Trecutul obștii evreiești din Galați a rămas necercetat mult timp. Motivele au fost diferite. Interesul față de el a apărut relativ recent, atunci când s-a dezvoltat interesul pentru istoria urbei lor în rândul gălățenilor din noua generație. Unii dintre ei știau despre evrei foarte puțin. Interesul pentru trecutul acestei obști a apărut atât în rândul istoricilor locali, preocupați de istoria tuturor etniilor din oraș, cât și în rândul originarilor din Galați stabiliți în alte orașe din România, în Israel și în alte colțuri ale lumii. Au început să apară articole și cărți pe această temă, unele cu caracter popular, altele cu caracter academic, cercetări istorice care sperăm să continue în cadrul instituțiilor academice și de cercetare istorică din Galați, precum și din alte instituții din România, Israel și alte țări. În acest cadru a apărut și cartea ”O istorie a evreilor din Galați: file de cronică de la începuturi până la marea emigrare”, în două volume, la sfârșitul anului 2018. Autorii sunt Violeta Ionescu, scriitoare și ziaristă cu preocupări istorice care locuiește la Galați, și Lucian-Zeev Herșcovici, istoric și bibliotecar originar din Galați care locuiește la Ierusalim. Cartea, apărută în două volume (492, 562 pagini) la Editura Hasefer din București, a fost lansată la Galați la sfârșitul lunii martie 2019 și a fost prezentată la Tel Aviv la Institutul Cultural Român în cadrul programului ”Cafeneaua Literară”, la sfârșitul lunii februarie 2020. La prezentarea de la Tel Aviv , prezidată de scriitoarea Cleopatra Lorințiu, directoare adjunctă a Institutului, au luat cuvântul: prof. univ. dr. Silviu Sanie, dr. Rafael Vago, ing. Maurice Puiu Lorberblatt (originar din Galați), dr. Lucian-Zeev Herșcovici. Scriitoarea Violeta Ionescu a trimis un cuvânt de salut, care a fost citit în aceeași  seară de prezentare a cărții.

Publicăm mai jos textele alocuţiunilor autorilor.

Cuvântul rostit de Lucian -Zeev Herşcovici:  Evreii  din  Galați  într-o  carte …

Îmi vine greu să povestesc despre o carte a mea, respectiv despre cartea asupra istoriei evreilor din Galați, pe care am scris-o în colaborare timp de 5 ani, ba chiar mai mult, iar acum trebuie să vorbesc despre ea în circa 20 de minute. Mai ales că, în scrierea acestei cărți, în pregătirea ei, am fost implicat sentimental. Pe de o parte a trebuit să păstrez obiectivitatea istorică, pe de altă parte am fost implicat sentimental, sufletește. Am trebuit să scriu despre un oraș în care am crescut, despre istoria unei comunități în care au fost membri, au trăit și au activat părinții și bunicii mei. A trebuit să scriu despre oameni pe care i-am cunoscut personal, sau din auzite, oameni care au fost și, din nenorocire, nu mai sunt. Precum și despre oameni cu care am fost în legătură în copilărie și în adolescență.                   

Trebuie să mărturisesc faptul că ideea scrierii acestei cărți nu a fost a mea, ci a regretatului sociolog Zola Altersohn, cu circa 20 de ani în urmă. Originar din Galați, el a vrut să vadă o carte despre evreii din orașul lui natal, în care fusese copil, elev de liceu, apoi profesor suplinitor de limba ebraică la Liceul Israelit, lucrând ca student. El a început să strângă material și apoi m-a contactat, aflând că subsemnatul începusem să caut material despre istoria comunității evreiești gălățene cu mulți ani în urmă, când eram student la istorie. La început, nu am vrut să particip. Mi-am dat seama de faptul că era vorba de o lucrare mare, care mi se părea prea mare pentru mine. Regretatul Zola Altersohn a continuat să încerce să mă convingă. I s-a alăturat și domnul profesor inginer Osy Lazăr în această chestiune. Am început să colaborez, dar … parcă nu prea. Știam că o cercetare în arhivele din Galați și la Biblioteca ”V. A. Urechia” vor fi extrem de dificile pentru mine din punct de vedere logistic. Am plecat în Franța, pentru doctorat. Propunerile au continuat. Între timp, am reintrat în legătură cu fosta mea colegă de liceu, scriitoarea Violeta Ionescu. Și, atunci când i-am povestit, ea s-a entuziasmat. Și a venit ideea: Hai să lucrăm împreună. Între timp, sociologul Zola Altersohn, de binecuvântată amintire, a plecat pe drumul veșniciei. Soția lui mi-a transmis materialul pe care îl adunase. L-am păstrat și am început să strâng material documentari și eu. De asemenea, Violeta Ionescu, aflată la Galați. Apoi am reunit ceea ce strânsesem, material vast. Colega Violeta Ionescu a adunat material din Galați. Subsemnatul am adunat material din ceea ce era în Israel, sau din ceea ce putea ajunge la îndemâna cercetătorilor aflați în Israel. Și am trecut la scrierea cărții, fiecare ceea ce i se părea potrivit. Au fost și oameni care ne-au încurajat, ne-au transmis amintiri. Printre ei domnul Maurice Lorberblatt; domnul Mielu Zalman; domnii Marius Herșcovici (Shai Harel) și Nelu Grimberg-Ceaușu, foști colegi de liceu; domnul Arthur Brociner; regretatul profesor universitar Alexandru Cezar Ionescu și regretatul publicist Shlomo Bercovici. Ultimii doi au încetat din viață înainte de a apuca să vadă cartea, ultimul puțin după apariția ei, dar înainte de a o vedea; un cuvânt pios în memoria lor. Tuturor, atât celor menționați, cât și altora. Le transmitem mulțumirile noastre și pe această cale. Mulțumiri și domnului doctor Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România, care a susținut publicarea cărții; domnului doctor Sorin Blumer, președintele Comunității Evreilor din Galați, care a susținut publicarea cărții și ne-a onorat scriind prefața ei;  domnului Alexandru Marinescu, directorul Editurii Hasefer din București, care a publicat cartea; doamnei doctor Claudia Bosoi, care a pregătit redactarea ambelor volume. De asemenea domnului profesor universitar Carol Iancu, fostul meu conducător de teză, care m-a încurajat în publicarea cărții. Precum și tuturor instituțiilor arhivistice, muzeale și bibliotecare din România și din Israel care ne-au procurat materialele documentare necesare.

Am urmărit să realizăm o carte de istorie locală utilă atât specialiștilor, cât și publicului larg. Cartea are două volume. Primul volum include istoria obștii evreiești din Galați, a instituțiilor comunitare organizate, contribuția evreilor la dezvoltarea orașului din punct de vedere economic și cultural, precum și istoria mișcării sioniste la Galați – iar cel de al doilea volum prezintă personalități evreiești din acest oraș, sau originare din acest oraș, ori care au avut o legătură cu el – precum și evocări memorialistice și fragmente din opere literare, referitoare la evreii din Galați.

Să ne amintim că orașul Galați a fost centrul mișcării sioniste din România până după Primul Război Mondial (perioada 1881-1920) și, în privința unor curente sioniste specifice, precum sionismul religios și sionismul revizionist, a fost leagănul lor în perioada interbelică. Dar și istoria obștii evreiești locale este importantă. Pentru prima oară, târgul și portul Galați sunt atestate documentar la 23 septembrie 1445, într-un act emis de Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, prin care două căruțe care urmau să aducă pește de acolo la Mănăstirea Umor erau scutite de vamă. Pentru prima dată, un evreu este atestat la Galați în luna septembrie 1605. Portul Galați este menționat în literatura ebraică și idiș de călătorie din secolele 17-18, care menționează și obștea evreiască din oraș. Un cimitir evreiesc, astăzi dispărut, a fost întemeiat în anul 1629. Treptat, din multitudinea de comunități etnice stabilite în oraș, comunitatea evreiască a devenit cea mai numeroasă și mai bine organizată. Era a doua comunitate evreiască din Moldova, prima după cea din Iași, capitala principatului. În anul 1780 a fost întemeiată Sinagoga Mare, pe strada Podul de Piatră; acolo a fost și primul centru (organizat) al obștii evreiești. Numărul evreilor a crescut în secolul al 19-lea: în anul 1821, la Galați locuiau 169 familii evreiești. În anul 1837, printre  marii negustori din Galați erau și evrei; între ei era Mordechai Marcus Thal, supus austriac, de asemenea și lider comunitar; el a fost ales staroste al obștii în anul 1846. Galați devine centru hasidic și totodată centru al mișcării de Haskala. În mod paralel, apar conflicte etnice între evrei și greci, bazate în special pe concurența între negustori. Apar și tulburări antisemite, precum o acuzație de omor ritual la începutul secolului al 19-lea, sau excese antievreiești în anul 1868, care au determinat intervenții ale consulilor străini. După dizolvarea vechilor instituții comunitare, a avut loc o încercare de reorganizare, sub președinția comunitară a lui Joseph Brociner, ales în funcție în anul 1873. Intenția lui Joseph Brociner era și reorganizarea altor comunități evreiești din România, precum și unirea lor într-o organizație supracomunitară cu sediul la Galați. Deși inițial fuseseră semne de reușită, faptul s-a dovedit a fi un fiasco, fiind înainte de acordarea Emancipării. Reușita organizării comunitare a fost abia după Emancipare, respectiv după Primul Război Mondial. Dar centru organizației supracomunitare nu a fost la Galați, ci la București, ca și centru Organizației Sioniste din România.

În perioada interbelică, la Galați circa 20% din populație erau evrei (totalul locuitorilor era de circa 100.000 persoane). Comunitatea, bine organizată, a trecut la votul universal în mod treptat și a fost una dintre primele comunități evreiești din Vechiul Regat care a aordat drept de vot femeilor. În oraș funcționau 22 sinagogi și temple. Templul Coral local era, ca peste tot, centrul modernizării și al reformismului, iar Sinagoga Mare era centrul ortodoxiei care reunea tradiționalismul cu modernitatea. Societatea ”Sacra” (”Chevra Qadisha”  sau ”Hawira Kadisha”) ajuta comunitatea din punct de vedere financiar, astfel că gabelei pe carne cușer și donațiilor și se mai adăuga un fond care să contribuie la întreținerea instituțiilor comunitare. În Galați funcționau câteva școli evreiești, de băieți și de fete, primare, dar și un Liceu Israelit. De asemenea, funcționau: un spital israelit, o policlinică israelită, un azil de bătrâni și un azil de noapte (”melon orchim”), o cantină pentru săraci. De asemenea, funcționau diferite societăți și asociații profesionale, culturale, obștești, filantropice, culturale, Unele personalități evreiești erau active în instituții și asociații generale neevreiești din oraș. Galațiul a primit și refugiați evrei din Rusia Sovietică, în perioada Războiului Civil, care au fugit din fața comunismului, pogromurilor, foametei provocată din Ucraina. Unii dintre acești refugiați au rămas în oraș, alții au plecat mai departe, spre alte orizonturi, ajutați de organizația Joint Distribution Committee și de comunitate. La Galați a funcționat și o bancă de credit mărunt, al cărei scop era ajutorarea evreilor săraci de a-și deschide o mică afacere pentru a se întreține în mod onorabil. La Galați au apărut publicații evreiești în limbile română, ebraică și idiș, încă de la sfârșitul secolului al 19-lea; a funcționat și un tipar ebraic în cazul diferitelor tipografii, a existat și o societate a ebraiștilor locali. Au funcționat rabini învățați în Tora, unii devenind personalități importante locale sau centrale, precum rabinii Jacob Margulies și ginerele lui, rabinul Jacob Mordechai Zalman, rabinii din familia Schapira, rabinul Haim Bercovici. Rabinul Jacob Schechter a emigrat în Marea Britanie și a devenit Șef-Rabinul obștii evreiești din Irlanda. Rabinul Menachem Schechter Hahamu a devenit cunoscut în Israel datorită cărții sale ”Zahav Menachem”. La Galați au locuit și admori hasidici.   

Perioada Holocaustului a început cu excluderea avocaților evrei din Barou în timpul guvernului Octavian Goga – Alexandru Constantin Cuza. Au urmat alte măsuri anti-evreiești, pe baza unor decizii centrale sau pe baza unor decizii locale, printre care excluderea elevilor și profesorilor evrei din școlile publice (rezultatul a fost extinderea rețelei de învățământ evreiesc), ”românizarea” întreprinderilor proprietate evreiască, purtarea stelei galbene, munca obligatorie, internarea bărbaților evrei în lagăre locale. Menționă și masacrul de la gara din Galați, de la 30 iunie 1940, cu specificul lui. A urmat perioada post-belică activitatea Comitetului Democratic Evreiesc, reîntemeierea, apoi desființarea organizațiilor sioniste și arestarea liderilor lor. Refacerea vieții evreiești în oraș a fost temporară: a urmat emigrarea treptată, spre a Israel și spre alte orizonturi ale lumii.  Astăzi, comunitatea evreiască din Galați este mică, are circa 150 de membri.

Personalități evreiești remarcabile sunt prezentate în volumul al doilea al cărții. Sunt personalități din diferite domenii, care s-au remarcat fie la Galați, fie la București, fie în Israel, fie în alte țări. Sunt personalități din viața economică, socială, politică, în domeniul sănătății, justiției, culturii (literatură, artă, știință, presă). Numărul lor este mare. Menționăm numai câteva, bine cunoscute: scriitorii Konrad Bercovici, Ovid Crohmălniceanu, Sebastian Reichmann, Barbu Nemțeanu (autorul poeziei ”Galații”, îndreptată împotriva mercantilismului), Sesto Pals, Edgar Reichmann, Iulia Soare; scriitorul ebraic maskil Hirsch Mendel Pineles, care a fost și întemeietorul Comitetului local al ”Alianței Israelite Universale” la Galați); muzicienii Radu Lupu și Theodor Fuchs (prietenul și acompaniatorul lui pian al lui George Enescu): pictorițele Lola Schmierer-Roth și Jeanette Helder-Copel; istoricul Aryeh Grabois, profesor la Universitatea din Haifa; istoricul evreilor din România Lazăr Rosenbaum (Eliezer Ilan); liderul sionist Samuel Pineles, în memoria căruia a fost întemeiată și denumită localitatea Ghivat Shmuel din Israel.

Printre evocările obștei evreiești gălățene, prezente în carte, găsim fragmente din scrieri ale unor scriitori ebraici și idiș, precum David Yeshayahu Silberbusch Shmuel Yosef Agnon, Yakov Psantir, precum și din scrierile unor scriitori români, precum Panait Istrati, sau evrei din România, precum Edgar Reichmann și Geta Berghoff. Cităm câteva fraze semnificative din cartea acestei autoare, care prezintă Galațiul de altă dată: ”Galațiul era un fel de Arcă a lui Noe, azvârlită pe țărmul uscat al Dunării. Această urbe, port cu arome și licori de cafenele, adăpostea neamuri din toate zările. Mai întâi erau moldovenii, coborâți din imediata vecinătate; apoi erau evreii. Urmau grecii, polonezii, rușii albi ajunși după revoluția din 1917, armenii, lipovenii, bulgarii, turcii, sârbii și maghiarii”. Și, fără să nu fim nostalgici, adăugăm prima strofă a poeziei ”Galații”, de Barbu Nemțeanu: ”Galați, oraș cumplit de negustori,/ La tine stă poetul ca-n Sodoma!/ El seamănă cu trudă mândre flori,/ Tu nu  le poți simți însă aroma”.

Oameni care au fost. Să nu-i uităm. Arhivăm trecutul, păstrăm amintirea lui, construim viitorul.

Mesaj transmis de Violeta Ionescu ”O istorie a evreilor din Galați”, Tel Aviv, februarie 2020.

Dragi prieteni,

Salut initiativa Institutului Cultural Român din Tel Aviv de a organiza, în cadrul „Cafenelei Românești”, un eveniment legat de apariția, în România, a cărții „O istorie a evreilor din Galați de la începuturi până la marea emigrare”, la care am lucrat împreună cu prietenul și colegul meu de liceu din Galați, istoricul dr. Lucian Zeev Herșcovici.

Regret că nu pot fi, fizic, alături de voi, dar vă asigur că, sufletește, suntem împreună. Și aleg această cale pentru a vă spune că vă mulțumesc pentru participare. Mulțumesc, de asemenea, domnului Președinte Aurel Vainer și Editurii Hasefer” din București, care au făcut posibilă, în condiții destul de dificile, apariția acestei cărți voluminoase, ce depășește o mie de pagini, în două volume. Dacă ar fi fost după noi, era și mai mare… pentru că materialul documentar pe care l-am avut la dispoziție nu s-a epuizat. De unde, la început, ne temeam că nu vom găsi surse, s-a dovedit că „cine caută, găsește”, căci, pe parcurs, în mod miraculos, documentele au venit în întâmpinarea noastră. Și pentru aceasta, le mulțumim tuturor celor ce ne-au ajutat, în primul rând regretatului Zola Alterson, de la care a început, de fapt, această poveste, și care, fiind chemat mai devreme la Domnul, nu a putut să-și ducă proiectul la îndeplinire. Apoi domnului Ozy Lazăr, care a văzut o oportunitate în colaborarea noastră și m-a îndemnat să-i fiu alături lui Lucian în elaborarea acestei lucrări. Apoi inimosului personal de la Biblioteca V.A. Urechia și de la Arhiva Națională din Galați și nu în ultimul rând domnului ing. dr. Sorin Blumer, președintele actual al Comunității Evreilor din Galați, care ne-a pus la dispoziție tot ce a avut în legătură cu subiectul care ne interesa.

Această carte era necesară, în primul rând pentru că o monografie a comunității evreilor din Galați nu s-a mai scris din 1931, iar între timp, în… 87 de ani, trebuie să recunoaștem că s-au perindat atâtea vieți și atâtea evenimente care meritau să fie consemnate și cunoscute de marele public.

Cartea nu este numai o istorie a evreilor din Galați, ci este o istorie a Galațiului cu evrei, așa cum nu s-a mai scris. Pentru că nici evreii nu au putut trăi într-un „clopot de sticlă”, fără contacte cu exteriorul comunității lor, nici Galațiul nu s-a putut dezvolta la adevărata lui dimensiune fără aportul esențial pe care l-au adus evreii conlocuitori de-a lungul vremii, în toate domeniile vieții sociale – de la comerț și industrie la sănătate, învățământ, domneniul juridic, cultură și artă.

Pe lângă istoria propriu-zisă a comunității, important și impresionant este capitolul din al doilea volum, care cuprinde marile personalități evreiești pe care le-a dat Galațiul de-a lungul vremii – de la înțelepții rabini, care au menținut dragostea de credință și de tradiții strămoșești, la negustori, bancheri, industriași de calibru, la profesori de marcă, la scriitori importanți, filosofi, istorici, ziariști, plasticieni și muzicieni de renume mondial.

Un capitol aparte în reprezintă evocările, la care am ținut foarte mult, ele adăugând un surplus de nostalgie acestor rememorări, fiindcă nimic nu se compară cu sentimentul față de locul natal, iar celor care au dorit să și-l exprime în carte li s-a dat liber cuvântul. Amintirile lor, vesele sau amare, despre anii copilăriei, sunt acum un balsam pe sufletele celor ce le-au scris, dar și pe al cititorilor, indiferent de etnie, care recunosc în ele „parfumul” tinereții lor petrecute cândva împreună. Mulți gălățeni, chiar ne-evrei, au cumpărat cartea, din dorința de a-și redescoperi cu bucurie vechii prieteni și cunoștinețele din trecut.

Pentru mine, care sunt ziarist, cercetarea pentru scoaterea la lumină a acestei istorii inedite a fost o provocare. Am copilărit cu evrei care mi-au fost vecini, prieteni, colegi de școală, am rămas cu ei prieteni o viață, în ciuda distanțelor care ne separă și le păstrez o amintire vie în inima mea. Știu că și ei simt la fel – dovada este că vin tocmai din Israel la întâlnirile noastre de la liceul din Galați, și după 55 de ani de la absovire…

Îi mulțumesc prietenului Lucian Zeev Herșcovici, din Ierusalim, pentru îndemn, sprijin și colaborare și sunt recunoscătoare tuturor că am reușit să duc la bun sfârșit acest proiect.

Lucian-Zeev Herşcovici şi Violeta Ionescu