Ura de sine la evrei

De multă vreme mă intrigă și mă revoltă această atitudine ostilă a multor evrei de renume, precum Kurt Lewin, Noam Chomski, Philip Roth, față de neamul din care se trag. Ei se întorc cu ură și vehemență împotriva acestuia sau cel puțin împotriva Israelului. Mulți experți în psihologie, antropologie și feluriți exponenți ai cercurilor academice disting diferite forme de manifestare a acestei emoții, acestui afect sau sentiment: antisemitism evreiesc, antiisraelianism, antisionism.

Conceptul „urii de sine” datează practic din secolul al XIX lea, când în Germania s-a accelerat procesul de asimilare al evreilor tradiționali și a existat o dispută aprigă între comunitatea ortodoxă și cea neologă din Breslau. Primul om de cultură autentic care a omologat conceptul „urii de sine evreiești” a fost Otto Weininger, în cartea sa Sex și caracter. El a fost de altfel un evreu vienez convertit, membru tipic al elitei intelectuale evreiești asimilante din capitala Imperiului Habsburgic, care în mod eronat a crezut că distanțarea de propria origine va legitima drepturile depline ale evreilor asimilanți de a fi cetățeni și oameni de cultură de rang egal.

Conceptul a intrat practic în metabolismul cultural european în 1930, odată cu apariția renumitei cărți Jüdischer Selbsthass, scrise de renumitul filosof, tot iudeu de origine, Theodor Lessing. Culmea este că însuși Lessing a fost asasinat de agenți naziști, imediat după venirea lui Hitler la putere.

O altă falie în cadrul evreimii europene dinaintea celui de al Doilea Război Mondial a fost cea dintre evreimea occidentală, puternic integrată și asimilată, cu o majoritate neologă și evreimea tradițională din estul Europei, mult mai numeroasă și săracă, unde ortodoxia și hasidismul erau încă majoritare. Această a doua categorie era catalogată de prima drept un balast în calea modernității și a prosperității, un real obstacol în calea asimilării cu succes a evreimii europene și drept o sursă veșnică de antisemitism. Evreii din Est erau „evreii răi”, cei care nu puteau fi asumați drept frați, din cauza cărora evreii din Vest au ajuns să fie renegați, au căutat mereu să se distanțeze de aceștia și au ajuns la „ura de sine”.

Părintele sionismului, Theodor Herzl, fondatorul spiritual al Statului Israel, în lucrarea sa de referință Der Judenstaat din 1896, acuză (și bine face, aș adăuga eu) pe toți antisemiții de origine evreiască, pe acei evrei care de fapt întăresc ideea antisemiților că suntem o rasă și o etnie inferioară.

Din nefericire curentul „urii de sine” a câștigat mulți adepți în sânul evreimii americane în anii 50 și 60 prin activitatea intensă a lui Kurt Lewin, care promova părăsirea rădăcinilor și integrarea deplină în societatea americană. Renunțarea la orice specificitate legată de tradiție, religie, civilizație și în general de ethos iudaic a avut mare priză în rândul intelectualilor de stânga, progresiști, mai ales cei din mediile universitare și academice americane. Acest proces a continuat în mod nefast și contraproductiv pentru întregul popor evreu în rândul evreimii americane, ajungând ca în anii 2000, politicieni democrați de vârf, de origine evreiască să adopte atitudini și poziții vădit antiisraeliene, antisioniste, cel mai ilustru exemplu fiind Bernie Sanders, veșnicul candidat democrat, mai bine zis pur socialist, la președinția Statelor Unite.

Merită menționat în acest context trist că încă din 2006 reputatul universitar Alvin H.Rosenfeld a avertizat asupra tendinței personalităților evreiești „progresiste” din mediile academice occidentale, în speță americane, să pună la îndoială legitimitatea existenței Statului Evreu.

Mulți psihologi și psihiatri de seamă au încercat să explice acest fenomen autodestructiv, de anihilare a propriei identități constitutive, manifestate și la alte minorități care încearcă asiduu să se integreze, precum afro-americani, armeni, italieni, greci. Reputatul Kenneth Levin de la Universitatea Harvard sesizează drept vectori ai fenomenului „internalizarea oprimării și falsa conștiință de sine”. Ura de sine o reduce în esență la două cauze. Una este sindromul Stockholm, unde victima încarcerată tinde înapoi în celulă, își admiră și idolatrizează torționarul, cealaltă este psihodinamica tipică a copilului abuzat, supus violențelor, maltratărilor și privațiunilor de tot soiul.

Un alt punct de cotitură între evreimea asimilantă din Diaspora și cea sionistă din Israel l-a reprezentat publicarea cărții Eichmann in Jerusalem, în 1963, de către renumita filozoafă evreo-germană Hannah Arendt, care a descris procesul ținut la Ierusalim celebrului călău nazist drept o „mascaradă judiciară”.

După Războiul de Șase Zile din 1967 și cel de Yom Kippur din 1973, solidaritatea evreiască mondială a înregistrat un reviriment extraordinar, evreii occidentali sprijinind masiv Israelul din punct de vedere politic, diplomatic, de lobby strategic, financiar și cultural: Henry Kissinger, Jacob Javits, Walter Lippman, Marcel Dassault, Norman Podhoretz, Barbra Streisand, Leonard Cohen, Samuel Mayer, Ed Koch și mulți alții.

În acest context dificil, politica externă israeliană a înregistrat mari succese în ultima perioadă sub conducerea premierului Netanyahu, care printr-o ofensivă diplomatic-strategică deosebit de coerentă și bine plasată a reușit să scoată Israelul din relativa izolare internațională în care se afla în anii 80 și 90. Printre multe realizări aș menționa normalizarea relațiilor cu statele arabe moderate, chiar dacă nu oficial, mai ales cu Arabia Saudită și cele din Golf, îmbunătățirea și adâncirea relațiilor cu statele central est europene, precum Cehia, Ungaria și România, deprecierea internațională a rezolvării chestiunii palestiniene și parțiala ei compromitere pe termen lung, refacerea prieteniei profunde cu state vest europene precum Regatul Unit, Olanda, Franța și Germania și nu în ultimul rând consolidarea fără precedent a alianței strategice cu Statele Unite și personal cu președintele Trump, cel mai devotat președinte proisraelian din istorie.

Se cuvine menționat și rolul crescând al Agenției Evreiești Sohnut, mai ales sub bagheta eficiență și clarvăzătoare a lui Nathan Sharanski, care în ultimii ani a reușit să aducă anual în Israel o medie de cca. 30.000 de olimi, mai ales din statele unde incidentele antisemite au crescut îngrijorător, precum Franța, Belgia, Germania, Ucraina și Argentina.  

Din nefericire de-a lungul istoriei întotdeauna am avut faliții noștri, nu puțini la număr și deloc neînsemnați. Aș aminti aici pe Torquemada, liderul Inchiziției și pe Heydrich, general în SS care a coordonat deportarea evreilor cehoslovaci.

Mai actual, nu mai puțini nocivi sunt trădătorul secretelor nucleare israeliene Mordehai Vaanunu, avocata Felicia Langer, originară din Israel, care a apărat în instanță numeroși teroriști și a fost decorată de Autoritatea Palestiniană, Daniel Burros, evreu american, fost conducător în organizația extremistă Ku Klux Klan sau Evelyn Hecht Galinski, evreică germană, lideră influentă în organizația internațională BDS de boicotare a Israelului.

Exemplele ar putea continua, dar limitele articolului nu îmi permit să dezvolt exhaustiv acest subiect foarte dureros. Fiind o națiune permanent amenințată direct, fizic, chiar cu anihilarea, atât în Israel cât și în Diaspora, de binevoitorii noștri mondiali din Orientul Mijlociu și din întreaga lume, suntem condamnați la solidaritate frățească oriunde ne-am afla. Ar fi un imperativ urgent și vital, în primul rând să nu ne urâm pe noi înșine, apoi să nu mai fim atât de critici și neîndurători unii cu alții, alminteri să ne ferească Dumnezeu !

George Vigdor

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

24 Comments

  • Eva Grosz commented on May 31, 2020 Reply

    Dragă D-le George Vigdor !
    Nu se poate colabora la o revistă pe bază de “broges” .Nici să excluzi pe cei care ți se adresează cu o întrebare sau altă părere .
    Din contra părerile contradictorii trezesc curiozitatea și provoacă interes pentru acel articol. O discuție în contradictoriu dusă pe un ton politicos cum este în cazul celor care vi s-au adresat aici este mult mai interesantă decât o simplă apreciere . Nu persoana trebuie atacată, ci ideea. Ar fi rău dacă fiecare ar gândi la fel. Deci multă înțelegere și SAVLANUT = RĂBDARE “Savlanut” este primul cuvânt pe care-l învățăm când aterizăm pe aeroportul Ben Gurion-Tel Aviv …și se zice că ar mai fi o lozincă pe care e scris : “Aici poți fi frumos, dar nu deștept “

    • Andrea Ghiţă commented on May 31, 2020 Reply

      Stimată doamnă Eva Grosz, cred că un articol detaliat pe tema ultimelor trei rânduri – “Savlanut” este primul cuvânt pe care-l învățăm când aterizăm pe aeroportul Ben Gurion-Tel Aviv …și se zice că ar mai fi o lozincă pe care e scris : “Aici poți fi frumos, dar nu deștept “ ar fi binevenit în Baabel. Vă aştept!

      • Eva Grosz commented on May 31, 2020 Reply

        Hahaha ! Andrea nu știu dacă am suficient talent pentru a descrie asta, deși ideea e bună. Nu știi cât SAVLANUT ne-a trebuit tuturor noilor veniți până am trecut dintr-o lume în alta….Cu ocazia asta ai un cuvânt nou. Îți mai dau două : Haham=deștept și IAFE=frumos la masc. La fem Hahama și Iafa. Dacă crezi că cineva are răbdare în țara asta te înșeli. Toată lumea fuge…nimeni nu merge …asta a constatat-o un musafir din Europa.

        • Andrea Ghiţă commented on May 31, 2020 Reply

          De aici vine huhăm în idiş?

          • Veronica Rozenberg commented on May 31, 2020 Reply

            Desigur, desi nu stiu idish

          • Eva Grosz commented on May 31, 2020 Reply

            Daaaaa !

          • Grosz Eva commented on May 31, 2020 Reply

            Huhăm, mazeltov, tahles, cleizmer țures și mai sunt…

  • Eva Grosz commented on May 30, 2020 Reply

    Scuzați ,dar vreau să știu de ce Heidrich general SS se numără între” faliții noștri”? De Torquemada știu că a avut strămoși evrei convertiți ,dar Heidrich ? Cât privește ura de sine, nu cred că e o caracteristică relevantă pentru poporul evreu. Dacă există e sporadică. Aș zice mai degrabă că evreii au fost siliți din timpurile împrăștierii lor în diaspora la o dublă sau triplă identitate. Vezi cartea lui Yirmyahu Yovel The Other Within -The Maranos . Întrebările sunt multe…răspunsurile la fel.

    • Veronica Rozenberg commented on May 31, 2020 Reply

      Articolul persoanei, care ” mai gândeste în chip individual. ” mai are si alte cateva inexactitati.
      Iar afirmatia ca de la Hamurabi la Tanach totul e DEJA VU,
      Hai sa fim seriosi….

      Si uite-ne in ziua romanilor de pretutindeni….si iata ca incepe vara !!

  • George Vigdor commented on May 29, 2020 Reply

    Stimată Dnă Rozenberg, vă mulțumesc pentru atenția deosebită pe care mi-o acordați, cred însă că sunt prea mic, prea neînsemnat și cu prea multe metehne: antiisraelian, cu ură de sine, nestatornic și slab publicist, ca să vă pierdeți energia intelectuală și timpul prețios cu mine. Vă doresc Hag Sameah, sănătate și numai bine !

    • Veronica Rozenberg commented on May 29, 2020 Reply

      Oare publicati pentru a nu atrage atentia? Greu de acceptat aceasta sustinere. In consecinta
      nu puteti evita reactiile,chiat si cele neacceptate.

      Nici una dintre afirmatiile mele nu era o certitudine, spre deosebire de dvs, care de obicei, dar si aici, afirmati ceritudini.
      Nu sunteti singurul, personal prefer oamenii care se indoiesc, cu exceptia desigur a celor care prin exercitarea meseriilor necesita certitudini.

      • Ivan G Klein commented on May 29, 2020 Reply

        Stimată V.R. , Întrebarea dvs. e de milioane . Eu cred că avem deja răspunsul lui G.V. care are dorința de a fi comentat exclusiv pozitiv – orice referire de alt gen e „ atac la persoană „ . K.I.

  • George Vigdor commented on May 29, 2020 Reply

    Stimate IGK – Am ajuns la concluzia că aveți o satisfacție supremă în a avea ultimul cuvânt. Vă promit că de acum înainte nu am să vă împiedic în trăirea deplină a acestei bucurii conform zicalei populare: cel mai D….cedează. După ce m-ați prețuit cu epitete de genul ” inginer, umplutura, limba de matase ” vă cedez elegant terenul și vă las dulcea plăcere a monologului. Adieu Monsieur Klein !

  • Ivan G Klein commented on May 29, 2020 Reply

    Stimate d. G.V. , Apreciez faptul că în partea de început a articolului vă referiți la subiectul enunțat în titlu , desigur abordat în maniera posibilă unui inginer , care apoi fără să realizeze diferența dă exemple – unele incorecte – de antiisraelieni și proisraelieni . Apoi ați continuat cu politica internațională… fără a pomeni de “ climate change “ ( felicitări ) . Menționarea lui N.S. face parte din ceace eu numesc “ umplutură “ , deci aș putea aduce ușor alte exemple din categoria asta . Caracterizarea lui N.S. , în articol și comentariu , e pe stilul “ limbă de mătase “ ( Gh.Gh. – Dej ) . K.I.

  • Andrea Ghiţă commented on May 28, 2020 Reply

    “Ura de sine” nu e proprie numai evreilor ci şi altor minorităţi persecutate. Un exemplu foarte la îndemână sunt romii. Mulţi dintre cei care reuşesc să se ridice pe scara socială şi să se asimileze îşi reneagă originea. Nu din răutate ci sub presiunea xenofobiei şi rasismului. Dar acest fapt apare şi la afroa-americani, latino-americani şi chiar la originarii din India care trăiesc în SUA sau Anglia.

  • Veronica Rozenberg commented on May 28, 2020 Reply

    Intersant ce v-a interesant acest subiect, al carui titlu, cred eu ca nu este cel mai potrivit,. N-as zice ca persoanele mentionate, cel putin cele de care am auzit si eu, sunt intr-o postura de ura de sine, ci mai curand in dezacord cu ceea ce inseamna Israelul, cu ceea ce face statul israelian si politicienii sau, si poate ca si cu alte aspecte legate de viata socio-politico-etnica a acestuia.
    De altfel, cand dvs ati aparut a Baabel, dupa cele scrise, eu v-as fi incadrat exact in subiectul pe care doriti sa-l prezentati, ba chiar sa-l aprofundati, dar nu o faceti din lipsa de timp si spatiu.

    As vrea sa va mai spun, ca felul abordarilor dvs de pana acum, cel putin marea partea, “point to” problematica pe care o abordati, desigur si cu elementel biografice pe care le-ati furnizat dvs sau Internetul.
    Baabelistii in general sunt foaaaaaaaarte pro-Israel, rareori cineva critica cele facute de tara si de politicienii sai (cel putin de catva vreme de cand citesc pe aici), aparitia dvs a fost dintr-un alt unghi de vedere si perceptie, si de aceasta ma surprinde ca va intereseaza acest subiect.

    Defapt, de ce va intereseaza?
    Poate nu e o intrebare legitima, aveti tot dreptul sa nu-mi raspundeti.
    Oricum, narativul isaelian face in mare abstractie de narativul arabesc, al celor care au trait pe locurile acestea, si care, in diferite conjuncturi, si la anumite momente au cam fost “siliti” sa-si mute radacinile.
    Din pacate timpul nu-mi acorda posibilitatea sa studiez in adancime subiectul, dar pot sa spun, ca marea majoritate a cunostintelor mele din Romania, cei apartinand generatiilor 50-60, nu au aproape nici o legatura cu populatia araba, doar tangential, la farmacie, poate spiitale si policlinici, desigur magazine, de tot felul. Unele persoane, poate ca stiu mai mult, sau au facut investigatii. Dar acestea creaza un disconfort.

    Spuneau acum cateva zile la TVRi, israelieni romani, ca in Romania erau evrei si aici au fost, cel putin in primi ani de la venire, romani. Fiecare a experimentat, cred “punerea in cutiuta etnica”. Nu este un fenomen israelian, asa cum nici subiectul pe care incercati sa-l dezbateti, probabil ca nu este doar specific evreilor. Dar poate mai mult decat altora, desi, cum spunea, eu l-as numi altfel, nu URA, ci DEZACORD, DEZAMAGIRE, poate speranta sa se fi ajuns la altceva. Desi, e greu sa te confrunti cu realitatile si cu realizarile impresionante din multe puncte de vedere obtinute de oamenii de aici.

    O enigma complicata, careia din pacate nu cred ca ii voi gasi vreodata un raspuns, care sa ma impace.

    Shavuot de primavara si cu sanatate si relaxare, ca doresc!!

  • Eva Grosz commented on May 28, 2020 Reply

    Normal ar fi să nu existe ura de sine pentru că aparținem de o anumită religie. Ce vină sau merit are cineva că s-a născut evreu, creștin sau musulman ? Sau elvețian sau chinez ? Cred că e mai mult intoleranța față de semenii tăi ,poate intoleranța față de tine însăți. Încearcă să înțelegi sufletul unui om…..

  • George Vigdor commented on May 28, 2020 Reply

    Mă bucur că puteți exersa din nou deliciul intelectual al scoaterii din context. Cauza alialei au fost din nefericire ” incidentele antisemite “, Sharanski a organizat și patronat cu clasă de om de stat această realitate. Cred că salariul lui nu face parte deloc din tema abordată. Dacă a avut salariu atât de mare, e vina guvernului israelian că l-a pus pe un piedestal financiar exagerat. Mai departe este vina opiniei publice israeliene că a tolerat o asemenea stare de fapt. Bombănelile ulterioare nu-și au rostul.

  • George Vigdor commented on May 28, 2020 Reply

    Deja vu, perfect adevărat, după ce am scris articolul, am citit cu interes articolul Dvoastră pe aceiași temă. Temele fierbinți ale istoriei preocupă pe mulți oameni care mai gândesc în chip individual. Mi-am permis și eu acest lux intelectual. Sper că nu v-am lezat. Totul este deja vu, de la Vechiul Testament și Biblie, trecând prin Tanah și Talmud ori Coran și codul lui Hammurabi.

    • Tiberiu ezri commented on May 31, 2020 Reply

      De acord!

  • George Vigdor commented on May 28, 2020 Reply

    Sunt perfect de acord cu Dl.Doctor GBM că ura de sine este o boală psihică, foarte nocivă nu doar pentru bolnav ci și pentru conaționalii săi.

  • Ivan G Klein commented on May 28, 2020 Reply

    “ Sohnut, mai ales sub bagheta eficiență și clarvăzătoare a lui Nathan Sharanski, care în ultimii ani a reușit să aducă anual în Israel o medie de cca. 30.000 de olimi, mai ales din statele unde incidentele antisemite au crescut îngrijorător, precum Franța, Belgia, Germania, Ucraina și Argentina.”
    Să înțeleg că dacă nu-i ajuta Natan Sharanski ei nu deveneau olimi ? În 2010 , salariul lui N.S. era $214.000 ( vs. Netanyahu cu $164.000 ) . Dolce vita . K.I.

  • Tiberiu ezri commented on May 28, 2020 Reply

    Deja vu.

  • GBM commented on May 28, 2020 Reply

    Eu am numit fenomenul (si am scris despre el) ca o boala autoimuna, a carei definitie (pentru cei care nu stiu) e situatia patologica in care organismul produce anticorpi impotriva propriilor sale proteine. Israelul are si el antisemitii sai evrei, ceea ce face doar ca viatza sa fie mai interesanta, si nimic mai mult, Slava Domnului.
    Cum se spune pe Broadway? N-are importantza ce scrii despre mine, important e to spell correctly my name!!!
    GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *