Primele importuri de mașini Dacia au sosit în Israel în 1978 și datorită calității lor îndoielnice, într-un singur an au devenit un mare eșec. Ca urmare a criticii exprimate atât de clienți, cât și de mass-media, importul a fost oprit. În anii următori și-au încercat norocul și alți importatori, dar au eșuat și ei. Mediatizarea negativă de atunci a fost pe deplin justificată.
În 1988 s-a reluat importul sub denumirea Delta 1310, la un preț imbatabil. Noul importator, paralel cu vânzări a înființat stații proprii de reparație și întreținere în orașele mai mari, activitatea lor fiind sub controlul inginerilor fabricii Dacia din România – și vânzările au crescut vertiginos.
Eu cunoșteam bine mașina: începând din 1971 o închiriam în fiecare an de la aeroport, cu ocazia vizitelor mele în România.
În speranța că importul va fi reluat în curând, m-am documentat la importator și am aflat următoarele:
Ministerul Transporturilor din Israel a cerut ca producătorul să înlocuiască cca 14 piese, mai ales cele necesare pentru siguranța în circulație, și să înființeze stații de reparații și întreținere Delta în marile orașe din Israel, sau în apropierea lor. Delta , fabricaţie1988 nu era un autoturism de lux, ci o mașină populară, adresată unui segment mai modest al populației din Israel.
Conștient de relația dintre calitatea oferită și prețul cerut, mi-am vândut vechiul Audi 100 automat cu cca 4000 $ și în locul lui mi-am cumpărat o Delta 1988 nouă, cu cca 2000 $. Mașina mea a fost una din primele zece de acest tip sosite în Israel.
Datorită prețului foarte modest, Delta 1988 a devenit un concurent de temut pentru toți importatorii de mașini de categorie mică și medie. Unele publicații au tipărit articole (plătite sau nu) care conțineau date false, exagerate, defăimătoare, unele din ele extrase din materialele apărute în anii 1979-1982. Au apărut chiar și reclame care susțineau că ”mai bine o mașină folosită, decât o Delta nouă”.
Văzând campania negativă și nedreaptă, m-am oferit să fac o campanie de susținere a modelului Delta 1988. Când m-am întors în România, Delta mi-a fost adusă și am mai folosit-o timp de câțiva ani, la început chiar cu numărul de înmatriculare israelian.
Cu timpul s-a dovedit că decizia mea a fost corectă: Delta 1988 era o mașină bună pentru prețul cu care am cumpărat-o.
Andrei Klein
3 Comments
D-le Tiberiu Ezri, aveți dreptate, bancul acesta și altele circulau din păcate și în anii 1988 când calitatea era superioară celor importate înainte. Ce mă revoltă este crearea de stereotipuri. Cu atât mai mult cand vine de la israelieni (prietenii știu de ce!) Vedeți, aceste bancuri au ajutat concurența. Impactul reclamelor negative de tot felul, a micșorat șansa unor cetățeni cu venituri modeste, să nu poată ajunge la mai mult decât eventual la o mașină folosită. Puțini s-au gândit că și mașinile folosite intrau la reparații, că de obicei sursa pieselor erau furnizate de importatorii concurenței, că costurile pieselor schimbate și a reparațiilor costau mult, că la unele ateliere (din experiență proprie) se schimbau piese de la alți clienți.
Pe vremuri circula o anecdotă, precum că ștergătoarele de parbriz la Dacia erau în interiorul mașinii și nu în exteriorul ei, ca să șteargă parbrizul când șoferul enervat, scupa de furie!!!
Eu însă am avut o Dacie în Romania, cumpărata in anul 1969, dar care de fapt era un adevărat Renault, ff bun.
GbM
Primul import de Dacia a fost un mare esec. Circula in Israel un banc despre asta: de ce pe podeaua Daciei sunt doua gauri? Ca in caz de defect, soferul sa ridice masina si sa fuga cu ea.