Numele lui Ţicu Goldstein (1929-2019) îmi era cunoscut. Citisem articole semnate de el în Realitatea evreiască, precum şi câteva cărţi tălmăcite din franceză, apărute la editura Hasefer, dar nu l-am cunoscut personal, nu știam nimic despre omul aflat îndărătul semnăturii, până de curând, când mi-a căzut în mână volumul Ţicu Goldstein, un intelectual de elită, publicat la editura Hasefer în 2023. Cartea, coordonată de istoricul Carol Iancu (redactor Ileana Buculei) cuprinde lucrările Simpozionului Internaţional „Ţicu Goldstein”[1] care a avut loc la Bucureşti, în 8 martie 2020, la un an după decesul celui căruia îi era dedicată această lucrare omagială.

Îndeobşte nu citesc în întregime, pe nerăsuflate, volume cu texte prezentate în cadrul unor manifestări ştiinţifice, ci le aleg pe cele care-mi stârnesc interesul sau mă ajută în documentarea unor subiecte pe care le studiez, însă această carte s-a dovedit din start interesantă şi prietenoasă, atât prin structură şi conţinut, cât şi prin formă şi prezentare grafică. Am parcurs-o integral şi o recomand cititorilor, pentru că prezintă în mod accesibil şi atractiv viaţa, activitatea literară şi personalitatea celui care a fost Ţicu Goldstein, un Om (ein Mensch) în adevăratul înţeles al cuvântului.

Volumul care se deschide cu o introducere amplă, semnată de coordonatorul lucrării, istoricul Carol Iancu, profesor emerit al Universităţii „Paul Valéry” din Montpellier, director emerit al École des Hautes Études du Judaïsme, cuprinde texte scrise de 16 autori, prieteni statornici şi colaboratori ai celui omagiat (Carol Iancu, Adrian Niculescu[2], Nicolae Ionescu[3], Avinoam Safran[4], Esther Starobinski-Safran[5], Marina Nicolaev[6], Ştefan Cazimir[7], Iulia Deleanu[8], Michael Finkenthal[9], Vasile Morar[10], Alexandru-Florin Platon[11], Răzvan Voncu[12], Ovidiu Şimonca[13], Alexandru Marinescu[14], Felicia Waldman[15] şi Felix Goldstein[16], fiul lui Ţicu Goldstein.

Povestea vieţii lui Ţicu Goldstein, născut în familia unui meseriaş evreu din Bucureşti, şcolile prin care a trecut în perioada antebelică, prigoana anti-evreiască din timpul celui de al Doilea Război Mondial, anii studiilor din timpul regimului comunist (Școala Tehnică Sanitară şi apoi Facultatea de Filozofie), persecuţiile cauzate de trecutul sionist care i-au frânt cariera de redactor de radio şi l-au cantonat într-un post de sociolog la Institutul de Igienă, dar şi anii de împlinire profesională de după 1989, când s-a validat ca eseist, traducător şi publicist – totul poate fi urmărit în textele semnate de Carol Iancu (Ţicu Goldstein, aşa cum l-am cunoscut), amplul interviu din 2011, realizat de Marina Nicolaev (Medalion Ţicu Goldstein. „Etica prima şi poezia au fost la sufletul meu dintotdeauna”), Iulia Deleanu (Verticalitatea unui intelectual român) şi Felicia Waldman (Ţicu Goldstein, recuperator de valori pierdute).

Din crâmpeiele de amintiri care evocă întâlnirile şi răstimpul petrecut alături de Ţicu Goldstein, se alcătuieşte, ca într-un mozaic, Omul Ţicu Goldstein.

Era „un om activ, erudit şi entuziast, un împătimit de lectură care avea permis de intrare la toate bibliotecile importante. Era un om care-şi folosea la maximum timpul avut la dispoziţie” îşi aminteşte Felix Goldstein (Despre tatăl meu, Ţicu Goldstein) şi, ca pentru a confirma, redă rutina unei zile de muncă a acestuia în anii activi de după pensie: „Se scula dis-de-dimineaţă şi se apuca de lucru. La ora 10.00 făcea o pauză, dădea apă plantelor din balcon, mai apoi făcea câţiva paşi, cum spunea el, ducându-se totodată şi la cumpărături. Avea o putere de muncă fantastică şi o putere de concentrare care-l ajuta să stea aplecat multe ore pe zi asupra unui text sau să citească foarte multe pagini pe zi, şi asta o zi după alta. Apoi, la ora 20.00 trăgea o linie şi lăsa munca deoparte. Lua masa de seară, spăla vasele din bucătărie, o ajuta pe mama să se culce şi căuta, împreună cu mine, dacă eram acasă, un film bun”.

Ţicu Goldstein l-a cunoscut pe şef rabinul de binecuvântată amintire Alexandru Șafran, în anii adolescenţei, la ceremonia de Bar-Miţva. L-a stimat şi l-a admirat o viaţă întreagă şi a avut şansa de a-l reîntâlni după 1989, când i-a tradus cărţile şi i-a consacrat mai multe articole[17].

Fiul său, Avinoam Safran, (Ţicu Goldstein o personalitate luminoasă) îl caracterizează: „un spirit luminat, un spirit învăţat. Atitudinea sa era impregnată în acelaşi timp de stimă şi consideraţie pentru interlocutorii săi şi de o mare probitate morală”.

Esther Starobinski-Safran, fiica şef-rabinului Alexandru Şafran, (Ţicu Goldstein un model de politeţe, gentileţe şi umanitate) apreciază „delicateţea, fineţea naturală, precum şi cultura” celui care a fost Ţicu Goldstein.

Profilul moral al celui omagiat se conturează limpede din observaţiile autorilor.

„Era un om liber care nu a alergat niciodată după onoruri oficiale şi nu a ezitat să spună, adeseori cu glas tare, adevăruri care supără… Un om onest şi savant, sintagmă înscrisă şi pe monumentul funerar în Cimitirul Evreiesc din Şoseaua Giurgiului – Iş iaşar u Maskil” – arată prietenul său de o viaţă, istoricul Carol Iancu (Ţicu Goldstein (1929-2019) aşa cum l-am cunoscut).

Iulia Deleanu, ani de zile colegă de redacţie la Revista Cultului Mozaic şi apoi la Realitatea Evreiască, (Verticalitatea unui evreu român înainte şi după 1989) completează acest profil moral arătând că: „Ţicu Goldstein a făcut parte din familia spirituală a oamenilor care spun Nu Cezarului. Nu fiindcă era un negativist structural. Sămânţa dizidenţei sale era alta: imposibilitatea de a fi un cetăţean înregimentat.”

Răzvan Voncu (Modelul Ţicu Goldstein) subliniază: „A acceptat senin un statut social modest şi nerecunoaşterea meritelor sale reale, spre a nu face compromisuri într-o epocă în care era aproape imposibil să nu le faci… a renunţat la orice şansă de promovare, la atât de râvnita celebritate, spre a-şi păstra neîntinate convingerile de om şi de evreu”.

Felicia Waldman (Ţicu Goldstein, recuperator de valori pierdute) îl caracterizează drept: „un om în răspăr cu toate regimurile, un om cu curajul convingerilor sale, dar în acelaşi timp un om sensibil, atent la nuanţe şi la reacţiile celorlalţi, un om de o vastă cultură, dar şi cu un discret simţ al umorului”.

Din evocările colaboratorilor săi apropiaţi, istorici, literaţi şi ziarişti, se conturează ferm profilul profesional al celui care a fost Ţicu Goldstein.

Carol Iancu (Ţicu Goldstein, eseist şi traducător) sintetizează esenţa acestor calităţi, arătând că era „un distins intelectual evreu, promotor în România al filozofiei evreieşti moderne, culturii şi civilizaţiei poporului lui Israel” şi detaliază, prezentând pe larg „rolul de pionierat al lui Ţicu Goldstein în descoperirea şi redescoperirea personalităţii şi operei a două figuri uitate ale iudaismului românesc: Cilibi Moise şi Adolphe Stern şi importanţa sa ca traducător (dar şi eseist) al altor două figuri de excepţie, una a iudaismului românesc, Alexandru Şafran, şi alta a iudaismului francez, André Neher”.

Avinoam Safran scrie că Ţicu Goldstein „a îmbogăţit mult lumea intelectuală atât prin analizele sale cât şi prin traducerile din numeroase opere esenţiale ale literaturii mondiale pe care le-a făcut accesibile publicului românofon”.

Esther Starobinski-Safran subliniază activitatea prodigioasă de traducător a celui omagiat: „A tradus cu minuţie şi fervoare, într-un stil elegant, opera tatălui meu, consacrată gândirii evreieşti şi, mai ales, misticii evreieşti”, dar şi importanţa volumului Universalismul iudaic – o colecţie de eseuri scrise de-a lungul timpului de Ţicu Goldstein, „o paletă uimitoare de teme şi figuri aparţinând nu numai lumii evreieşti, ci şi celei universale”.

Regretatul Ştefan Cazimir (Cilibi Moise, actualizat de Ţicu Goldstein) apreciază preocuparea acestuia pentru personalitatea lui Cilibi Moise, oferind: ”o imagine cuprinzătoare a receptării lui Cilibi Moise mai întâi în timpul vieţii, iar apoi în posteritate”.

Alexandru-Florin Platon (Ţicu Goldstein: etica traducătorului. O evocare) arată că: ”Este prea puţin să spunem că Ţicu Goldstein a fost numai un excelent traducător. El a fost, de fapt, un mijlocitor cultural, unul dintre puţinii pe care i-am avut de asemenea anvergură, căruia cultura din România îi datorează enorm. Această etică a mijlocirii îmi pare a fi principala trăsătură a biografiei sale, dându-i sens şi coerenţă”.

Vasile Morar (Gânduri despre filosofia evreiască, plecând de la o carte tradusă de Ţicu Goldstein) se opreşte asupra lucrării lui Gérard Bensussan Ce este filosofia evreiască?,ultima traducere (neterminată) a lui Ţicu Goldstein, arătând, în calitate de consultant ştiinţific, că această carte este „o călătorie în lumea filozofiei evreieşti, înlesnită tot de către Ţicu Goldstein, cel care a ales să traducă opere în care morala este o preocupare de căpătâi a gândirii”.

Ovidiu Şimonca (Ţicu Goldstein, acribia unui cronicar şi traducător) se opreşte asupra ziaristului Ţicu Goldstein, cu care a colaborat de-a lungul anilor evocând atât omul, cât şi calitatea articolelor sale: „Venea cu febrilitate în redacţie, îşi recitea încă o dată textul, mai găsea încă o eroare, o chichiţă, o virgulă, o literă lipsă, un sinonim care suna mai bine decât cuvântul iniţial… Nu avea răbdare să aştepte apariţia ziarului la chioşcuri, ci venea în redacţie pentru a o vedea şi a o citi alături de noi, cei care făceam plicurile pentru expediţie, emiteam facturi, discutam cu difuzorii”.

Adrian Niculescu (Domnul Ţicu) rememorează plăcutele întâlniri bucureştene şi pariziene cu Ţicu Goldstein şi subliniază acribia redactorului care, atunci când i-a trimis cartea despre Cilibi Moise, a ataşat şi o erată substanţială, în care corecta toate greşelile de tipar din volumul publicat.

Alexandru Marinescu (Ţicu Goldstein, un entuziast al culturii) apreciază activitatea lui Ţicu Goldstein la editura Hasefer: „A fost un membru remarcabil al consiliului editorial, cărţile trimse de el spre publicare având, toate, o trăsătură comună: aprecierea maximă primită din partea cititorilor”.

Michael Finkenthal (Discutând cu Ţicu Goldstein proiecte fondaniene: ferestre spre România, ferestre spre Europa), relatează despre colaborarea privitoare la unele aspecte mai puţin cunoscute din viaţa şi opera lui Benjamin Fundoianu, dar se apleacă şi asupra unei alte faţete, suprinzătoare, a intelectualului Ţicu Goldstein, aceea de poet, autor de haiku, dar şi teoretician al acestui gen literar: „În primăvara anului 2011 am primit prin poştă un pacheţel cu câteva exemplare al unui volum întitulat Veşnicia trece prin clipă, semnat Ţicu Valer, căci aşa semna Ţicu cele 111 poeme ale sale în stil haiku, Mi-am exprimat uimirea şi, drept răspuns, am primit un reprint al articolului său… dedicat marelui maestru japonez al poeziei haiku, Matsuo Bashō”.

Nicolae Ionescu (Ţicu Goldstein, bucuria de a trăi) îşi aminteşte de o frumoasă colaborare în care poetul şi artistul plastic s-au completat armonios: „Cred că haiku-urile reflectau pe deplin personalitatea sa. L-am convins să le adune într-un mic volum şi le-am folosit într-o expoziţie de pictură şi grafică pe care am făcut-o împreună cu prietenul comun Aurel Acasandrei, la Căminul Artei, în 2005. Am asociat fiecărui tablou câte un haiku…”

Volumul omagial cuprinde nouă scrieri ale lui Ţicu Goldstein, dezvăluind cititorului o imagine sugestivă despre preocupările acestui intelectual de elită la care „erudiţia merge mână în mână cu măsura şi echilibrul unei gândiri raţionaliste, iar fineţea disocierilor este completată contrapunctic de amplitudinea sintezei. Un cărturar care poate fi urmat pentru că nu amăgeşte şi nu rătăceşte, ci formează”, cum constată Răzvan Voncu, care îl consideră pe Ţicu Goldstein un model pentru generaţia tânără.

Subscriind acestei opinii, sunt de părere că Ţicu Goldstein este un model pentru toate generaţiile, inclusiv celor de vârsta a treia, demonstrând prin munca sa prodigioasă că vârsta senectuţii poate fi chiar mai productivă decât celelalte etape ale vieţii, întrucât te poţi dedica activităţilor care te pasionează, poţi învăţa şi crea, poţi recupera ceea ce nu ai reuşit sau nu ţi s-a permis să realizezi în anii anteriori – cu condiţia să ai o viaţă lungă şi rodnică, precum i-a fost hărăzit lui Ţicu Goldstein.

Închei această prezentare cu recomandarea către cititorii Baabel să caute cartea şi s-o citească, întrucât atât textele consacrate lui Ţicu Goldstein, cât şi articolele scrise de el constituie o lectură plăcută şi utilă.

Andrea Ghiţă

---

[1] Organizat sub egida Centrului de Istoria Evreilor şi Ebraistică „Dr. Alexandru Şafran” al Facultăţii de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a Centrului de Cercetări Interdisciplinare în Ştiinţe Umaniste şi Sociale (Centre de recherches Interdisciplinaires en Sciences Humaines et Sociales al Universităţii „Paul Valéry” din Montpellier (Franţa) şi a Centrului pentru Studiul Evreilor din România „Wilhelm Filderman” din Bucureşti din cadrul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

[2] Conferenţiar la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti

[3] Pictor şi grafician din Bucureşti

[4] Profesor emerit al Facultăţii de Medicină a Universităţii din Geneva şi profesor asociat la Universitatea Sorbona din Paris (în cadrul Institut de la Vision)

[5] Fostă profesoară de Istoria gândirii evreieşti de la Universitatea din Geneva

[6] Arhitectă şi doctorandă la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier

[7] Publicist, scriitor, fost profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti

[8] Jurnalistă şi scriitoare, redactor la Revista Cultului Mozaic şi apoi la Realitatea Evreiască

[9] Fost profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi la universitățile Johns Hopkins şi Princeton din SUA

[10] Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Bucureşti

[11] Profesor la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

[12] Conferenţiar la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti

[13] Redactor-şef adjunct la Observatorul Cultural

[14] Publicist, fost redactor-şef al revistei Realitatea Evreiască şi director al editurii Hasefer

[15] Conferenţiar la Facultatea de Litere (Centrul de Studii Ebraice) a Universităţii din Bucureşti

[16] Matematician, poet şi fotograf de artă, Viena

[17] După 1989, Ţicu Goldstein a fost primul care a prezentat un studiu despre Alexandru Șafran, intitulat „Alexandru Șafran, omul, rabinul, savantul” şi a tradus, printre altele, Înţelepciunea Cabalei, Schiţa unei etici religioase iudaice, Israel şi rădăcinile sale, Etica evreiască şi modernitatea şi volumul postum: Lumini pentru viitor. Reflecţii despre timp şi veşnicie.