Vară toridă cu drone, obuze și rachete (5)

Închei această serie pe un ton mai estival, mai relaxat, chiar dacă evenimentele din jurul nostru sunt de natură să ne îngrijoreze, ba chiar să ne alarmeze. Lipsa de moment a reacției iraniene la asasinarea lui Ismail Haniyeh, succesul de moment al forțelor ucrainene în regiunea Kursk, sistarea ajutorului militar german acordat Ucrainei, tulburările rasiale din Marea Britanie și cursa electorală de slabă extracție din SUA mă fac să amân deocamdată tragerea unor concluzii. Vă ofer câteva fulgurări estivale:

Liberal – fost comunist reformist, reconfigurat la democrație și economie de piață, pe banii noului stat capitalist. Un sinecurist și pupincurist de cursă lungă. Cinste puținelor excepții.

Politruc – politician de duzină, aflat în slujba unui partid, a unei instituții de forță sau a unor companii multinaționale, care se folosește de trucuri propagandistice, mediatice și financiare ieftine pentru promovarea intereselor comanditarului.

Nu cunoaștem punctul inițial și punctul final al itinerarului nostru existențial. Viața noastră e o poveste ce are doar cuprins, fără introducere și fără final. O narațiune reală cu drame, tragedii, dar și comedii. Arareori cu poezie. Practic, o trecere mirobolantă prin labirintul viețuirii, cărând povara magnific-copleșitoare a destinului individual. Sensul vieții e doar o abstracție filosofică ori o metaforă superbă.

Diversitatea este intrinsecă, naturală. Ea nu poate fi impusă cu procente administrative sau ucazuri birocratice. Wake up! No woke!

Mi-e tot mai greu să descopăr oameni autentici între atâția acoperiți.

Foarte mulți dintre cei care se cred foarte inspirați în arte și literatură sunt de fapt expirați. Idei puține și fixe. Rutine și clișee. Autopastișare.

Am fost interesat și tentat doar de pozițiile din Kama Suthra, nu de cele din piramida socială. Mă animează dragostea de plăcere, nu dragostea de putere.

Muzele m-au impresionat și influențat mai mult și mai profund decât muzeele. Prefer pasiunile flamboaiante, culturii și tradiției încremenite, sterilizate, puse static la păstrare.

În ciuda slăbiciunilor și păcatelor mele, eu am legământ cu Atotputernicul încă de la naștere. Chiar dacă destinul nu mă va face erou, menirea mea este să fiu martor al vremurilor de pe urmă. Misiunea vieții mele este să deranjez, doar atunci exist cu adevărat.

Europa nu prea mai produce, nu prea se mai reproduce și nu prea mai seduce. Până și tradiția, religia, națiunea, cultura le cam duce pe apa sâmbetei. Bătrâna curvă se preface sau tace despre eșecul total al proxenetului ce face și desface.  

Nici măcar disidența nu mai e la modă. Doar obediența și impotența (instituțiilor).

Cordoanele sanitare instituite de partidele corupte ale elitei bruxelleze și transatlantice sunt menite de fapt să camufleze gunoiul și corupția din ograda proprie, nu neapărat din cea a rivalilor.

Lumea a luat-o razna și liderii ei bat câmpii. Eu îi desfid și bat munții.

Cea mai importantă limbă străină care trebuie învățată de către un tânăr este sexualitatea partenerului. Bineînțeles doar după ce e stăpân pe limba maternă, adică propria sexualitate.

Am o dilemă geometrică: dacă eu sunt paralel cu statul propriu-zis, sunt și mai paralel cu statul paralel? Sper că da, căci mie-mi sunt perpendiculare ambele, cum de altfel și reciproca e adevărată.

Mulți își trăiesc viața, în timp ce pe alții îi trăiește viața.

Cel mai mare risc legat de literatură este nu acela de a o scrie, ci aceea de a o citi.

Fiecare om cu funcție își așteaptă respectul cuvenit. În varianta actuală „cu venit”

George Vigdor     

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

5 Comments

  • George Vigdor commented on August 24, 2024 Reply

    Autorul e ros de multiple îndoieli, e îndoit rău de viață, dar în anumite subiecte are intuiții confirmate de vremuri.

  • Anca Laslo commented on August 23, 2024 Reply

    Ai scris exact ca un poet, fain tare!

  • klein ivan commented on August 23, 2024 Reply

    Fiecare om cu funcție își așteaptă respectul cuvenit. În varianta actuală „cu venit”- Încheiere magistrală.

  • Andrea Ghiţă commented on August 22, 2024 Reply

    Admir autorul acestor “fulgurări estivale” pentru faptul că în textul său, care abundă în definiţii metaforice şi declaraţii, nu a introdus nicio propoziţie care se termină cu un semnul îmtrebării. E foarte sigur de tot ceea ce spune, inclusiv atunci când afirmă: “menirea mea este să fiu martor al vremurilor de pe urmă”. Asumându-mi riscul de a citi articolul său am conchis că autorul este un om de invidiat.Nu are îndoieli.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *