Mulţi se întreabă cum se face că sălile de operă şi de concert continuă să fie arhipline, că lumea are nevoie de această hrană spirituală și poate că acum, când întreaga populație israeliană este traumatizată de realități conflictuale, mai mult ca oricând? Pentru publicul care umple sălile de concert, de operă sau de teatru, actul artistic pe care îl caută și îl așteaptă este unul din suporturile dătătoare de viață fără de care existența lui ar fi mult mai săracă și mai prozaică.

Voi zăbovi asupra efectului profund emoțional și spiritual pe care opera Theodor a avut-o asupra publicului. Premiera a avut loc în mai 2023, dar ea a fost redistribuită și în repertoriul stagiunii din acest an. Din punct de vedere profesional, ca și creație, compoziție, libret, regie, interpretare, efecte scenice, totul a fost la superlativ. Nu degeaba a fost declarat unul dintre cele mai reușite spectacole de operă ale anului, la nivel mondial.

Vreau să amintesc numele celor mai importanți participanți care au făcut posibilă o reușită de asemenea anvergură. În primul rând, proiectul a fost demarat și susținut financiar cu deosebită generozitate de către Daniel Judisman. Compozitorul Yonatan Cnaan și libretistul Ido Riklin (care a și regizat spectacolul) au lucrat trei ani la realizarea acestui proiect de excepție. Interpretarea muzicală excelentă a avut loc sub bagheta dirijorului Nimrod David Pfeffer. Dintre soliști s-au remarcat Noam Henz (interpretul personajului Theodor Herzl student) și Oded Reich (Theodor Herzl ajuns la maturitate, cu barbă).

Publicul a fost copleșit nu numai de reușita artistică a acestui spectacol, ci, nu mai puțin, de mesajul transmis, mai ales în contextul actual israelian. Cu toții cunoaștem rolul lui Theodor Herzl în mișcarea sionistă. În 1896 a publicat romanul Der Judenstaat (Statul evreiesc) care a avut un răsunet semnificativ în rândurile comunităților evreiești din toată lumea și nu numai. În 1897 a inițiat organizarea primului Congres Mondial al Sionismului care a avut loc la Basel (Elveția). Herzl nu s-a mulțumit să răspândească ideile sioniste prin jurnalistică, pentru realizarea acestui deziderat a întreprins demersuri neobosite către conducătorii marilor puteri ale vremii, către comunitățile evreiești, către evrei cu uriașe posibilități financiare precum Baronul Rotschild. Theodor Herzl este numit pe bună dreptate „Vizionarul Statului Israel”.

Iată că s-au împlinit 77 de ani de la independența Statului Israel, timp în care acest popor harnic și vrednic a reușit să transforme un teritoriu total neglijat și arid într-o grădină prosperă, atingând cele mai moderne standarde. Formarea Statului Israel (hotărâre legitimă plătită cu Holocaust și cu alte enorme sacrificii) în mijlocul unei „mări” antagonice, a provocat o luptă aprigă între două culturi. Acest zbucium care, cu mici, foarte mici perioade de „liniște” macină populația și provoacă multe pierderi și victime, durează de 77 de ani. Paradoxal, lumea trăiește bine aici, chiar și acum, când tristețea și amărăciunea își fac cuib în fiecare casă. Societatea se dezvoltă, progresează fără însă o preocupare reală responsabilă pentru o direcție sigură plauzibilă.

Tragicul eveniment din 7 octombrie ne-a trezit la realitate.

Ce viitor are Israelul? Populația este măcinată de conflicte, învrăjbită, manipulată parcă de forțe malefice. După opinia mea, problema palestiniană trebuia luată în serios de la bun început și nu ignorată. Fără compromisuri de ambele părți, războaiele, victimele, teama, durerea, deprimarea, amărăciunea vor fi permanente.

Ceea ce Theodor Herzl nu a prevăzut este fanatismul religios de ambele părți care a dat și dă naștere la ură, violență de nestăvilit și pierderi dramatice pe toate fronturile. Eu sunt convinsă că forța nu poate duce la victorie reală trainică și de lungă durată. Din fericire, o mare parte din populația israeliană simte și gândește ca mine. Dovadă sunt demonstrațiile consecvente care au loc în permanență. Din păcate, ele nu au un suficient ecou către conducerea guvernului și acesta încă nu vrea să înțeleagă complexitatea conflictului care scindează poporul israelian. O parte foarte numeroasă cere încetarea războiului (dovadă tot mai multe ordine de recrutare refuzate) iar cealaltă, fanatică, mânată desigur de convingeri (nu minimalizez acest lucru) alimentate de ură sunt pentru continuarea războiului. Ne întrebăm până când? Care este termenul limită? Ce va aduce în final?

În zilele noastre, dinamica întregii lumi este foarte zbuciumată, dar dacă privim în istorie, totul se repetă ca într-o spirală perpetuă. Aceasta este drama umanității, cu scurte perioade de acalmie într-un ocean de lupte, torturi și genocid. Poate că acesta este motivul pentru care e și mai dificil să vezi lumina la orizont.

Afirmația mea are desigur o tentă pesimistă și totuși, paradoxal, la fel ca mulți alți israelieni, și eu nădăjduiesc la o schimbare reală. Nu știu când, dar cu siguranță va veni și ziua aceasta.

Surse imagini:

1. https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/95/Theodor_Herzl.jpg

Carl Pietzner, Public domain, via Wikimedia Commons

2. Foto Delia Bodea Jacob

Delia Bodea Jacob