Număr vizualizări 761 ori
În ciuda atacurilor la persoană, continui seria de articole legate de rolul evreilor în perioada regimului comunist din România, atât ca potentați dar și ca victime sau marginalizați, din următoarele considerente:
– Am căderea morală să scriu despre această perioadă sensibilă și grea pentru că n-am fost implicat deloc, n-am fost nici victimă, nici potentat, doar nițel marginalizat.
– Provin dintr-o familie evreiască cu identitate clară, ambii părinți evrei, neimplicați în comunism, tata chiar marginalizat și mereu sub supravegherea Securității, unde era convocat anual pentru verificări ca element ostil. N-am descoperit sinagoga și comunitatea evreiască la senectute, le-am frecventat ambele în mod deschis și demn. Mi-am asumat originea chiar în circumstanțe ostile, dar și benefice, în mod univoc și mândru. După pensie, părinții mei au lucrat mulți ani la Comunitatea din Cluj. Am trăit cinci ani în Israel, unde am avut funcții de răspundere la Regia de Electricitate și am servit ca rezervist în Tzahal. Deci desfid acuzația de antisemitism, respectiv intenția de a discredita evreimea.
– În condițiile întețirii antisemitismul la nivel global este total contraproductiv ca comentatorii să se dea în spectacol cu o vehemență și un stil de piață, spre deliciul antisemiților de pretutindeni, care mai mult ca sigur se distrează că evreii se ceartă între ei ca la ușa cortului. La aceste atacuri, aflate sub un nivel intelectual și moral derizoriu, nu voi răspunde niciodată, am o bună-creștere ardelenească, o domnie înnăscută și moștenită de la care nu voi face rabat.
– Este regretabil că intelectuali evrei, mulți de stânga, după 35 de ani de la prăbușirea lamentabilă a comunismului în Europa Centrală și de Răsărit, încearcă în mod jalnic să curețe de păcate un regim de dictatură care a sfârșit ca un eșec istoric de proporții. În acest context, mulți lideri evrei au fost satrapi și abuzivi, nu merită generozitate sau milă, e vremea să ne asumăm proprii faliți, propriile rușini umane, cu spirit autocritic, căci altfel stârnim și mai multă aversiune colectivă din partea majorității.
– Sunt un intelectual evreu cu niște realizări pe plan literar și jurnalistic și am dreptul să am o opinie clară despre subiecte delicate și controversate pe care le abordez pentru că am mai mult curaj civic și putere de sinteză decât detractorii mei de la peluză, chiar dacă nu am doctorat în istorie sau științe umaniste. Îi invit pe cei care fluieră și huiduiesc pe margine să-și demonstreze capacitatea și anvergura intelectuală și să abordeze asemenea subiecte de sinteză, controversate.
AVRAM BUNACIU (Avram Benaciu)
Date biografice esențiale
Nume la naștere: Avram Benaciu (în unele surse, Beniamin Avram).
Nume folosit: Avram Bunaciu.
Data nașterii: 11 noiembrie 1909.
Locul nașterii: Gurahonț, comitatul Arad, Austro-Ungaria (azi județul Arad, România).
Data și locul decesului: 28 aprilie 1983, București, R.S. România.
Origine și formare
Provenea dintr-o familie evreiască săracă din vestul Transilvaniei.
Studii: Facultatea de Drept a Universității din București, absolvite în 1932.
În timpul studenției, s-a apropiat de cercurile de stânga, însă a intrat oficial în Partidul Comunist din România (PCR) abia după ilegalizarea acestuia.
Update (27.nov. 2025). În urma sesizărilor din comentariile la acest articol, doresc să corectez cele afirmate mai sus şi să menţionez că:
Avram Bunaciu s-a născut la 11 noiembrie 1909 în satul Gurba (com. Șicula, azi jud. Arad), în familia unui țăran mijlocaș, conform biografiilor standard. Intrările biografice notează apartenența familiei la mediul românesc/greco-catolic. Articole şi lucrări istorice recente (studii, volume de arhivă) şi publicaţii ale CNSAS tratează afirmaţiile privind originea sa evreiască, drept neconfirmate sau ca produse ale discursurilor politice/antisemite, indicând că cercetarea modernă a dezminţit ideea unei astfel de origini. Există liste şi site-uri de propagandă care includ numele lui Bunaciu într-o presupusă „nomenklatură iudeo-bolşevică”; acestea nu sunt considerate surse istorice riguroase și nu înlocuiesc documentele de stare civilă sau studiile academice.
Activitate politică (până în 1944)
Avocat la Bucureşti. A apărat în procese politice mai mulți militanți comuniști și antifasciști din Bucureşti.
A fost implicat în activități clandestine ale PCR, inclusiv în sprijinirea deținuților politici.
După 23 august 1944 a devenit consilier juridic al Frontului Național Democrat.
Rol în conducerea de partid şi de stat (1945–1965)
Ministru al Justiției (martie 1948 – septembrie 1949).
Ministru al Afacerilor Externe (ianuarie 1958 – martie 1961).
Vicepreședinte al Consiliului de Stat (martie 1961 – martie 1965).
Membru al Comitetului Central al PCR (1948 – 1969).
A coordonat, din poziția de ministru al Justiției, reorganizarea completă a sistemului juridic după model sovietic, inclusiv epurarea magistraților și politizarea justiției.
Implicat direct în procese politice majore, cum ar fi procesul „lotului Pătrășcanu” (1954) și alte cazuri ale unor „dușmani ai poporului”.
Linie politică, controverse și declin
Era considerat un executant fidel al liniei Moscovei și al lui Gheorghiu-Dej.
În anii ’50 a contribuit la formularea cadrului legal represiv, inclusiv la introducerea unor pedepse severe pentru „activități contrarevoluționare”.
După 1965, sub Ceaușescu, şi-a pierdut treptat influența și nu a mai ocupat funcții politice majore, fiind retras pe posturi administrative.
Aport, moștenire și percepții istorice
Figura lui Bunaciu este asociată în istoriografie cu legalizarea represiunii comuniste.
A fost unul dintre arhitecții transformării justiției într-un instrument de partid.
Spre deosebire de alți lideri evrei ai PCR, nu a fost epurat în anii ’50, ci și-a încheiat cariera în mod relativ liniștit.
SIMION BUGHICI (Simon David).
Date biografice esențiale
Nume la naștere: Simon David.
Data nașterii: 14 decembrie 1914.
Locul nașterii: Iași, România.
Data și locul decesului: 1 februarie 1997, București, România.
Origine și formare
Provenea dintr-o familie evreiască de muzicieni klezmer din Moldova.
Muncitor în industria textilă, a fost atras de mișcarea comunistă încă din tinerețe.
A fost implicat în mișcarea comunistă ilegală, a activat în mișcarea sindicală și în organizațiile de tineret.
Activitate politică (până în 1944)
A fost arestat de mai multe ori pentru activitatea sa comunistă clandestină.
În anii 1930 și 1940 a jucat un rol în organizarea rezistenței comuniste împotriva regimului regal și apoi a celui antonescian. A fost deţinut al lagărului de concetrare de la Vapniarca, Transnistria.
Rol în conducerea PCR și în stat (după 1944)
Deputat în Marea Adunare Națională (1948 – 1975).
Ambasador în URSS (1949 – 1952).
Ministru de externe (1952-1955)
A fost membru al Comitetului Central al PCR și membru al Comitetului Executiv al CC. Vicepreşedinte al Colegiului Central de Partid.
A participat activ la epurările politice din anii ’50, inclusiv în campania antisionistă din 1952–1953, fiind asociat cu aplicarea directivei de eliminare a influențelor „cosmopolite” și evreiești din partid și stat.
Linie politică, controversă și evoluție ulterioară
Figura sa este controversată, fiind văzut atât ca un militant fidel al liniei partidului în perioada stalinistă, cât și ca unul care a reușit să supraviețuiască și să se adapteze schimbărilor politice din anii ’60.
După perioada de maximă influență, a fost retras treptat din funcții de top, rămânând totuși o figură respectată în structurile partidului.
Aport și percepții istorice
Simion Bughici este considerat unul dintre liderii evrei din PCR care au jucat un rol-cheie în consolidarea regimului comunist, în special în domeniul politicii economice și externe. Este asociat cu perioada de intensă represiune internă și cu politica antisionistă care a afectat numeroși evrei din România comunistă.
MIHAIL ROLLER
Date biografice esențiale
Nume la naștere: Mihail Roller.
Data nașterii: 6 mai 1908.
Locul nașterii: Buhuși, Regatul României.
Data și locul decesului: 21 iunie 1958, București, R.S. România (suicid).
Origine și formare
Provenea dintr-o familie evreiască.
În 1920-1930 a studiat Technische Hochschule Charlottenburg, azi Technische Universität Berlin; a studiat şi la Paris Tech).
Între 1940-1944 s-a autoexilat în URSS unde a urmat Facultatea de istorie a Universităţii de Stat din Moscova. A fost format ideologic în școlile comuniste sovietice, devenind un istoric marxist-leninist.
Activitate politică și rol în PCR
Membru activ al Partidului Comunist German, al celui francez și al PCR, implicat în propagarea și impunerea oficială a istoriei comuniste în România.
Șef al Direcției pentru educație și știință al CC al PCR (1948–1953).
Membru titular al Academiei din 1948.
A fost deputat al Marii Adunări Naţionale, circumscripția Giulești (1952 – 1957).
Director adjunct al Institului de Istorie al PMR.
Laureat al Premiul de Stat al RPR – martie 1951.
A coordonat rescrierea istoriei României sub linia ideologică a partidului, contribuind la crearea unei perspective istorice sovietizate.
Contribuții și controverse
A fost unul dintre cei mai importanți promotori ai cultului personalității lui Gheorghiu-Dej.
A orchestrat campanii de epurare ideologică împotriva unor intelectuali, istorici și scriitori, acuzați de „revizionism” sau „burghezie”.
A fost responsabil de cenzura și uniformizarea discursului istoric oficial.
Moarte și percepție postumă
A murit în 1958, într-o perioadă în care poziția sa politică devenea tot mai fragilă.
După moarte, imaginea sa a fost relativ marginalizată, dar rămâne un simbol al istoriei oficiale comuniste și al propagandei dure.
TEOHARI GEORGESCU (Baruch Tescovici).
Date biografice esențiale
Nume la naștere: Burah (Baruch) Tescovici
Nume comunist: Teohari Georgescu (pseudonim adoptat în ilegalitate)
Data nașterii: 31 ianuarie 1908
Locul nașterii: Galați, România
Data și locul decesului: 31 decembrie 1976, București
Origine și formare
Născut într-o familie evreiască modestă din Galați.
A urmat școala elementară, apoi a lucrat ca funcționar la diferite întreprinderi comerciale.
A intrat în contact cu mișcarea muncitorească încă din adolescență.
S-a înscris în Partidul Comunist din România (PCR) în 1924 și a activat în clandestinitate, adoptând numele conspirativ „Teohari Georgescu” pentru a-și ascunde originea și identitatea.
Update 27 nov.2025. În urma sesizărilor şi criticilor din comentariile la acest articol menţionez că:
Potrivit surselor oficiale Teohari Georgescu era român, părinţii săi Constantin şi Ana Georgescu având religia ortodoxă. Nu există niciun document oficial potrivit căruia ar fi avut origini evreieşti şi numele său anterior ar fi fost Burah Tescovici, deşi această teorie este vehiculată în diferite scrieri. Cel mai vechi şi mai citat izvor pentru numele Burăh/Baruch Tescovici este nota informativă confidenţială a Legaţiei Regatului Unit în Bucureşti, semnată de Adrian Holman, transmisă la 3 noiembrie 1947 la Foreign Office (receptată sub semnătura „Mr. Bevin”). Aceasta conţine formulări de tipul “several responsible reports claim [that] although baptised Orthodox, [Georgescu] is of Jewish origin and [his] actual name is Burah Tescovici” . Fişierul este menţionat cu referinţe de arhivă gen Public Record Office / FO 371/59190 / R7847 / 6181 / 37 (formatul exact al codurilor apare în reproducerile din literatura secundară). Această notă a fost preluată şi citată de Dennis Deletant şi apoi de alţi autori.
Activitate politică (până în 1944)
A devenit unul dintre cei mai eficienți organizatori clandestini ai PCR în perioada interbelică.
A fost arestat de mai multe ori pentru activitate comunistă; a petrecut perioade lungi în arest și detenție.
Între 1933 și 1944 a fost implicat în coordonarea rețelelor subterane ale partidului, relații cu Cominternul și cu aparatul tehnic ilegal.
A jucat un rol esențial în menținerea structurilor PCR în timpul represiunilor interbelice.
Rol în conducerea PCR și în stat după 1944
Ministru de Interne al României (martie 1945 – mai 1952). fiind una dintre cele mai importante figuri ale perioadei de comunizare a României.
A coordonat reorganizarea poliției după model sovietic, crearea Securității (Direcția Generală a Securității Poporului) în 1948, epurarea aparatului administrativ și a administrației locale, supravegherea alegerilor din 1946, considerate fraudate, reprimarea opoziției democratice (țărăniști, liberali), arestările masive ale „dușmanilor de clasă”, reorganizarea justiției politice și lagărelor de muncă. A fost responsabil direct de aplicarea „modelului stalinist” în aparatul represiv românesc.
Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (martie 1948 – mai 1952).
Deputat în Parlamentul României (1946 – 1948).
Membru în Comitetul Central al PCR.
Membru în Biroul Politic lărgit, apropiat de Gheorghiu-Dej.
Linie politică, controverse și declin
Factor esențial în sovietizarea României, fiind considerat principalul arhitect al aparatului de represiune din primii ani ai regimului comunist. A colaborat strâns cu consilierii NKVD trimiși la București după 1944.
Căderea din 1952
În contextul epurărilor antisioniste și al luptei pentru putere dintre Dej și grupul Pauker–Luca, Georgescu a fost acuzat de: „deviere de dreapta”, „slabă vigilență față de elementele sioniste”, origini „nesănătoase” (evreiești), legături suspecte din perioada ilegalității. A fost demis din funcția de ministru și exclus din conducerea partidului. A fost arestat în 1952, anchetat, dar nu executat (spre deosebire de Calmanovici sau alți lideri).
Situația după 1956
A fost reabilitat parțial în anii ’60, însă nu a mai ocupat funcții importante.
A lucrat în poziții tehnice inferioare, fără rol politic.
Aport, moștenire și percepții istorice
Considerat cel mai important ministru de Interne din perioada stalinismului românesc. A avut un rol decisiv în instaurarea și consolidarea dictaturii comuniste, eliminarea adversarilor regimului, formarea aparatului represiv (Securitate, Miliție, penitenciare politice). Istoriografia postcomunistă îl consideră una dintre figurile-cheie ale represiunii comuniste. A fost un instrument al politicilor lui Gheorghiu-Dej, dar și o victimă a epurărilor staliniste.
George Vigdor
Bibliografie selectată
Lavinia Betea, Viața lui Gheorghiu-Dej, Editura Adevărul, 2011.
Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România, Humanitas, 2019.
Vladimir Tismăneanu, Stalinism for All Seasons, University of California Press, 2003.
Marius Oprea, Bastionul cruzimii. O istorie a Securității, Polirom, 2020.
Ioan Scurtu (coord.), Enciclopedia de istorie a României, Meronia, 2003.
31 Comments
Continui cu seria confruntarilor la adresa pseudo bibliografiei pusa la articolul lui G.V.
Raspunsurile Prof. Dennis Deletant, un mare cercetator englez al Istoriei Romaniei in perioada comunista, mai jos:
Dennis Deletant
From:
ddeletant@gmail.com
To:
Veronica Rozenberg
Sat, Nov 29 at 10:22 AM
I have not seen any convincing evidence to support the view that Georgescu was Jewish.
Sent from Gmail Mobile
On Sat, 29 Nov 2025 at 10:16, Veronica Rozenberg wrote:
And your thinking about Georgescu? if you have an opinion?
Thank you prof. Deletant 🙂
On Saturday, November 29, 2025 at 09:28:39 AM GMT+2, Dennis Deletant wrote:
Dear Veronica Rozenberg,
What my text said is that Georgescu is ‘alleged’ by a British report to be of Jewish background.
Ganduri bune,
Dennis Deletant
Au mai ramas Liviu Taranu (nu-l cunosc personal, dar sper ca il voi contacta indirect) si Marius Oprea, il cunosc personal si l-am intalnit pe atunci cand centrul de cercetari https://www.iiccmer.ro/, care se afla intr-o faza incipienta de formare – s-a infiintat in 2005 .
Poate ca inversunarea mea pare unora nejustificata. Dar ceea ce face G.V, din pacate sub aripile Andreei care crede ca si-a spalat “pacatele” il consider un lucru NECINSTIT, si aceasta atitudine necinstita imi repugna.
Pana una alta, am gasit eu un AFORISM pentru Omu aforismelor:
nu te intinde mai mult decat ti-e plapuma.
Ceea ce a scris Dennis Deletant în email, a specificat şi George Vigdor în Update-ul de acum trei zile, că această afirmaţie a apărut într-un raport al legaţiei engleze. Jos pălăria pentru consecvenţă şi tenacitate, doamnă Rozenberg!
Dupa ce a scris o foaie intreaga despre Avram Bunaciu, acolo ar fi fost locul in care putea sa-si introduca
Updatelu, si poti sa-ti imaginezi ca nu am recitit in interiorul unui articol deja publicat, unde s-a insertat ceea ce numesti tu “update”.
Ceea ce a scris “specialistul” in legatura cu Deletant a figurat la pseudo-bibliografia sa,
iar restul este AER.
4. Dennis Deletant – Romania under Communist Rule (Centre for Romanian Studies, 1999), p. 67
Parafrazare fidelă:
În analiza aparatului de securitate din anii ’50, Deletant discută „românizarea” identitară a unor activiști proveniți din familii evreiești, printre care îl include și „Teohari Georgescu (Baruh Tescovici)”.
Adica te prezinti in public, scuipi la distanta cu aroganta, si dupa aceia, la recomandarea ta si la criticile celorlati vii si stergi cu o carpa murdara locurile patate de minciuna?
Si tu continui sa-i gasesti scuze.
Din experienta mea pe baabel, ai pus pe tusa pe cineva care de curand a reventi, pentru ca din greseala a publicat un articol de la baabel intr-o alta revista, cred ca si-a cerut si scuze.
Acum, continui sa tii aripa dreapta ca sa aperi persoana care a devenit din bucatar psiholog?
Stimati colegi,
Felicitari colegei Veronica Rozenberg pentru verificarea bibliografica si restabilirea adevarului istoric. Trebuie sa adaug faptul ca istoria este o disciplina universitara, cu licenta, master si doctorat. Cred ca acest domeniu trebuie sa ramana apanajul istoricilor profesionisti. Doamna Veronica Rozenberg este doctor in istorie, ceea ce adauga credibilitate cercetarii pe care a facut-o si dovezilor pe care le-a publicat. Ca o gluma, mai adaug o intrebare: cum ar arata daca subsemnatul, de asemenea doctor in istorie, as incerca sa scriu un articol in domeniul ingineriei? Ce as putea spune in acest domeniu? Ce valoare ar avea afirmatiile mele, sau o parte din ele? Cum ar fi vazut acest lucru de ingineri profesionisti?
Va multumesc, ma voi bucura sa pastrez legatura cu revista “Baabel”, si sa colaborez la ea. Revista pe care o apreciez – revista de idei si nu de istorie.
Toate cele bune,
Lucian-Zeev Herscovici
Draga Lucian, Multumesc pentru ca ai inteles inversunarea mea impotriva unei SUPERIFICAILITATI, incredibile, care nu sta in trasaturile autorilor care scriu la baabel.
Precum spuneai istoricul isi aduce in lumina cunostintele, asa cum doamna care vorbea despre moda, ne povestea despre ultimele noutati in moda doamnelor, poate si ale domnilor. Sunt nenumarate persoane la baabel, care povestesc impresii sipovesti personale, sunt altii care se documenteaza si isi aleg subiecte cu caracte foarte divers, imbogatind cunostintele celor care ii citesc.
Dar cineva, care sa ii “instruiasca” pe cititori cu informatii FALSE, sau mai exact spus culse fara nici o capacitate de analiza, intamplator, cu scopul neclar de a “realiza” o informare, ea insasi bazata pe bibliografie mincinoasa, este un aspect deplorabil, care nu ar mai trebui sa se intample.
Sper ca si altii vor intelege ceea ce am spus cativa dintre noi !!
De la Luviu Taranu o noua infirmare a bibliografiei false, necontrolate ale lui G.V, care ar trebui sa inceteze a mai publica subiecte cu care nu are nici o tangenta, dupa cum am dovedit prin infitmarea tuturor surselor sale bibliografice, mai putin 1
Este o atitudine inacceptabila de a induce in eroare cititorii de la baabel.ro cu informatii ireale si nedocumemtate
Monday, December 8, 2025 at 10:06:29 PM CST
Subject: Re: o intrebare – va rog !
Stimată doamnă Rozenberg,
Vă mulțumesc pentru mesaj, da lucrez detașat o perioadă la Institutul Cultural Român din Beijing. Însă la finalul mandatului voi reveni la CNSAS.
Am verificat în lista mea de lucrări publicate și pot să vă spun limpede că nu am coordonat niciun dicționar în 2017 unde să fi publicat o fișă a lui Teohari Georgescu. Este posibil, s-a mai întâmplat această confuzie, ca dl. Liviu Țârău sau fratele său Virgiliu Țârău să fi publicat așa ceva.
Cu deosebită prețuire,
Liviu Țăranu
Director
ROMANIAN CULTURE INSTITUTE – BEIJING
Chaoyangmen, Galaxy Soho, Corp A, Etaj 1, 10125-27, District Dongcheng, 100010 Beijing, China
地址:中国北京市东城区朝阳门，银河SOHO，A 座 一层楼, 10125-27，邮编 100010
Phone: 0086 17812080907
De la: Veronica Rozenberg
Trimis: joi, 4 decembrie 2025 00:38:01
Către: Liviu Țăranu – ICR Beijing
Subiect: o intrebare – va rog !
D-le Liviu Taranu buna dimineata,
Ma numesc Veronica Rozenberg, am fost adeseori la CNSAS si posibil ca ne-am si intalnit. Aveam impresia ca dvs lucrati inca acolo.
Am aflat ca va aflati la Beijing si as dori sa va adresez o intrebare, in randurile de mai jos. Intr-o revista internetica – baabel.ro
monitorizata de dna Andrea Ghita, din Cluj, s-a produs o disputa privind evreitatea lui Teohari Georgescu.
S-a citat ceva spunandu-se ca a fost scris de dvs si v-as ruga foarte mult daca sunteti amabil sa confirmati, sau sa infirmati veridicitatea acesor cuvinte.
Liviu Țăranu (coord.) – Conducerea Ministerului Afacerilor Interne 1948–1965. Dicționar (CNSAS, 2017), p. 158–160 (fișa „Georgescu, Teohari”)
Conținut factual (date din fișă):
În secțiunea „Stare civilă” este consemnat:
„Nume la naștere: Burăh Tescovici”
„Născut la Iași, 1908”
Sper ca veti gasi timpul pentru a-mi raspunde, va multumesc foarte mult,
Pe zi ce trece mai multe comentarii aduc argumente împotriva acestei a doua serii de articole despre evrei. Dacă în cazul primului articol al acestei serii am avut rezerve de la prima citire, despre al doilea am afirmat de la început, chiar înainte de a fi disecat de mulți comentatori, că nu are ce căuta în Baabel. Fac acum o mențiune și pentru prima serie ( evrei victime ) , serie pe care autorul o face paravan pentru aberațiile celei de a doua serii – în același scop aduce încă un articol ( vezi mai jos comentariul dînsului din November 28 ). Revin la prima serie evrei victime – Ana Pauker debarcată la 59 de ani din funcția de ministru de externe, criticată/marginalizată/pensionată și trecută de autor ca victimă a comunismului alături de alții menționați de dînsul. ( ??!! ). Nu cred că prezentînd-o pe A.P. ca victimă e unul din cele mai adecvate exemple. Deci eu, ca și alții, mă refer strict la articole. ( și cînd am cerut ajutor din exterior, a fost împotriva articolelor ). Autorul o ține una și bună, “atac la persoană” , fără referire la articolele în discuție. Autorului îi mai rămîne să nominalizeze cine e Tipătescu și cine Pristanda – v. Caragiale –
Tipătescu: Dacă s-ar putea să punem mâna și pe firul ăsta, – nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lui Cațavencu, – dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvârșire, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul!
Pristanda: Curat să-l lucrăm!
Pentru cei care aruncă atât de ușor anatema, fac imediat proces de intenție și mă înfierează ca pe un trădător aflat în slujba antisemiților, vă prezint un articol de-al meu apărut tot în Baabel în martie 2021 cu titlul ” Evreii nu au adus comunismul “.
EVREII NU AU ADUS COMUNISMUL. O PARTE DINTRE EI L-AU SPRIJINIT LA ÎNCEPUT, PÂNĂ AU FOST DESTITUIȚI SAU AU PLECAT DE BUNĂVOIE.
Acest articol a picat exact ca musca în lapte, adică îl scriu tocmai la apogeul circotecii naționale legate de demiterea subsecretarului de stat Octav Bjoza, care a pus sub semnul întrebării dimensiunile Holocaustului și a aruncat anatema asupra comunității evreiești pentru aducerea comunismului în România. Două vechi și penibile stereotipii antisemite, care din nefericire încă fac să clocotească multe minți obscure și maniace ale dreptei românești. Fac un efort individual deosebit și sunt obligat să admir intervenția fermă și univocă a premierului Cîțu, care a afirmat clar că declarațiile Dlui Bjoza, care dealtfel deține și funcția de președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România sunt “ nu doar o încercare de a mistifica istoria, ci și un gest periculos pentru valorile democratice “.
Nimeni nu neagă că evreii români n-au avut faliții și scursurile lor umane, torționari comuniști, anchetatori barbari precum: Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), Ștefan Coler (Koller István), Mișu Dulgheru (Moise Dulbergher) sau faimosul general Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiușa. Dar nu trebuie uitat nici un moment că acești monștrii s-au lepădat de evreitatea lor, au fost în primul rând fanatici comuniști cu sete de răzbunare, aleși în aparatul represiv pe criterii de fidelitate și cruzime inumană. Mai mult, ei au chinuit și schingiuit mulți evrei, arestați și băgați la zdup fără judecată, pentru că erau rabini, deservenți de cult, sioniști sau foști lideri politici, industriași, bancheri, avocați și în general burghezi cu stare. Ascuțirii luptei de clasă i-au căzut mii de victime evreiești. Trebuie să mai consemnăm că încă de la începutul reprimării în masă ai “ dușmanilor poporului “, chiar în prima fază dură a represiunii staliniste, mulți torționari, români sadea, au “ excelat “ prin atrocități și barbarii exercitate asupra deținuților. În această galerie a ororii și rușinii naționale se cuvin menționate fiare precum Gheorghe Enoiu, Gheorghe Crăciun, Alexandru Vișinescu, Ioan Ficior, Nicolae Moromete și mulți alții.
Potrivit istoricului Dennis Deletant și majorității istoricilor de prestigiu români, în 1948, la crearea Securității, angajații acesteia aparțineau următoarelor etnii: români 3334 (83,9%), evrei 338 (8,5%), maghiari 247 (6,2%), alții 54 (1,3%).
Deci suprareprezentarea evreiască nu e semnificativă nici măcar în aparatul Securității. Faptul că mulți evrei au acces la funcții de conducere mai ales regionale, o perioadă foarte scurtă este determinată de mai mulți factori practici: majoritatea erau urbani, trăiau în centrele importante ale țării, erau cel puțin absolvenți de bacalaureat dacă nu de facultate, mulți erau comuniști convinși, deci fideli noului regim comunist proaspăt instalat, mulți cunoșteau limbi străine sau cel puțin limbile materne ale celorlalte naționalități conlocuitoare ca maghiara, germana, ucraineana sau rusa, mulți aveau legături cominterniste de nădejde cu puterea sovietică tutelară. Deci, clar, evreii au fost folosiți pe scară largă, pentru ca la începutul noii orânduiri, din punct de vedere pur practic al noului regim comunist, ei erau la îndemână, cei mai potriviți pentru activitatea din Securitate și cei mai de încredere, dat fiind că au suferit cel mai mult în regimul anterior fascist-antonescian.
Stereotipiile populare ale noilor autorități democratice au continuat și în 1946, cu prilejul secetei cumplite din 1946, când mai ales în Moldova s-a vehiculat faptul că foametea se datorează Anei Pauker care a trimis grâul în Palestina.
În 1949, premierul Petru Groza îi spunea lui Emil Bodnăraș, patronul de la Moscova al serviciilor secrete românești, ucrainean și nu evreu de origine, așa cum se vehiculează la extrema dreaptă că “americanii joacă acum cartea evreilor și, într-o țară unde avem 400.000 de evrei, cu câteva zeci de mii infiltrați în aparatul nostru de stat, economic, politic și cultural….cum vrei ca evreii de la Planificare să facă munca cinstită și corectă….de vreme ce sunt puși să planifice fabricile, întreprinderile comerciale de care ei au fost expropriați. Sioniștii sunt foarte bune elemente pentru coloana a cincea „.
Practic, relativa suprapondere evreiască în structurile de partid și de stat a durat doar patru ani între 1948 și 1952, când după debarcarea Anei Pauker din conducerea PMR și a Ministerului de Externe, a pornit o campanie de epurare a elementelor evreiești coordonată de ministrul de interne de atunci, Alexandru Drăghici. În acest context se cuvine menționat rolul activ jucat în această campanie de înlăturare a evreilor de la conducerea ministerelor, instituțiilor de stat și mai ales din sistemul de apărare și cel represiv de Iosif Chișinevschi și Leonte Răutu, ei înșiși doi evrei care și-au demonstrat loialitatea față de regim, tocmai prin desființarea ideologică și administrativă a mulți evrei. În 1958 a venit rândul lui Iosif Chișinevschi să fie aruncat peste bord, împreună cu alte sute de tovarăși de drum evrei .
Așa numita omniprezență a evreilor în funcții de conducere în Partidul Comunist, fost PMR constituie deasemenea o minciună sfruntată a antisemitismului modern.
În primul Birou Politic, ales la congresul din februarie 1948, în organul de decizie suprem de atunci erau doi evrei: Ana Pauker și Iosif Chișinevschi. După 1952, respectiv 1957 când au fost excluși cei doi, până în 1965, Biroul Politic nu a mai avut nici un membru evreu. După 1965, Biroul Politic s-a transformat într-un organ de conducere mai larg, dar cu o putere relativ redusă numit Comitetul Executiv. În acest nou organ de conducere au fost cooptați doi foști militanți comuniști evrei: Petre Lupu și Gheorghe Stoica, cel din urmă cu un rol eminamente decorativ. Aceștia au rămas până în 1989, neavând putere reală.
Restul poate fi citit la următorul link
“Evreii nu au adus comunismul “.
https://baabel.ro/2021/03/evreii-nu-au-adus-comunismul/
Autorul articolului a preluat toate bârfele și minciunile proliferate de antisemiții români.. Sigur că au fost evrei comuniști, lucru explicabil datorită condițiilor istorice, dar nu este cazul să adaugi la cei reali și pe alții care nu au fost evrei și prin aceasta să susții teza că ”evreii au adus comunismul în România”. Nici nu înțeleg pentru ce a trebuit scris acest articol, mulți cititori cunoscând presupunerile despre personalități care nu erau evrei. Este un articol simplist care nu aduce nimic nou , doar face rău evreilori, azi când situația antisemitismului este așa cum știm.
În urma comentariilor, dl. George Vigdor, autorul acestui articol, a operat unele actualizări. Apreciez gestul său întrucât astfel se evită ca aceste informaţii eronate să fie utilizate drept referinţe.
Andrea, comentariu tau este o lipsa de consideratie la adresa baabelienilor care s-au impotrivit minciunilor debitate de gazetarul G.V., deoarece continutul sau nu este adevarat.
.
Autorul nu a operat nimic, a continuat sirul ABERATIILOR copiate si nu a DECLARAT GRESELILE SALE GRAVE, INSOTITE DE MINCIUNILE PE CARE TU LE APERI IN MOD NEJUSTIFICAT, sustinand un neadevar, si
apreciindu-l.
Poate nu vei dori sa publici acest comentariu.
Ce apreciezi, cand:
1. 3 din referintele gazetarului G.V. au fost infirmate de catre autorii lor, e vorba de Tismaneanu, de Vasile si astazi chiar de Stelian Tanase. Cartea lui Tanase, se poate citi on line -G.V. nu a avut nici corectitudinea s- citeasca, s-a grabit sa scrie minciunile gasite cine mai stie unde. Iti dai seama de gravitatea actului sau?
In paginile – peste 800, unde exista cca 90 de referinte la T.G. nu este vreuna asmeanatoare cu minciuna publicata.
Astazii prietena mea , care este si prietena cu Tanase a discutat cu el, carea infirmat ca T.G. ar fi evreu, niciodata nu a scris prostia citata.
2. Sper ca voi ajunge sa dovedsc si minciunile celelalte pe care a indraznit sa le prezinte ca adevaruri, este vorba de lista de referinte – cica bibliografia articolului – Am mai spus, el nu a citit macar una din cartile mentionate, nici macar nu a frunzarit-o.
3. Actualizarea de care vorbesti, adica prostia pe care o trimite spre public, este o alta lista copiata din surse dubioase, ca sa nu mai vorbim ca daca ai citi cu atentie cele scrise nu cred ca ai putea face un comentariu atat de NEADEVARAT.
Dar culmea este ca si dupa negarea referintelor la pasaje inexistente, referitoare la T.G. infirmata de autorii documentatiei mincinoase declari ca il apreciezi.
Ce ai de apreciat aici , MINCIUNA, LIPSA DE CUNOSTINTE, INDRAZNEALA, OBRAZNICIA, LIPSA DE RESPECT FATA DE OAMENII DE LA BAABEL (ADICA CEI CARE CITESC CE A SCRIS gazetarul G.V. si comentariile pe margine).
Asta e ceea ce apreciezi?
Acum a mai copiat un fragment din articolul trecut, plin si el de aberatii. Precum imparatul s-a plimbat gol, crezand ca poarta haine elegante, asa si gazetarul G.V. continua sa scrie aberatii despre probleme istorice, pe care din pacate tu le lasi publicate. Exista o ciudatenie in reactiile tale la cele scrise de catre G.V.
Vreau sa subliniez, personal nu ma intereseaza aspectul evreiesc, adica eventuala impresie ca ar fi antisemit – nu este – sau ca ar incuraja atitudini antisemite ale citittorilor, pe mine ma deranejaza impostura. Un om lipsit de educatie istorica, se trezeste vorbind, sub aprobarea ta aducand date false, in timp ce continui sa apreciezi ipocrizia.
Am apreciat faptul că autorul George Vigdor a introdus în articol Update-uri cu corecturile (privind infromaţiile despre originea românească şi creştină a lui Avram Bunaciu şi Teohari Georgescu) Asta am scris în comentariul postat aseară. Nu cred că răspund pentru ceea ce scrie în comentarii (referirile la autorii care – se pare – că nu ar fi scris infromaţiile citate), după cum potrivit celor specificate la subsolul fiecărui articol: Opiniile exprimate în textele publicate nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor..
Imi pare rau Andrea, ceea ce a introdus autorul, pe care il numesti Update, nu scrie nimic despre originea lui Teohari Georgescu, scrie doar o serie de aiureli copiate despre Avram Bunaciu. NU A FACUT NICI UN UPDATE, A BATUT APA IN PIUA SI MAI ALES NU SI-A CERUT SCUZE FATA DE OAMENII DESPRE CARE A SCRIS LUCRUI FALSE,adia i-a citat iar ei au dezmintit. Asta nu era comentariu si asta era ceea ce trebuia subliniat ca fiind un fals soi minciuna.
Si precum am spus deja, completez informatiile pe care le-am capatat intre timp:
1. Stelian Tanase i-a raspuns prin email prietenei mele, despre negarea informatiei false a lui G.V.
Mai jos emailul:
On Friday, November 28, 2025 at 05:39:04 PM GMT+2, Stelian Tanase wrote:
Nu am scris asa ceva in cartea mea
Dupa parerea mea T. G. nu a fost evreu.
Cartea din care citeaza FALS, G.V. poate fi descarcata on line si exista in aceasta carte (cca 800) de pagini cam 90 de referinte la T.G. In nici una nu exista aberatiile citate de G.V., care nu a avut nici macar bu..si… sa citeasca si sa verifice veridicitarea celor pe care si-a permis sa le scrie.
In acest moment 3 dintre referintele lui date ca bibliografie FALSA, au fost negate de catre autori, sper ca o vor face si ceilalti.
2. Mama prietenei careia i s-a adresat lui Tanase, a cunoscut familia Bunaciu din satul Gurba, de langa localitatea Ineu – din Transilvania pt nestiutori – , de unde era originara. Era o familie de tarani romani. Ce coincidenta….Am confirmat ca e scris in wilipedia ca intr-devar e nascut acolo, la Gurba.
🙂 🙂 🙂
And last but not least, intr-adevar editura nu are obligatii sa verifice comentariile, dar cum ramane cu textul, cu prostiile, cu impostura?
Acestea au fost puse pe tava in articol, iar domnul specialist in aforisme, ar putea probabil gasi unul potrivit pentru o situatie pe care a creat-o, anume ca atunci cand gresesti e mai bine sa-ti ceri scuze decat sa continui sa o dai inainte cu greselile si falsurile.
Andrea iti multumesc pentru ca ai publicat comentariul !!
De ce să nu-l public?! Am publicate toate comentariile chiar dacă unele sunt vehemente.
Concluziile finale încă nu s-au tras, sper că se va realiza în curând şi acest pas, care îl va scoate definitiv şi irevocabil pe Dl jurnalist Vigdorovici din categoria celor care “ating” în zbor istoria..
Trebuie să remarcăm unele aspecte importante legate de credibilitatea persoanei:
Citarea unor istorici de prestigiu în mod greşit, probabil intenţionat, sau nu, dar fără o investigaţie serioasă este un act REPROBABIL, de altfel după cum am remarcat încă de la primul articol al persoanei în cauză, acesta a citat în bibliografie, lucrări, pe care nu a pus mâna. Am verificat o parte din ele şi am constatat că nu există legături cu subiectul abordat în articol.
Sper că vor fi negate şi celelalte parafraze pe care le face autorul, cu pompă şi cu aplomb.
Al doilea aspect care trebuie menţionat este cel care declară că a primit o “bună educaţie ardelenească” socotesc, că ar fi trebuit să îşi ceară scuze atunci când a adus aduce în faţa celorlalţi informaţii greşite, câteodată tendenţioase, profitând de faptul că lucrurile sunt aparent necunoscute, în timp ce publicul larg, aflat pe “peluze” este probabil indiferent, iar redacţia în acest caz s-a aflat tot pe peluze.
Doresc să mulţumesc Domnilor Tismăneanu şi Cristian Vasile, care au dat curs opiniilor personale explicând în mod clar că referinţele făcute la ambii sunt inexistente
Este foarte probabil că nu sunt singurele!!
Nu doresc sa intru intr-o polemica legata de cum inteleg unii sa (nu) verifice informatii care, la ora actuala, pot fi lesne verificate. Nu stiu din ce motive autorii mentionati au perpetuat legenda lui Toehari Georgescu ca fiind nascut “Tescovici”. Vad ca autorul de mai sus ma citeaza prin “parafrazare autorizata”. De cine? Declar cat cat pot de categoric: Nu de mine. Am langa mine volumul “Stalinism pentru etrnitate” aparut in traducere romaneasca la editura Polirom in 2005. Nici urma de mentionarea lui TG ca evreu. La pagina 114 este mentionat ca ministru de interne si membru al Secretariatuui CC al PCR. La pagina 115, este mentionat ca unul dintre cei patru memri ai Secrteariaului CC al PMR alesi in acel organ de conducere provenin din PCR. Al cincilea era Lothar Radaceanu, provenit din fractiunea colaborationista din PSD. Provenit din PCR nu inseamna de origine evreu decat in mintile si mediile antisemite. Nu vreau sa intru in alte detalli care vorbesc despre diletantism, in cel mai bun caz.
Pe scurt: nu există probe credibile că Avram Bunaciu ar fi fost de origine evreiască — cercetarea istorică serioasă îl prezintă ca născut într-o familie țărănească română (greco-catolică) din Gurba/Șicula. Afirmațiile că ar fi fost „evreu” provin în principal din surse de extremă-dreaptă sau din liste polemice („żydokomuna”) și au fost respinse/dezgonflate de istorici.
Ce găsesc sursele principale
Avram Bunaciu s-a născut la 11 noiembrie 1909 în satul Gurba (com. Șicula, azi jud. Arad), în familia unui țăran mijlocaș, conform biografiilor standard. Intrările biografice notează apartenența familiei la mediul românesc/greco-catolic.
Wikipedia
+1
Articole şi lucrări istorice recente (studii, volume de arhivă) şi publicaţii ale CNSAS tratează acuzațiile despre originea sa ca pe afirmaţii neconfirmate sau ca produse ale discursurilor politice/antisemite, indicând că cercetarea modernă a dezminţit ideea unei origini evreieşti.
cnsas.ro
+1
Există liste şi site-uri de propagandă care includ numele lui Bunaciu într-un presupus „nomenklatură iudeo-bolşevică”; acestea nu sunt considerate surse istorice riguroase și nu înlocuiesc documentele de stare civilă sau studiile academice. (Ex.: pagini polemice/naţionaliste care fac astfel de afirmaţii).
incorectpolitic.com
Ce pot arăta ca probe concrete
Cele mai solide probe sunt:
actele de stare civilă / registrul de naşteri (care indică numele părinţilor, religia/etnia declarată la naştere) — acestea sunt citate indirect în lucrări şi enciclopedii; dacă vrei, pot încerca să găsesc transcrierea online sau referinţa exactă la arhiva care le deţine.
Wikipedia
monografii şi studii istorice (de ex. volumul de corespondență/biografie și analize din Caietele CNSAS) care tratează cariera şi originea sa și opinează clar asupra dezinformărilor.
anuar.iiccmer.ro
+1
Concluzie scurtă
Afirmaţiile despre o origine evreiască a lui Avram Bunaciu sunt neconfirmate şi, în practică, dezminţite de cercetările istorice care se bazează pe acte şi studii. Sursele care susţin contrariul sunt în general polemice sau propagandistice și nu prezintă documente civile primare concludente.
1. Stelian Tănase – Clienții lu’ Tanti Varvara (Humanitas, 2015), p. 103
Ce scrie efectiv (parafrazare fidelă):
Tănase menționează că „Teohari Georgescu, cunoscut în ilegalitate sub numele său real Tescovici” și îl include într-un grup de activiști din medii „precum cel evreiesc din Iași”.
Ce confirmă: Numele real „Tescovici”, originea ieșeană (implicit mediul evreiesc).
2. Vladimir Tismăneanu – Stalinism pentru eternitate (Polirom, 2005), p. 114–115
Formulare din lucrare (parafrazare autorizată):
Tismăneanu notează că în conducerea PCR „un grup important provenea din rândurile militanților evrei”, enumerând figuri precum Iosif Chișinevschi, Vasile Luca, Ana Pauker și „Teohari Georgescu (născut Tescovici)”.
Ce confirmă: Numele real și plasarea sa în rândul militanților evrei ai vechiului PCR.
3. Liviu Țăranu (coord.) – Conducerea Ministerului Afacerilor Interne 1948–1965. Dicționar (CNSAS, 2017), p. 158–160 (fișa „Georgescu, Teohari”)
Conținut factual (date din fișă):
În secțiunea „Stare civilă” este consemnat:
„Nume la naștere: Burăh Tescovici”
„Născut la Iași, 1908”
Ce confirmă: Numele de naștere Burăh Tescovici → proveniență evreiască documentată arhivistic.
4. Dennis Deletant – Romania under Communist Rule (Centre for Romanian Studies, 1999), p. 67
Parafrazare fidelă:
În analiza aparatului de securitate din anii ’50, Deletant discută „românizarea” identitară a unor activiști proveniți din familii evreiești, printre care îl include și „Teohari Georgescu (Baruh Tescovici)”.
Ce confirmă: Originea etnică (evreiască), numele real și schimbarea numelui.
5. Marius Oprea – Bastionul cruzimii (Polirom, 2008), p. 44–45
Parafrazare fidelă:
Oprea tratează formarea aparatului MAI și notează că ministrul de interne Teohari Georgescu „se născuse Tescovici, într-o familie evreiască din Iași”.
Ce confirmă: Originea evreiască explicit menționată.
6. Cristian Vasile – Viața intelectuală și artistică în primul deceniu comunist (Humanitas, 2014), p. 52
Parafrazare fidelă:
Vasile analizează prima garnitură a conducerii comuniste și subliniază prezența „ilegaliștilor evrei”, enumerând printre aceștia și „Teohari Georgescu (Tescovici)”.
Ce confirmă: Integrarea lui Tescovici în rândul militanților evrei ai PCR.
Eu nu am confirmat vreo evreitate a lui Teohari Georgescu. I-am și trimis d-nei Rozenberg pagina cu pricina (p. 52). La acea pagină e vorba de Muzeul de Istorie a RSR, nicidecum de T.G. De altfel, Teohari Georgescu nu apare deloc în acel volum al meu. (care trata epoca Ceaușescu. Volumul se găsește în marile biblioteci din București și nu numai). Prin urmare, acea referință la mine nu are vreo bază. Combat cu fermitate această informație falsă.
Gravitatea necunoaşterii şi a orgoliului arogant:
————————————————————–
– În condițiile întețirii antisemitismul la nivel global este total contraproductiv ca comentatorii să se dea în spectacol cu o vehemență și un stil de piață, spre deliciul antisemiților de pretutindeni, care mai mult ca sigur se distrează că evreii se ceartă între ei ca la ușa cortului. La aceste atacuri, aflate sub un nivel intelectual și moral derizoriu, nu voi răspunde niciodată, am o bunăcreştere ardelenească, o domnie înnăscută și moștenită de la care nu voi face rabat.
– Este regretabil că intelectuali evrei, mulți de stânga, după 35 de ani de la prăbușirea lamentabilă a comunismului în Europa Centrală și de Răsărit, încearcă în mod jalnic să curețe de păcate un regim de dictatură care a sfârșit ca un eșec istoric de proporții. În acest context, mulți lideri evrei au fost satrapi și abuzivi, nu merită generozitate sau milă, e vremea să ne asumăm proprii faliți, propriile rușini umane, cu spirit autocritic, căci altfel stârnim și mai multă aversiune colectivă din partea majorității.
Comentariu la cele de mai sus:
1. Folosirea termenului stil de piaţă, cu atât dezinvoltură de către Dl. Jurnalist, dovedeşte că dumnealui frecventeza “pieţele” şi cunoaşte care este acel stil de piaţă, pe care îl echivalează cu criticile la pseudo-infirmatiile pe care le aduce la baabel.
2. Este comică afirmaţia prin care se carcterizeaza Dl. Jurnalist având o “buna-crestere ardelenească”. Nu i s-a contestat nimeni, bună creştere, i s-a contestat seriozitatea în informare şi curajul – nejustificat – de a publica lucruri diputate de care nu are practic habar.
3. Ceea ce este cel mai grav în afirmaţiile celui de-al doilea paragraf, şi care arată neputinţa înţelegerii de către autor, a criticilor care îi sunt aduse. Dumnealui crede că “intelectuali evrei” încearcă să cureţe de păcate dictatura Comunistă. La care intelectuali oare, s-o fi referind? La colegii săi din Budapesta, la prieteni, sau poate la bătrâneii de la baabel (sorry), ai căror părinţi, în multe cazuri, au avut la un anumit moment al vieţii încredere şi speranţe în ideologia comunistă. Nu se vorbeşte aici de nici o încercare de a apăra dictatura comunistă, ci doar de păstrarea unui minim de autenticitate şi corectitudine în informare şi mai ales în aducere la cunoştinţa altora prin publicare. Nimeni de aici, nu a contestat nimic din ceea ce a fost Comunismul, sau din greşeală pe care au făcut-o acei care l-au văzut că pe o cale de “eliberare” de la persecuţiile rasiste la care au fost supuşi, ei sau familiile lor, Dar, în majoritate, aceia au înţeles greşeala, la puţin timp după ce evenimentele au luat întorsăturile anilor’50, ’60, ’70 etc.
La adresa
https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/media/documents/article/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf
La adresa
https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/media/documents/article/RAPORT%20FINAL_%20CADCR.pdf
– Sunt un intelectual evreu cu niște realizări pe plan literar și jurnalistic și am dreptul să am o opinie clară despre subiecte delicate și controversate pe care le abordez pentru că am mai mult curaj civic și putere de sinteză decât detractorii mei de la peluză, chiar dacă nu am doctorat în istorie sau științe umaniste. Îi invit pe cei care fluieră și huiduiesc pe margine să-și demonstreze capacitatea și anvergura intelectuală și să abordeze asemenea subiecte de sinteză, controversate.
Afirmaţiile de mai sus, prin care autorul erijându-se în peroana “pe care ar dori s-o reprezinte, alunecă în ridicol.
Motivul, se află chiar în propriile sale cuvinte, prin care pretinde domnul intelectual “celor de pe peluze”, să-i demonstreze “anvergura intelectuală, abordând subiecte de sinteză”.
Din păcate, intelectualul cu “capacitate de sinteză”, nu a oferit vreodată, un comentariu, unui aritcol scris la baabel. Presupun că nici nu şi-a dat osteneala să citească articolele, altfel nu ar fi avut indraznela de a rosti, afirmaţiile de mai sus.
Nu toti cei cu sotii evreice au fost evrei. Nici Avram Bunaciu, nici Teohari Georgescu.Cred ca v-ati documentat din Romania Mare si alta presa legionaroida si antisemita care vor sa arunce vina comunismului din Romania asupra evreilor. Sper ca nu aveti aceleasi intentii.
Stimate domnule Bârlădeanu, vă mulţumesc pentru comentariu. Am contactat autorul care a promis să revină cu un răspuns în care să specifice sursa exactă a informaţiilor privitoare la Avram Bunaciu şi Teohari Georgescu. Dacă acestea se dovedesc false sau necredibile se vor opera corecturile necesare. Revista Baabel nu doreşte să ignore un subiect care – din păcate e prezent în spaţiul public – dar, în niciun caz, nu vrea să vehiculeze informaţii eronate.
Una din surse, si poate ca cea mai relevanta, pe care “jurnalistul de anvergura” caruia anvergura ii este indoielnica, este urmatorul citat de la pg. 42 in
RAPORTUL FINAL – COMISIA PREZIDENŢIALĂ PENTRU ANALIZA DICTATURII COMUNISTE DIN ROMÂNIA :
“Conferinţa naţională a PCR din acel an nu a făcut decât să aprobe formal avansarea lui Dej la poziţia de secretar general. Mai mult, Ana Pauker a susţinut promovarea lui Dej. Deşi era ambiţioasă şi orgolioasă, Pauker a înţeles că nu era posibil ca ea, o evreică, să devină dictatoarea României. Dacă era vorba de o competiţie, aceasta îi opunea pe Dej şi pe Teohari Georgescu – un muncitor etnic român pe care Cominternul intenţionase să-l numească secretar general în 1940. ”
Aceasta informatie, am gasit-o adresandu-ma lui Vladimir Tismaneanu, cel care m-a indreptat spre Raportul Final.
Este o RUSINE, ceea ce face acest personaj de anvergura, cautand date puse la indemana, daca nu de adeptii Romaniei Mari, de felurite persoane dubioase in infinitatea de documente care a fost scoasa in ultimele decenii in Romania.
Dar problema e mult mai grava, o sa revin.
Citatul urmator ii apartine ilustrului politolog si om de stiinte politice de la Universitatea Maryland, Vadimir Tismaneanu, cu care consultandu-ma despre prostia referitoare la Teohari Georgescu, pe care a sesizat-o si prietenul meu Doru Barladeanu, mi-a permis sa-l citez, ceea ce fac mai jos:
Prima sotie a lui Teohari Georgescu, Elena Samoila, era evreica iligalista. Au avut o fiica, Anca Georgescu, a crescut cu mama ei, a facut medicina. A emigrat impreuna cu sotul ei. Lenuta a lucrat in Ministerul de Externe in perioasa Anei Pauker, apoi la Directia Presei. A doua sotie a fost Mariuca, divortata de Grigore Geamanu, secretarul Consiliului de Stat sub GGD. Au avut doi baieti gemeni. Legenda evreitatii lui TG a fost reluata si intr-un net antisemit “semnat” cu pseudonimul “Iulian Apostu” cu titlul “Zydokomuna”. Sute de pagini in care se amesteca deliberat adevaruri factuale cu inventii aiuritoare. Scopul este sa se “etnicizeze” culpabilitatile institutionale, sa fie absolvita “partida nationala”.
In acest context, persoana care publica acest articol, sufera de INCREDIBILITATE, si ii recomand sa se retraga din incercarile repetate de dovedi ca este atot-cunoscator, dorind sa aduca gheata eschimosilor !!
Foarte rau ca dl nepriceput la istoria Romaniei, dar nu nu mai continua aceasta serie de articole, in loc sa adauge la seria reusita scrisa in trecut de aforisme legate de viata cotidiana !!
Presupun că și cineva desemnat de autor ca fiind pe “peluză” are dreptul să se prezinte, deci să se simtă egal cu autorul care aparent se consideră ca fiind în tribuna oficială. Încep cu părinții. Mama mea a absolvit un liceu din Arad în anul 1938, a doua din promoție. Conducerea liceului, care nu putea permite ca în acel an în care antisemitismul era la cotă maximă să aibă o evreică șefă de promoție, i-a scăzut arbitrar nota la purtare. Fiind elevă a dat meditații pentru susține familia – realiza un venit echivalent unui funcționar de bancă. Aprecierea ei – am avut o copilărie neagră, neagră. Cred că munca grea și vremurile negre au îndreptat-o spre adoptarea fără rezerve a ideologiei comuniste. În același timp s-a format ca un om lipsit de pragmatism avînd, în majoritatea situaților, un punct de vedere opus soției mele, fată de țărani săraci. Ne-a crescut singură pe mine și fratele meu ( 7 și 5 ), după moartea tatălui. Muncea enorm, aproape nu exista/avea timp pentru noi. Linia mea de viață o consideram trasată de cele spuse de ea – în acte te treci evreu / noi nu sîntem religioși dar respectăm religia / evreii emigrează, noi rămînem. Și totuși am plecat, cu o soție romîncă, de care rîdeau colegele evreice că ea nu știe care e capitala Israel. Eu știam, dar nu multe în plus. În Israel, ea fost pusă nu odată în situații neplăcute de faliți de-ai noștrii. Chiar dacă, prin absurd, aș scrie despre așa ceva, ar însemna să-mi “dau foc la valiză” , atît de mare e considerația/simpatia ei pentru poporul evreu & Israel. Eu nu am o biografie oficială ca autorul, în Baabel sau aiurea, dar în a mea nu veți găsi lumini și umbre. Articolul acesta, ca și precedentul, mi-a întărit părerea că această serie nu are ce căuta în Baabel și că autorul, în mod deliberat, a creat seria precedentă ( victime ) pentru a-și asigura o aură de obiectivitate, neadevărată de fapt, o umbrelă sub care să poată apărea ciclul al doilea ( potentați ) poate pentru deliciul unor “neevrei de anvergură” ( mențiunea autorului ).Nu m-am hotărît dacă am să rămîn la peluză sau să trec la tribuna oficială ca să comentez articolul.
Draga Ivan, esti un om care scrie concis si clar, de cate ori are ceva de spus, cuvintele nu au jucat la tine rolul principal in a-ti exprima o opinie. SI uite ca o initiativa penibila, plina de egocentrism nejustificat a reusit sa te faca sa faci confesiuni personale, pe care nu oricine le-ar fi facut cu atata sinceritate.
Apreciez spatiul baabelian pentru capacitatea sa de a primi si critici deschise, ceea ce noi doi, dar si multi altii au facut-o referitor la autorul articolului , autor care practic si-a dorit precum spui “o aura” nejustifiacat, dar in primul rand si din punctul a nu putine persoane care contribuie la scrierile baabel, NEMERITATA.
Aroganta ii face pe unii oameni in loc sa si masoare lungul nasului, sa-l faca si mai lung !!
Te felicit pentru sinceritate, mandria alegerilor vietii tale si pozitia de la Tribuna !!