Nu e vorba despre mitologie, ci despre întâlnirea dintre doi titani ai muzicii şi ai literaturii, între Beethoven şi Goethe, care a avut loc în iulie 1812 la Teplitz (azi Teplice în Cehia). A fost prima și singura lor întâlnire. Ei se apreciau reciproc ca artiști… dar de la distanță.
În 1787 Goethe a scris tragedia în cinci acte Egmont, despre viața şi eroismul unui nobil din Țările de Jos, pe nume Lamoral, Conte de Egmont (1522-67). În timpul Războiului de 80 de Ani, el a luptat împotriva Ducelui de Alba, despotul, invadatorul spaniol. Cu toate că era în pericol, Egmont nu a fugit, și nu a renunțat la idealul său de libertate. Până la urmă Egmont a fost arestat, condamnat la moarte și decapitat în Piața Mare din Bruxelles. Mormântul său se află în cripta bisericii din orășelul flamand Zottegem, unde se află și castelul lui Egmont, un muzeu și un monument în amintirea eroului. (De fapt în orășel se află două statui identice ale Contelui Egmont, turnate în metal. O a treia copie se află în Olanda, în localitatea Egmond.)
În 1809, Beethoven a primit cu mare plăcere comanda de a compune o uvertură și muzica de scenă pentru piesa Egmont de Goethe. Goethe era unul din eroii săi personali. În plus, rebeliunea lui Egmont și triumful său asupra tiraniei aveau pentru el un interes major.
Beethoven a compus o uvertură urmată de nouă piese pentru soprană, povestitor și o amplă orchestră. Uvertura este plină de intensitate şi expresie, este una din ultimele lucrări din perioadei mijlocii de creaţie a compozitorului. Premiera a avut loc în 15 iunie 1810 la Burgtheater din Viena.
Beethoven: Uvertura Egmont
În 1811 Beethoven i-a trimis lui Goethe o copie a muzicii de scenă pentru tragedia Egmont. Goethe a răspuns cu căldură, exprimându-și speranța pentru o viitoare întâlnire.
Bettina von Arnim (1785-1859), născută Brentano, era scriitoare, compozitoare, cântăreață, ilustratoare și protectoare a tinerelor talente. Întreţinea legături de prietenie atât cu Beethoven, cât şi cu Goethe. Ea s-a străduit să ducă la o apropiere între cei doi mari artiști. Și într-adevăr, cei doi s-au întâlnit prin intermediul ei.
Când Beethoven a ajuns la stațiunea de ape minerale Teplitz, în iunie 1812, el era bolnav, deprimat, avea griji financiare și o surzenie avansată. Stațiunea era un loc de întâlnire al nobilimii și al familiilor regale, iar Beethoven era din principiu un oponent al aristocrației. În plus, Beethoven era răscolit de dragostea furtunoasă pentru „Unsterbliche Geliebte” (Nemuritoarea iubită); scrisoarea adresată ei a fost scrisă în 6-7 iulie 1812 la Teplitz. Până astăzi identitatea acestei femei este disputată. Majoritatea cercetătorilor consideră că era Antonie Brentano sau Josephine Brunsvik, dar sunt şi alte candidate, precum Julietta Guicciardi, căreia Beethoven i-a dedicat Sonata Lunii.
Cei doi titani au petrecut împreună o săptămână. S-au plimbat, au stat de vorbă, Beethoven i-a cântat la pian lui Goethe. S-a discutat ideea unui libret pentru o operă, dar nu s-a realizat nimic concret.
Este ușor de imaginat că temperamentul lui Beethoven nu l-a impresionat pozitiv pe Goethe. Probabil că în cursul uneia din plimbările cotidiene s-a produs „Incidentul de la Teplitz”, ilustrat în tabloul lui Carl Rohling. Bettina Brentano îşi amintește: „În cursul unei plimbări, cei doi s-au întâlnit cu suita imperială. Beethoven i-a spus lui Goethe: Mergi înainte și ţine-mă de mână, aristocrații trebuie să se închine în fața noastră, nu invers.” Goethe era însă de altă părere: şi-a retras mâna, şi-a scos pălăria și s-a dat la o parte, aplecându-se cuviincios și făcând loc cortegiului. Iar Beethoven, cu mâinile în buzunare, și-a continuat netulburat drumul printre ducii şi nobilii din cortegiu, care l-au lăsat să treacă, salutându-l prietenos. După ce cortegiul s-a îndepărtat, Beethoven i-a spus lui Goethe „Te-am așteptat pentru că te respect și îți admir opera, dar cred că ai arătat acestor oameni prea multă stimă.” Goethe a pălit şi prietenia lor a fost iremediabil stricată.
După acest incident Goethe i-a scris soției sale că Beethoven are o personalitate absolut incontrolabilă. Iar Beethoven i-a scris editorului său, Breitkopf, că Goethe este prea încântat de atmosfera curții. Până la urmă cei doi giganți ai culturii nu au devenit prieteni, dar uniunea artei lor a rămas epocală.
Bibliografie:
Grove: The New Dictionary of Music and Musicians
Wikipedia
Colecţia filatelică personală.
Grosz Frederic&Eva
16 Comments
Un articol care inspira si ma emotioneaza, pentru ca stiam inca din liceu despre intãlnirea celor 2 mai giganti, si despre reactia lui Beethoven. Relatarea dvs mi-a trezit amintiri dragi, printre care filmul ” Rebelul magnific”, si ” Scrisoare catre iubita nemuritoare” pe care am citit- o , tulburata de clocotitoarea pasiune a genialului creator.
Autorul romanului despre Beethoven unde am citit scrisoarea, inclina ca era adresata Giullietei Guicciardi. Ramâne un mister.
Articolul dvs m-a facut sa reflectez la atitudinea lui Beethoven fata de Buonaparte caruia ii închinase Simfonia a III-a, si rupe dedicatia la vestea incoronãrii acestuia ca Napoleon.
Am citit ca pânã la Beethoven, artistii, printre ei mari compozitori si straluciti interpreti luau cina impreuna cu personalul de servici, niciodata la masa aristocratilor.. Arta, muzica, erau subventionate atunci de stapînii timpului.
Dar Beethoven a reusit sa schimbe mentalitatea. Un revolutionar, un luptător, un deschizator de drumuri ,nu numai in muzica. Ca si Egmont.
Goethe , o personalitate calma, solara, echilibrata, consilier aulic,evocat spre sfârsitul vietii in ” Lotte la Weimar ” de catre Thomas Mann, in tinerete a fost si el un sensibil si un zbuciumat; Suferintele tânãrului Werther”, si la ” Faust”….
Va multumesc din inima pentru bucuria pe care mi- ați transmis-o
Mulțumim pentru frumoasa apreciere și pentru complectările bine venite pe care le-ai făcut !
E&F Grosz
Familia Grozs, Dle Frici, sunt ca intotdeauna uimita si incantata de eruditia dvs, de asocierile pe care le realizati cu atata maiestrie, si va apreciez pentru ceea ce ati cladit in suflet si in minte o viata.
Nu am stiut despre aceasta legatura si cunostinta intre cei doi mari oameni ai culturii
Bethoveen 1770-1827
Goethe 1749-1832
Gandindu-ma asupra celor intamplate, fara sa cunosc desigur biografiile titanilor, observ ca in 1812, la data intalnirii celor doi, Goethe avea 63 de ani, o varsta inaintata pentru acea perioada, iar Bethoveen era in raport cu el un “tanar” de 42 de ani,. Diferenta de varsta si probabil educatie si perceptie sociala au produs diferenta de atitudine.
Va multumesc, daca ar fi fost invers, ar fi fost mai greu de inteles, de altfel, tiparele conflictelor dintre generatii nu sunt turnate recent..
Veronica, ai dreptate. E o preocupare de viață, pentru care nu a fost prea mult timp când lucram, dar acum la vârsta mea e o terapie pentru fiecare zi, încurajată de Revista Baabel, soția mea și de medici.
Revista Baabel e onorată că scrieţi astfel de subiecte interesante.
E pe cat de remarcabila cultura voastra, a ta, in domeniu, pe atat de emotionant. Eu cred ca a produce altor oameni emotii pozitive este un bine universal
Si da, baabel este o asemenea punte…spre emotie si pozitiv, pentru ca exprimarea, sub orice forma ofera apropiere, prietenie, descarcare si poate chiar un fel de terapie 🙂
Prezentați date și întâmplări foarte interesante și pline de ineditul consemnării lor pe timbre, îmi place foarte mult ideea dumneavoastră. Felicitări și mulțumiri!
Mulțumim pentru citire și apreciere !
Mă bucur că tandemul Eva şi Frederic Grosz continuă seria de articole din acest format original care îmbină istoria, muzica şi filatelia. Sunt sigură că ne rezervă şi alte articole interesante.
Mulțumim Andrea ! Ne vom strădui !
Felicitari pentru excelentul articol.
PS: In 1972, la Teplice am pus benzina in Dacia, inainte de a intra in RDG!
Mulțumesc !
Articol excelent; mi-a placut mai ales faptul ca fiecare paragraf era sustinut de un timbru sau un tablou. Oare voi ati luat filatelia la un grad mai inalt sau filatelia pe voi? In orice caz in acest articol voi i-ati dat o vitalitate ne mai intalnita de mine.
Dragă Tibi !
Așa o apreciere mă face să maI scriu și altă dată. Ambele presupuneri sunt adevărate Am luat filatelia la un grad înalt și filatelia m-a luat pe mine. Dar fără Tibi ,tatăl lui Erzsi nu cred că vreodatră ajungeam la nivelul filatelic la care sunt acum.
Cu drag Frici&Evi
Mă bucur foarte mult că a revenit seria despre muzică și filatelie. Pentru mine este o plăcere. Despre întâlnirea dintre Beethoven și Goethe chiar nu auzisem niciodată. Foarte interesant!
Ne bucuram ca iti place !
Cu drag Frici