Nu puțini dintre cititorii textului sacru încearcă să facă anumite legături cu actualitatea. Cei interesați de pictură, sculptură, muzică, teatru, cinematografie etc. știu că textul biblic a inspirat multe opere de valoare. Iar pentru arheologie, relatările din textul biblic, referitor la Orientul Apropiat pentru Vechiul Testament și ulterior partea vestică pentru Noul Testament, și apoi partea vestică pentru Noul Testament, constituie o bancă de date pe baza căreia s-a construit o ”mașină a timpului” care te ajută să faci o punte de legătură între trecut și prezent.

În ceea ce mă privește nu sunt arheolog, însă aceasta nu mă oprește să fiu curios; e doar în firea omului. În cele ce urmează mă refer la întrebarea dacă acea ploaie de pucioasă și foc care a distrus cele două așezări biblice, Sodoma și Gomora, este mit sau realitate. În drum spre răspuns am consemnat și ”meandrele” datorate disputei dintre cercetătorii științifici[1].

Banca biblică de date

Urmând firul textului biblic, aflăm că patriarhul Avraam și nepotul său Lot, reveniți din Egipt, se aflau în Canaan, Țara Promisă de către Dumnezeu. La un moment dat au hotărât să se despartă: Avram a rămas să locuiască în pământul Canaan [lângă Hebron], iar Lot s-a sălășluit în cetăţile din ţinutul Iordanului [o zonă deosebit de fertilă] şi şi-a întins corturile până la Sodoma (Geneza 13:12). Deci Lot s-a stabilit în așezarea Sodoma.

Doar că Sodoma era un loc rău famat, neconform cu perceptele impuse de El.

Textul biblic menționează că Dumnezeu a pedepsit cele două așezări, Sodoma și Gomora, slobozind asupra lor o ploaie de pucioasă și foc (Geneza 19) care a distrus nu numai așezările, ci și toate împrejurimile lor, pe toți locuitorii cetăților și toată vegetația ținutului, cu e3xcepția lui Lot și a familiei sale.

Ipoteze preliminare de lucru

Figura 1. Așezările Sodoma-Gomora și Tall el-Hammam. 1a, posibila localizare ale așezărilor Sodoma-Gomora[2], 1b, localizarea certă a așezării Tall el-Hammam[3]

Conform textului biblic, Geneza 19:24, se presupune că cele două așezări erau situate în partea sud-vestică a ceea ce este astăzi Marea Moartă (figura 1a). Dispariția lor ar putea fi explicată printr-o activitate seismică, pământul le-ar fi ”înghițit”. Alte explicații posibile ale fenomenului ar fi că ”ploaia de pucioasă și foc” a fost rezultatul activității vulcanice sau geotermale. Însă toate aceste supoziții nu sunt susținute de descoperirile arheologice făcute pe teren. În baza acestor ipoteze, episodul despre pieirea Sodomei pare să fie doar un mit.

Dar…

Să nu ne pripim cu răspunsul!

Urcând circa 50 km către nord, (figura 1b), nu departe de vărsarea Iordanului în Marea Moartă, se găsesc ruinele așezării Tall el-Hammam.

După analizele efectuate asupra unor eșantioane recoltate pe teren, s-a emis următoarea ipoteză preliminară: distrugerea așezării s-ar putea datora unui cataclism din antichitate, o explozie sau impact cosmic.

În consecință, în anul 2005 a pornit un vast program de excavații și cercetare științifică, pe parcursul a 15 ani. A participat un colectiv de cercetători din diverse domenii (arheologie, geologie, geochimie, geomorfologie, mineralogie, paleobotanică, sedimentologie, experți în impacte cosmice, medici), precum și studenți, masteranzi și doctoranzi. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Nature[4] în septembrie 2021. Principalele concluzii sunt:

• Fenomenul ”ploaia din cer”, respectiv obiectul venit din spațiul cosmic, a avut loc în jurul anului 1650 î.Hr.
• Explozia a avut loc la o înălțime de 4 km. Unda de șoc a pătruns în atmosferă cu o viteză de 61.000 km/h, provocând o presiune de 50-100 tone/cm² (5–10 GPa) și temperaturi de peste 2.000^oC. Așezarea Tall el-Hammam a fost complet distrusă.
• Analiza unor eșantioane prelevate la fața locului a condus la concluzia că structurile sunt rezultatul unor presiuni și temperaturi deosebit de ridicate, care pot fi obținute în condiții de laborator, dar există foarte rar în natură.
• Un fenomen asemănător a fost explozia din anul 1908 de la Tunguska din Siberia[5], dar catastrofa de la Tall el-Hammam a fost mai puternică.

Așadar, în urma celor prezentate în revista Nature, s-ar părea totuși că episodul Sodoma-Gomora nu este doar un mit.

Dar se pune întrebarea: având în vedere că poziția geografică a Sodomei-Gomorei și a așezării Tall el-Hammam sunt diferite, cum a ajuns episodul Sodoma-Gomora în textul biblic?

Răspunsul ar putea suna astfel: Este posibil că relatările martorilor oculari aflați la o oarecare distanță de zona impactului și care au scăpat cu viață au fost transmise pe cale orală de-a lungul generațiilor. Această relatare a fost sursa episodului scris, inclus cu secole mai târziu în textul biblic.

Desigur, o obiecție ar fi că între localizarea geografică a celor două așezări – una ”certă”, cealaltă ”incertă” – este o distanță de câțiva centimetri pe hartă; și doar aceasta nu e unica eroare din textul biblic.

Și încă o dată să nu ne pripim cu concluziile!

După publicarea articolului în revista Nature, au apărut o serie de dispute științifice, reacții și luări de poziție critice, care contestă rezultatele și concluziile publicate – vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Tell_el-Hammam, referințele [13] – [19], [29] – [31] fiind deosebit de sugestive. Iar nota editorului din 15 februarie 2023 sună astfel: „Cititorii sunt înștiințați că atenționările referitoare la datele prezentate și concluziile acestui articol sunt luate în considerare de către editori. După rezolvarea acestor probleme, răspunsul editorului va fi comunicat”. Deci nici editorii revistei Nature încă nu și-au format o părere clară.

După atâtea dispute dintre cercetătorii științifici, cititorii s-ar întreba: totuși, „Noi cu cine votăm?”,la care răspund: „Aveți puțintică răbdare…”

Așadar e posibil ca povestea biblică despre Sodoma și Gomora să fie totuși doar un mit. Dar nu aceasta contează! Important este că episodul Dumnezeu i-a lovit pe păcătoșii Sodomei (cu un asteroid sau nu) face parte din învățăturile și mesajele Sale. Oare cum ar fi arătat textul biblic, mesajul Său, fără acest episod?

Addendum: Ce a mai rămas astăzi din Sodoma și Gomora? 

De fapt, nu a rămas nimic, arheologii nu au găsit nicio urmă a celor două cetăți, cu toate că au căutat chiar și pe fundul Mării Moarte, cu ajutorul unui submarin. Nu a rămas decât Marea Moartă și un deșert stâncos și plin de sare rămasă după evaporarea apei. De atâta sare, întreaga zonă este neprielnică vieții. Este chiar un munte întreg de sare, Har Sdom. Cine trece pe acolo în drum spre Eilat poate vedea o stâncă de sare. Legenda spune că acestea ar fi rămășițele pământești ale Femeii lui Lot. (Figura 2) Deși fusese prevenită, ea s-a uitat înapoi [spre orașele în flăcări] şi s-a prefăcut în stâlp de sare (Geneza 19:26). Mulți se întreabă care a fost numele femeii neascultătoare. În general autorii biblici nu indică numele femeilor, dar după tradiția din Midraș, ea s-ar fi numit Irit sau Idit.

Strul Moisa

---

[1] Arheologia studiază trecutul istoric al omenirii prin interpretarea urmelor materiale păstrate. Fiind o știință interdisciplinară, arheologia combină diverse domenii – istorie, geologie, antropologie, geografie etc. – împreună cu utilizarea metodelor de cercetare din lumea științelor naturale și a științelor exacte.

[2] P. Lawrence, Atlas de istorie biblică, Editura Casa Cărții, Oradea, 2007, pag. 25

[3] https://www.nature.com/articles/s41598-021-97778-3

[4] https://www.nature.com/articles/s41598-021-97778-3

[5] Amănunte în https://www.nasa.gov/history/115-years-ago-the-tunguska-asteroid-impact-event/