În fine am primit un exemplar al  primei mele cărţi publicată de Editura Tehnică: “Utilaje şi instalaţii pentru prevenirea erupţiilor” . O primă surpriză: ordinea autorilor. Numele meu a apărut al doilea, cu alte cuvinte devenisem co-autor şi nu autor. Soţia mea era la fel de surprinsă ca şi mine, îndemnându-mă să fac imediat demersurile necesare pentru schimbarea copertei. Autorii trebuiau să apară în ordinea firească a contribuţiei la elaborarea manuscrisului !

Dar nu era numai acest lucru. Cartea avea un număr considerabil de greşeli…Am corectat cu  roşu aproape fiecare pagină…Probabil că ar fi fost necesară o erată întinsă pe câteva pagini bune. Mă deplasez imediat la Bucureşti şi intru la Editura Tehnică. Redactorul cărţii, ing.S., se arată surprinsă. Vede corecturile mele pe carte şi afirmă în mod categoric că numărul imens de greşeli implică “topirea” întregii ediţii şi retipărirea cărţii.

–   De ce numele meu nu apare primul ? – întreb eu. Ştiţi prea bine că am scris 99% din carte. Am  un concediu de odihnă pentru asta… Aţi  citit doar manuscrisul original, scris de mâna mea !

–   În ceea ce priveşte ordinea în care apare numele autorilor, noi îi înşirăm în ordinea funcţiilor. El este inginerul şef al întreprinderii şi dumneata ai o funcţie mai mică !

–  Nu accept  această regulă. Solicit categoric schimbarea copertei !

–  De acord. Dar trebuie să-mi aduci acordul scris şi semnat prin care inginerul şef acceptă ca dumneata să apari ca prim autor.

–  Bine, voi aduce imediat acest document.

–   În ceea ce priveşte numărul de corecturi pe care le-ai făcut acum în carte, va fi necesară retipărirea întregii ediţii. O erată exagerat de mare, cum ar fi necesară, în cazul de faţă, este evident inacceptabilă.

–   Mă rog, dacă se impune retipărirea, vom mai aştepta cât timp va fi necesar până la apariţie…

–   Pentru editură este foarte neplăcut faptul nu că vom respecta termenul de apariţie. Dar  această nu este singură problemă… Pentru corectură aţi primit un prim exemplar al cărţii, înainte de tipărirea întregului tiraj.  De ce nu aţi semnalat atunci toate erorile ?

–   Am greşit probabil încredinţând corectura “co-autorului”. Credeam că atâta lucru trebuie să facă şi el pentru carte. În cadrul întreprinderii, în perioada când era şeful meu direct, el corecta întotdeauna  corespondenţa mea de serviciu…

–  Nu mă interesează care dintre voi a greşit. Din păcate va trebui să suportaţi din buzunarul vostru cheltuielile de retipărire !

–  Cam la ce suma apreciaţi costul retipăririi ?, întreb eu cu o legitimă îngrijorare …

–  Vom scădea suma din drepturile voastre de autor. Probabil că în locul sumei de  14 mii de lei stabilită prin contract pentru amândoi,  veţi primi numai o mie de lei. Asta la o prima estimare…

Mă întorc la Ploieşti, întru în biroul inginerului şef şi îl pun la curent cu noua stare de lucruri. Îi reproşez cu delicateţe corectura superficială a primului exemplar şi omul acceptă chestia cu retipărirea ediţie. Eu înţeleg că a fost extrem de ocupat cu importanta sa funcţie în întreprindere şi nu a avut timpul disponibil să citească cu atenţie textul…

–  Privitor la ordinea autorilor, vă rog să-mi scrieţi un text în care să precizaţi că pe copertă  numele meu va apărea primul urmat de al dumneavoastră. Desigur drepturile de autor se vor împărţii în mod egal, adaug eu că să mai calmez atmosfera…

–   Bine, măi, dacă vrei tu îţi semnez o asemenea “declaraţie”, adaugă el vizibil iritat. Dat să ştii că în viitor “voi lua mâna de pe tine” !

Frază “voi lua mâna de pe tine” a devenit imediat celebră în cercul nostru de cunoştinţe…

A două zi redactorul cărţii primeşte documentul  cu ordinea autorilor semnat de ambii împricinaţi şi mă informează că va fi  necesar să mă deplasez personal la tipografia din Oradea, pentru a clarifica toate problemele legate de retipărirea ediţiei.

În aceiaşi seară, din Gara de Vest, am părăsit Ploieştiul cu acceleratul de Oradea. Dimineaţă, la prima oră, m-am prezentat la tipografie cu scrisoarea editurii şi exemplarul plin de corecturi în tuş roşu. Aşteptând în anticamera direcţiunii, examinez un tabel înrămat, aflat pe perete cu numele întregului personal al tipografiei. Remarc că fără excepţie, toate numele erau maghiare…

Directorul , informat  deja telefonic de editură, mă primeşte cu amabilitate. Examinează uimit cartea corectată şi documentul cu ordinea inversată autorilor. Îmi mărturiseşte că în îndelungată să carieră n-a mai văzut aşa ceva !  În final, într-o română corectă, directorul mă asigura că lucrurile se vor rezolva în mod favorabil şi cartea modificată corespunzător va apare în minimum de timp…

Era abia ora 11 a.m. Acceleratul de întoarcere părăsea Oradea seară târziu şi  aveam la dispoziţie zece ore de aşteptare. După o scurtă plimbare prin centrul oraşului am decis să să vizitez renumită staţiune Felix, aflată în apropiere. Flămând şi însetat am ocupat o masă pe terasa unui restaurant aflat în zona de tratamente a locului…Am comandat patru mititei şi …două sticle mici de bere a 0.33 litrii fiecare.

După terminarea festinului, am părăsit terasa m-am aşezat pe o peluză verde situată jurul unui mare ştrand din apropiere.  Privind apă savant pulverizată de fântânile arteziene ale locului, am pus servieta sub cap, întinzându-mă puţin pe spate, pentru o bine meritată odihnă.Noaptea nedormită, zăpuşeală din atmosferă într-o  sinergie ideală cu cele două sticluţe de bere băute cu  puţin timp înainte, şi-au spus cuvântul. Stropii de unei ploi torenţiale de vara, însoţite de bubuiturile atmosferei dezlănţuite, m-au trezit brusc din somnul adânc care mă cuprinsese timp de câteva ore…Am constatat că eram singura persoană rămasă pe  teritoriul ştrandului !

A două zi dimineaţa, am coborât pe peronul gării Ploieşti Vest din acceleratul de Oradea, extrem de obosit, dar satisfăcut de faptul că am rezolvat delicatele probleme legate de publicarea lucrării privind prevenirea erupţiilor la sondele petrolifere, contribuind la evitarea unor catastrofe naţionale!

PS1: După doi ani cartea a fost editată şi în Polonia sub o denumire imposibil de pronunţat pentru oameni care folosesc un număr normal de vocale: “ Urządzenia przeciwwybuchowe w wiertnictwie – Teodor Toivi, Petre Raţă”,  în editura “Wydawnictwa Geologiczne”….

PS2: Azi am costatat ca lucrarea a apărut pare-se si in chineză !

Theodor Toivi