Așa cum lumea a fost surprinsă de intervenția neașteptată a Rusiei în Siria, la fel a fost surprinsă de retragerea ei după câteva luni din teatrul de operațiuni  sirian. De fapt Vladimir Putin a dat niște explicații, adevărate dar incomplete. El a afirmat că scopul urmărit de Moscova, de a slăbi pozițiile teroriștilor a fost îndeplinit. Interesant este pe cine consideră președintele rus drept teroriști căci aici există o mare diferență de puncte de vedere față de Occident și aliații săi. Pentru Statele Unite și coaliția unor state arabe, teroriștii sunt cei din ISIS, din Statul Islamic și care trebuie distruși. Pentru Rusia dușmanii sunt şi forțele Statului Islamic (am subliniat particula și) dar și grupările ostile guvernului Assad. Dacă vrem să fim obiectivi, trebuie să recunoaștem că din alianța eterogenă care luptă pentru doborârea regimului Assad fac parte grupări pe care le-am putea califica ușor teroriști sau simpatizanți ai teroriștilor, numai că sunt de altă sorginte decât ISIS și deoarece Occidentul are nevoie de toate forțele în lupta pentru doborârea Statului Islamic, închide ochii.

Să precizăm, nici  Rusiei nu-I convine extinderea ISIS, cu gândul la posibilitatea contaminării tinerilor  din fostele teritorii sau  republici sovietice cu populație musulmană cu ideologia islamistă dură. Se știe de-acum că în cadrul forțelor ISIS se găsesc mulți luptători ceceni iar din Cecenia au pornit o serie de atentate teroriste, organizate pe teritoriul rusesc.

În ceea ce privește Siria, aliatul istoric al Rusiei, fără îndoială, în perspectiva negocierilor de pace, Moscova a vrut să asigure actualului guvern sirian o poziție strategică mai puternică (și a și reușit) pe baza căreia ar putea negocia condiții mai avantajoase. (Rămâne de văzut care va fi soarta lui Assad, cel mai mare obstacol în calea negocierilor) Îndeplinind aceste obiective, Rusia a mai reușit să obțină un lucru la care a visat de peste două decenii, practic de la dispariția Uniunii Sovietice – să revină ca jucător important în Orientul Mijlociu, de ale cărei păreri să se țină cont. Chiar dacă nu a ajuns la nivelul dinaintea anului 1990, rolul ei s-a întărit

Ceea ce nu a recunoscut Vladimir Putin este faptul că pur și simplu Rusia nu mai are bani să continue acest război. Moscova suferă atât din pricina sancțiunilor economice impuse după anexarea Crimeii și a războiului din Ucraina, dar și a reducerii prețului petrolului și a prăbușirii bursei chineze, a stopării ritmului de dezvoltare economică a Chinei pe care Rusia o vedea ca o înlocuitoare a pieței occidentale. Adevărul este că în ultimul timp economia rusă se află într-o degringoladă, iar elementele despre care am vorbit au reprezentat lovituri greu de suportat. Dacă – exceptând perioada  crizei financiare globale 2008-2009 – până de curând, Rusia putea cheltui cât vroia pentru înarmare și pentru dezvoltare, nemaivorbind de cheltuielile pe care le-a implicat anexarea Crimeii, unde salariile, pensiile și bursele studenților trebuiau aduse la nivelul Rusiei, acum ea se confruntă cu o serioasă criză economică. Guvernul a redus bugetele ministerelor și ale altor entități pe 2016, cu excepția pensiilor, se arată într-o analiză Stratfor. De exemplu, la capitolul cheltuieli  militare, domeniu esențial pentru politica Rusiei, s-au alocat fonduri pentru operațiunile rusești în Ucraina și Siria, dar a fost amânat programul pe scară largă de înarmare de care Rusia are nevoie,  ca să  mențină o armată puternică și modernă. Guvernul a sugerat că  în viitorul apropiat cheltuielile militare vor fi reduse în continuare. Valoarea rublei este în scădere, a crescut inflația, șomajul și tot mai mulți ruși, aproximativ 14 la sută din populație, se află sub pragul sărăciei. Bugetul asigurărilor sociale nu mai poate susține și sprijini populația cu venituri mici, amenințată de sărăcie. Concluzia analiștilor este că, în curând, nu se poate exclude apariția unor tensiuni sociale

Analiștii Stratfor atrag atenția și asupra unui alt aspect – imposibilitatea Rusiei de mai acorda credite avantajoase unor state  pe  care dorește să le influențeze, să le câștige de partea ei. Evenimentele din Ucraina, de pildă, au fost consecința unei astfel de politici, de această dată eșuată. O serie de alte țări, mai ales foste state sovietice, au primit credite cu scopul de a contracara influența occidentală. Un  recent exemplu, care pare că are succes, este Ungaria. Guvernul rus a oferit Budapestei un credit de peste 10 miliarde de dolari, rambursabil  în  zece ani, pentru modernizarea centralei atomo-electrice de la Paks. De atunci, premierul Viktor Orban critică excluderea Rusiei din marile decizii europene, sancțiunile economice impuse  Moscovei și susține că reînnoirea acestora în iulie a.c de către UE  nu trebuie făcută în mod automat ci analizată nuanțat. El a reușit să convingă câteva țări membre ale grupului de la Visegrad să adopte această poziție. Adevărul este că multe țări membre ale UE pierd, la rândul lor, milioane de euro din cauza sancțiunilor economice impuse Rusiei.

Ținând cont de imaginea destul de dramatică a economiei , Rusia a fost obligată să facă ceva și una dintre măsuri  a fost retragerea armatei din Siria, armistițiul și începerea negocierilor de pace. Rusia speră că prin aceste măsuri va reuși să obțină atenuarea sancțiunilor economice ,în pofida anexării Crimeii și a războiului din Ucraina.

Rusia a declarat că dacă situația de pe teren se schimbă, va reveni în Siria.  Nu cred că i-ar face mare plăcere și nici Occidentului nu i-ar conveni. Viitorul este legat de evoluțiile negocierilor de pace. Succesul lor ar da un răgaz pentru revenirea economiei ruse, dar ar avea consecințe pe termen lung și asupra Europei, contribuind la soluționarea problemei refugiaților. Chiar dacă, într-o primă etapă, sirienii stabiliți în Europa nu se vor întoarce (în fond ce-ar putea face într-o țară în ruine?) măcar s-ar putea stopa fluxul de viitori refugiați care din refugiați politici s-ar transforma în refugiați economici, neadmiși în statele Uniunii Europene. Deocamdată, este vorba de un scenariu cu multe necunoscute și a cărei viabilitate și valabilitate vor fi confirmate abia într-un viitor mai îndepărtat.

Eva Galambos