Aţi venit acasă, aţi descuiat uşa, v-aţi scos pardesiul şi aţi pus cheile în buzunarul pantalonilor. De obicei le puneţi în broasca uşii si încuiaţi. Dar de data asta nu le puneţi la locul lor, uitaţi să încuiaţi şi după o jumătate de oră vă aduceţi aminte ca nu aţi încuiat uşa. Căutaţi în buzunarul pantalonilor…nu sunt. Căutaţi în buzunarul pardesiului şi le găsiţi. Vă speriaţi că aveţi simptomele de Alzheimer. Ei bine, nu aveţi simptomele de Alzheimer, dar începeţi să devenţi senil.

Aţi venit acasă, aţi descuiat uşa dar în loc să puneţi cheile în broască, le puneţi în frigider şi uitaţi de ele. În acest caz sunteti pe drumul ce duce la Alzheimer. Care este deosebirea? Senilizarea e un proces normal (dar nu obligatoriu ) al unei minţi ajunse la o vârsta înaintată, dar ştiţi cine sunteţi şi cine vă înconjoară. Şi ştiţi unde vă aflaţi.Insă nu mai suportaţi pe nimeni în apropiere. aveţi un hobby care presupune o muncă manuală, dacă jucaţi şah (nu table !), dacă aveţi o activitate socială şi fugiţi de singurătate, puteţi amâna alterarea conştiinţei de sine. Cu maladia  Alzheimer stuaţia e alta. Boala începe să se instalez cu 15-20 de ani înainte să se manifeste la suprafaţă. PE şi ÎN creier se depun plăci de proteine, aşa numitele plăci amyloide, care scot din funcţiune zone întregi, creierul devine spongios şi semnalele electrice nu mai circulă. Ideea că dezlegarea de rebusuri ajută la ceva este la fel de valabilă ca o frecţie la un picior de lemn. În Statele Unite cinci milioane de oameni suferă de această boală care are un cost social foarte ridicat.

Senilitatea progresează treptat, cu paşi mici, Alzheimerul se declanşează brusc, pe stradă,  la cumpărături, pe scenă la actori. Într-o clipă nu mai ştiţi cine sunteţi, unde vă aflaţi, nu vă mai recunoaşteţi rudele cele mai apropiate – soţ copii. În revista „Neurology”, editată de American Academy of Neurologists, cercetători de la reputata Clinică  Mayo afirmă că deşi o serie de ocupaţii pot ţine creierul activ şi îl pot proteja de simptomele maladiei Alzheimer, ele nu pot opri maladia însăşi. Şi mai trist: când simptomele nu sunt aparente markerii biologici ai teribilei boli se înmulţesc în ciuda absenţei simptomelor şi a îmbogăţirii intelectuale a creierului. E drept că activitatea intelectuală reduce simptomele, adică declinul cognitiv, dar numai la persoanele care au markerul genetic APOe 4 se produce o inhibare a dezvoltării bolii. Persoanele cu o educaţie superioară şi care în cursul vieţii au avut o activitate intelectuală intensă şi au şi gena APOe4 dezvoltă plăci amyiloide cu cinci ani mai tărziu decât cei cu o educaţie primară sau medie.  După cum a obervat Prashanthi Vemuri, conducătoarea studiului făcut la Clinica Mayo: „oamenii par să compenseze riscul genetic printr-o educaţie superioară.” Dar deşi această opinie sună promiţător să nu uităm că Ronald Reagan, fostul preşedinte al S.U.A., a făcut,după ieşirea la pensie, maladia Alzheimer. Şi dacă nici Reagan nu şi-a folosit creierul…

În Statele Unite sunt cinci milioane de bolnavi cu Alzheimer, boală care e pe locul șase printre cauzele de deces. După cum concluzionează Vemuri: „e o concepţie greşită să conchidem că dacă eşti mental sau fizic activ poţi să te fereşti de Alzheimer”

Andrei Banc