Viaţa nu renunţă în a ne oferi surprize, din cele mai neaşteptate. Cine s-ar fi gândit că fratele lui Hermann Göring, mâna dreaptă a lui Hitler, a salvat evrei şi deţinuţi politici, că şeful aviaţiei germane cunoştea activitatea fratelui său mai tânăr, Albert, şi-l şi scotea la nevoie din încurcătură? ată un dosar cu acest subiect, deschis de Institutul Yad Vashem din Ierusalim, este analizat pentru a se vedea dacă nu cumva şi Albert Göring ar putea eventual primi post mortem titlul de „drept între popoare”, deoarece a salvat evrei.
Albert Göring s-a născut în 1895 la Berlin, al cincilea copil al lui Heinrich Ernst Göring – comisar guvernamental în Africa germană de sud-vest, apoi consul al Germaniei în Haiti – şi al Franziskăi Trefenbrunn. Printre rudele familiei Göring se numărau conţii germani Zeppelin din care a provenit şi pionierul aviaţiei, Ferdinand von Zeppelin, istoricul de artă naţionalist Hermann Grimm, autorul conceptului de erou german ca forţă motrice a istoriei – ideal îmbrăţişat de nazişti -, cu istoricul de artă şi cultură Jakob Burghardt , precum şi preşedintele Crucii Roşii Internaţionale, Carl Burckhardt şi familia Merck, proprietara colosului farmaceutic german Merck..
În Germania, familia Göring locuia împreună cu naşul de origine evreiască al copiilor “cavalerul Hermann von Epenstein”, în castelele acestuia din Veldenstein şi Mautendorf. Von Epenstein era un medic vestit care uneori îl înlocuia pe tatăl copiilor, Heinrich Göring fiind de multe ori absent. Se pare că între von Epenstein şi Franziska Göring ar fi existat o poveste de iubire, iar Albert semăna cu doctorul. Se presupunea chiar că ar fi fost fiul acestuia.
Istoria lui Albert Göring pare ciudată. De unde ataşamentul său faţă de evreii pe care a încercat să-i salveze? Cum de nu s-a lăsat influenţat de personalitatea fratelui său căruia i se adresa când se afla la strâmtoare – iar fiorosul Hermann Göring îl ajuta, spunându-i că e treaba lui dacă vrea să-i protejeze pe evrei atâta vreme cât nu-i face lui probleme.
Cazul lui Albert Göring nu a fost cunoscut până la apariţia – în 1998 – a unui film documentar englez, întitulat Adevăratul Albert Göring. După ce a văzut filmul, un tânăr din Sidney, William Hastings Burke, fascinat de povestea prezentată, a strâns bani, a plecat în Germania şi SUA, a cercetat în arhive, s-a întâlnit cu persoane şi rude ale celor salvaţi de Albert şi a scris o carte întitulată Treizeci şi patru, numărul persoanelor trecute pe o listă de care îşi amintea A.G., însă în mod evident mai multă lume îi datora supravieţuirea.
Cei doi fraţi erau cât se poate de diferiţi. Hermann era tăcut şi retras, Albert era sociabil. Hermann avea ochi albaştri, Albert – căprui. Hermann era gras, Albert înalt şi slab. Hermann aprecia persoanele autoritare, impunătoare, Albert iubea cultura muzica, femeile. A fost căsătorit de patru ori şi îi plăceau aventurile. Pentru a evita înscrierea în Partidul Naţional-Socialist s-a mutat la Viena, devenind director într-o firmă ce producea boilere.
După anexarea Austriei de către Hitler, Albert a renunţat la atitudinea pasivă, încercând să-i salveze pe cei persecutaţi. L-a ajutat pe evreul Oskar Pilzer, directorul unei companii producătoare de filme. pe care naziştii doreau s-o preia, intervenind pentru eliberarea lui din arest. Obţinea documente false, îşi avertiza prietenii privind mandatele de arestare pe numele lor şi dădea bani refugiaţilor. Nu odată şi-a folosit numele pentru a intimida autorităţile. Fratele său ştia de activităţile sale, dar, curios lucru, nu a făcut nimic ca să-l oprească. în 1939 Albert a obţinut conducerea departamentului de exporturi al fabricii Skoda din Brno unde nu s-a sfiit să sprijine mişcarea cehă de rezistenţă, oferindu-i poziţia exactă a unui şantier de submarine cât şi informaţii privind planul de atac împotriva U.R.S.S, transmise la Londra şi Moscova. De asemenea, a salvat mai mulţi prizonieri de la Terezin. Folosindu-se de funcţia lui, a obţinut muncitori evrei de la directorul lagărului, care nu-l putea refuza pe fratele lui Hermann Göring. Arhiva biroului Gestapo de la Praga păstrează documente privind suspiciunile la adresa lui. I s-a cerut arestarea şi există un document în care se cere condamnarea lui la moarte. A scăpat în urma intervenţiei fratelui său care l-a avertizat încă odată că nu-l va ajuta la infinit.
Dar acest infinit a apărut în forma înfrângerii Germaniei, a arestării lui Hermann Göring care s-a sinucis în închisoare, iar acel frate – care nu era nazist şi care a avut curajul să salveze pe cine putea – a fost prins, predat autorităţilor cehoslovace, judecat pentru crime de război – la Skoda se produceau şi arme – fiind eliberat şi achitat datorită mărturiei mai multor angajaţi ai fabricii care îi cunoşteau meritele.
Din cauza numelui pe care-l purta, i-a fost imposibil să găsească de lucru deşi era un inginer bun. Nu a vrut să renunţe la acest nume. A murit sărac în 1966, într-o suburbie a oraşului München.
Eva Szmuk
