Lucian-Zeev Herşcovici: ISRAEL 65

Cred că statul Israel contemporam reprezintă o fază în istoria multimilenară a poporului evreu. Iar vârsta de 65 de ani, care pentru un om reprezintă un prim bilanț individual, cu speranța continuării vieții într-o perioadă nouă, pentru statul Israel reprezintă vârsta calculării realizărilor. a ajuns la o vârstă matură cu adevărat. Statul, a cărui întemeiere era considerată o aventură de către unii oameni la începuturile lui, despre care se credea că nu va rezista mult timp, s-a dovedit puternic, rezistent și a reușit să facă față multor dificultăți.

 

 

Anul acesta, statul Israel împlinește o vârstă rotundă : 65 de ani. Pe lângă că a mai trecut încă un an de la proclamarea independenței sale, a ajuns la o vârstă matură cu adevărat. Statul, a cărui întemeiere era considerată o aventură de către unii oameni la începuturile lui, despre care se credea că nu va rezista mult timp, s-a dovedit puternic, rezistent și a reușit să facă față multor dificultăți. Deja, majoritatea locuitorilor Israelului s-au născut în țară după întemeierea statului. Practic, un popor nou, deja existent de aproape trei generații. Unii vorbesc chiar despre un popor diferit de cel evreu istoric, precum și despre o limbă nouă, israeliană, diferită de ebraica literară clasică. Personal, nu vreau să fac o asemenea afirmație, de care nu sunt convins. Cred că statul Israel contemporan reprezintă o fază în istoria multimilenară a poporului evreu. Iar vârsta de 65 de ani, care pentru un om reprezintă un prim bilanț individual, cu speranța continuării vieții într-o perioadă nouă, pentru statul Israel reprezintă vârsta calculării realizărilor.

 

Israelul o putere economică

Statul Israel a reușit să dezvolte o bază economică puternică. Descoperirea recentă a zăcămintelor de gaze naturale a trezit o nouă temă de dezbateri: va fi Israelul o putere și pe această bază? Deocamdată, Israelul a devenit o putere economică în domeniul high-tech, al inteligenței artificiale, precum și al industriei, agriculturii și finanțelor. În mod treptat, în ultimele decenii a crescut procentajul licențiaților universitari, ajungând la 43 la sută din populație. Desigur, o parte sunt oameni care au învățat în străinătate, evrei imigrați în Israel, dar o mare parte sunt născuți în țară. Dacă în perioada premergătoare întemeierii statului, precum și în primele decenii ale istoriei lui tendința era de a determina tinerii să renunțe la studii universitare, să se îndrepte spre munca agricolă și spre profesiuni practice, în prezent studiile universitare sunt încurajate. Israelul a reușit să integreze un număr mare de noi imigranți din fosta Uniune Sovietică (circa un milion de oameni) care au contribuit mult la dezvoltarea lui economică și culturală, precum și la schimbări mari în viața politică.

 

Israelul singura democraţie reală în Orientul Mijlociu

Israelul este singura democrație reală în Orientul Mijlociu. Societatea israeliană a devenit pluralistă. Dacă în primele decenii ale existenței statului, unicul simbol era kibuțnicul, tânărul ”sabru”, evreu modern ocupat în agricultura renăscută în patria istorică, astăzi israelian este nu numai el, ci și orășanul mic-burghez care lucrează în industrie sau în bancă, intelectualul care lucrează în cercetare științifică, în bibliotecă sau în învățământ, evreul ultrareligios care învață Tora într-o ieșivă și/sau lucrează în producție. Israelian este și imigrantul (”ole hadaș”) din Etiopia, evreul ”colonist” așezat (sau deja născut) într-o localitate din regiunile Iudeea și Samaria, telavivianul dar și ierusalmiteanul, precum și arabul sau alt minoritar care caută să se integreze social. Idealul tinerilor israelieni nu mai este satisfacerea serviciului militar într-o unitate luptătoare de elită, ci reușita individuală profesională și în viața de familie.

 

Israelul trebuie să facă faţă multor probleme dificile

Desigur, Israelul trebuie să facă față multor probleme dificile. Situația politică în Orientul Mijlociu continuă să fie tensionată, mai ales după ”primăvara arabă” și dezvoltarea industriei nucleare în Iran. Israelul trebuie să facă față unei situații dificile în probleme de securitate, ceea ce determină cheltuieli militare mari, precum și continuarea serviciului militar obligatoriu pentru tineret. Datele publicate arată că până astăzi numărul militarilor și altor luptători căzuți eroic pentru apărarea Israelului este de 23.085 oameni, la care se adaugă un număr mare de victime ale terorismului. Precum și un număr mare de invalizi de război… Emisiuni recente la televiziunea israeliană, pe canalul oficial de stat (numărul 1) dezbat problema ”cine este erou” (printre altele arătându-se că acest titlu nu i se cuvine lui Ghilad Shalit, deși statul a făcut tot posibilul pentru a-l elibera din prizonierat). Altă problemă dezbătută la același canal de televiziune este a identificării ca israelian. Cum are loc această identificare? Cel care vorbește limba ebraică, se simte atașat de țară, de muzica israeliană, îi place să mănânce humus? Nimeni nu poate răspunde clar, dar toți participanții la dezbateri au recunoscut că în prezent există circa un milion de israelieni care au emigrat în străinătate, în special în Statele Unite ale Americii și Canada, dar și în alte țări, precum și faptul că circa o treime dintre cetățenii Israelului visează să se stabilească în străinătate. Recent, ”The Marker”, un supliment al ziarului ebraic ”Haaretz” a arătat că nici integrarea noilor imigranți din fosta Uniune Sovietică nu a fost atât de ușoară cum a fost prezentată, că mulți dintre ei au fost nevoiți să accepte munci cu mult sub calificarea lor, că au existat și alte probleme de integrare, individuale, precum și că o parte a acestor oameni au fost nevoiți să părăsească țara. O altă problemă reală a societății israeliene este cea a egalității obligațiilor între toți cetățenii, a necesității recrutării în armată a tinerilor ultrareligioși, care refuză acest lucru afirmând că studiul Torei este serviciul național pe care îl fac. Precum și a integrării profesionale a acestor tineri ultrareligioși, care refuză să participe la procesul de producție, ca și a productivizării modernizate a tinerilor arabi israelieni proveniți dintr-o societate semipatriarhală și dintre care unii, deși cetățeni, refuză să intoneze imnul statului, ”Hatikva”. S-a afirmat că dacă această integrare profesională nu va reuși, situația va fi gravă peste câteva decenii, datorită evoluției demografice, pe baza previziunilor ei riscându-se la a se ajunge la circa jumătate de populație inactivă economic. Altă problemă cu care trebuie să se confrunte Israelul este generală, nu numai a lui: cea a crizei economice mondiale, a reducerilor bugetare pe care noul guvern este nevoit să le facă și încă nu este clar cum și în ce domenii.

 

Tabloul politic al Israelului contemporan

Deci, atât aversul cât și reversul monezii. Unii comentatori politici israelieni se întreabă cum ar reacționa David Ben Gurion, întemeietorul statului, dacă ar vedea tabloul Israelului contemporan. Nimeni nu poate da răspunsul. Mai ales că, vorbind din punct de vedere politic, Ben Gurion cerea excluderea revizioniștilor și a comuniștilor (”fără partidele Herut și Maki”) , iar astăzi guvernul este condus de liderul Likudului, urmașul partidului Herut, iar în societatea și economia israeliană sunt mulți adepți ai acestui curent politic și economic, activând pe baza teoriiilor economice moderne cepitaliste (printre care ce a lui Milton Friedman,atât de controversat de către adepții societății social-democrate colectiviste israeliene din anii 50-70), precum și unii de stânga extremă. Ei s-au integrat alături de laburiștii social-democrați din fostul partid Mapai al lui Ben Gurion, partid devenit minoritar politic, în opoziție. Comentatoarea politică a ziarului de limba engleză ”Jerusalem Post”, Caroline Gluck, a afirmat că revoluția socialistă sionistă evreiască din anii care au precedat întemeierea statului și din primii ani ai existenței sale a fost înlocuită în prezent de o nouă revoluție, națională, în care valorile naționale și tradiționale-religioase evreiești se dovedesc a fi mai puternice. Subsemnatul, cred că are dreptate, cel puțin parțial.

Deci, la 65 de ani Israelul a devenit un stat…normal, democratic de stil occidental contemporan. La mulți ani Israelule, să vedem ce va urma în viitor!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *