Mike Klein: TERORISM la BOSTON

De mult se vorbea la TV că elementele jihadice  vor încerca să atace prin musulmani americanizaţi, de origine europeană, fără a atrage atenţia aşa de mult ca cei din Orientul Mijlociu sau Asia. Din păcate au avut dreptate, iar luni 15 aprilie la Boston, de “Ziua Patrioţilor”,  în timpul maratonului anual cu mii de alergători de toate vârstele, cu sute de mii de spectatori pe străzi, două bombe au explodat în centrul oraşului chiar lângă linia de finiş a maratonului.

 

 

Atac terorist de Ziua patrioţilor

Evenimentele declanşate de atentatul de la maratonul din Boston  au zguduit populaţia Statelor Unite.  Un atac mişelesc împotriva populaţiei civile, cu bombe făcute în mod special pentru a maximaliza mortalitatea nu s-a mai întâmplat din 2001.  După 11 septembrie 2001 toată lumea se aştepta la o escaladare a războiului jihadist împotriva populaţie civile în Statele Unite. Preşedintele Bush a hotărât invazia  Afganistanului, care găzduia terorişti jihadişti şi erau un pericol naţional. Pe urmă a hotarât invazia  Irakului pe motive care până la urmă s-au dovedit false,  dar rezulatul celor două invazii a fost că timp de peste 11 ani războiul jihadist s-a desfăşurat  în Irak şi Afganistan.  Jihadiştii erau ocupaţi cu acte de terorism împortiva americanilor  în Irak, Afganistan, Pakistan şi, spre surpriderea tuturor, nu au mai fost atentate jihadiste  împotriva populaţiei civile în Statele Unite pâna la atentatul de la Boston. Politicienii şi-au asumat merite pentru aceasta lipsă de terorism şi au justificat miliardele de dolari pe an care sunt cheltuite în numele “ securităţii naţionale”, prin această lipsă de activitate teroristă. Bineînţeles, datorită,  în mare parte, metodelor de securitate  direcţionate împotriva arabilor  şi a musulmanilor din Asia rezultatele au fost grăitoare. Dar se pare că lucrurile se schimbă. De mult se vorbea la TV că elementele jihadice  vor încerca să atace prin musulmani  americanizaţi, de origine europeană, fără a atrage atenţia aşa de mult ca cei din Orientul Mijlociu sau Asia. Din păcate au avut dreptate, iar luni 15 aprilie la Boston, de “Ziua Patrioţilor”,  în timpul maratonului anual cu mii de alergători de toate vârstele, cu sute de mii de spectatori pe străzi, două bombe au explodat în centrul oraşului chiar lângă linia de finiş a maratonului, unde se adunaseră  mii de de spectatori, omorând trei oameni şi rănind grav aproape 180 de persoane. Mulţi şi-au pierdut picioarele pentru că bombele au avut efect mai ales la nivel inferior.

 

Identificarea suspecţilor

După atentat, mass media americană a intrat intr-o frenezie extraordinară şi 90% din ştiri erau doar despre terorism. Ore şi zile în şir am fost bombardaţi cu imagini şi sunete macabre de la Boston, iar specialiştii erau în interviuri peste tot cu analiza şi interpretarea atentatului.  Autoritaţilor au avut nevoie de doar patru zile ca să numească suspecţii. Am fost impresionat de faptul că au reuşit în aşa timp scurt să determine pe baza imaginilor de la aparatele de supraveghere cine erau suspecţii. Din sutele de mii de imagini, au reuşit sa identifice mişcările suspecte ale celor doi indivizi. Aveam să aflu că cele mai importante elemente au fost furnizate de una dintre victime, care şi-a pierdut ambele picioare.  După operaţie, aflat înca sub efectul anesteziei, a cerut un creion şi hârtie şi a descris faptul că a văzut pe unul din terorişti lăsând un rucsac lânga el, de asemenea autorităţile au remarcat pe filmul de survol reacţia pe care a avut-o unul din terorisţi când s-a declanşat prima bombă. De remarcat că aceste filme de supraveghere erau de la un magazin universal şi erau parte din securitatea magazinului. Deocamdată guvernul nu are drepturi de supraveghere generală asupra populaţiei. Poate că dovedindu-se importanţa acestui survol, se va schimba legea şi vor folosi şi americanii metode anti-terorism care sunt de mulţi ani în funcţiune în Israel  şi alte ţări unde terorismul este o problemă serioasă.

Bostonul în stare de asediu, urmărirea şi prinderea teroriştilor

În multe ţări se petrec o mulţime de acte de terorism îndreptate asupra populaţiei civile.  Se anunţă şi la noi că în Bagdad sau Kabul sau undeva în Pakistan, Cecenia sau Daghestan s-au comis atentate teroriste soldate cu mulţi morţi şi răniţi, dar fiind atât de îndepărtate nu ne impresionează aşa de tare, ca atunci când aceste acte se întâmplă la noi.  De asemenea mass media le tratează ca pe un fapt divers. Din păcate locuitorii Bostonului au simţit timp de 5 zile ce înseamnă să trăieşti intr-un oraş atacat de terorişti.  În prima zi, toate şcolile şi întreprinderile s-au închis, multe clădiri sunt evacuate din precauţie, transportul în comun nu funcţionează, sistemul telefonic lucrează sub sarcină maximă, pentru că toată lumea încearcă să afle unde sunt rudele şi prietenii, toate spectacolele , evenimentele sportive, culturale sociale sunt anulate .  Următoarele zile sunt pline de zvonuri şi speculaţii şi viaţa încearcă să-şi revină la normal, dar mass media neîncetat difuzează imagini şi comentarii de la faţa locului atentatului, de la spitale unde sunt răniţii, reamintind tuturor că suntem atacaţi de terorişti înarmaţi şi periculoşi şi că trebuie să fim vigilenţi.

După trei zile, joi după masa la 17:10,  FBI-ul identifică suspecţii, doi indivizi a căror poză este expusă prin mass media. Evenimentele sunt urmărite cu sufletul la gură de majoritatea populaţiei. Imediat dupa conferinţa de presă televizată, telefoane de la rudele  suspecţilor confirmă identitatea celor doi fraţi: Tamerlan şi Dzhokhar Ţarnaev, rezidenţi americani, refugiaţi politici de origine din Cecenia.  Cei doi, când şi-au dat seama că au fost demascaţi, împuşcă mortal un ofiţer de securitate de la universitatea MIT, deturnează o maşină, forţează proprietarul maşinii să le scoată bani de la bancă dar în mod paradoxal îl lasă liber. La câteva minute poliţia opreşte maşina celor doi, Tamerlan fratele cel mare iese din ea şi aruncă o bombă în direcţia poliţiştilor, care din fericire detonează doar parţial, pe urmă poliţiştii trag o salvă asupra lui. O vestă aflată pe corpul lui Tamerlan explodează şi îl răneşte mortal, dar şi un poliţist este grav rănit. Dzhokhar, fratele cel mic, aflat la volan, apasă acceleraţia la maximum, trece cu maşina peste fratele lui şi după câteva minute abandonează maşina şi dispare pe jos în întunericul nopţii. Totul ca în filmele din Hollywood, dar acesta nu este un film ci  o acţiune palpitantă relatată de majoritatea staţiilor TV şi radio. Dzokhar în mod paradoxal dispare şi poliţia începe o adevărată vânătoare a teroristului.

Următoarele 20 de ore au fost printre cele mai stranii şi neprecedente din istoria oraşului Boston, oraş care împreună cu suburbiile are câteva milioane de locuitori.  Poliţia bănuia că Dzhokhar, înarmat până-n dinţi se afla în suburbia Watertown dar nu ştiau exact unde. Au blocat circulaţia în oraş, au oprit toate mijloacele de transport în comun, au inchis spaţiul aerian, au suspendat circulaţia cu taxiuri şi au declarat o stare de asediu într-o zonă locuită de un million de locuitori care au fost obligaţi să se blocheze în casele lor şi au fost îndrumaţi să nu deschidă uşa decât pentru poliţişti cu legitimaţie.  Bineînţeles majoritatea nu a mers la servici, iar cei care erau în ture de noapte au fost rugaţi să nu meargă acasă până când nu se limpezesc apele.  O zi întreagă poliţia a mers din casă în casă, iar seara când au văzut că tot nu l-au prins, au tras concluzia că probabil teroristul a reuşit să scape. Au ridicat starea de asediu aşa că cetăţenii au reuşit să se mişte mai uşor.

Ca norocul, proprietarul unei case a ieşit în curte şi a observant că barca lui, parcată şi acoperită de o prelată avea ceva urme de şânge şi era ruptă. A examinat mai atent şi şi-a dat imediat seama că cineva era ascuns în cabină. În câteva minute poliţia şi FBI-ul erau acolo şi după un scurt schimb de focuri de armă l-au arestat pe Dzokhar care era grav rănit şi l-au dus la spital.

Euforia cetăţenilo a fost uriaşă când s-a anunţat că a fost prins al doilea terorist. S-a umplut pe străzi de steguleţe americane şi au început să se audă lozinci scandate “USA…USA”. De atunci potopul de ştiri despre aceşti doi indivizi nu s-a oprit. Se pare că fratele cel mare, Tamerlan, a fost pe radarul FBI-ului acum câţiva ani când Moskova i-a avertizat pe americani că acest individ pare să fie jihadist radicalizat şi s-a învîrtit prin Cecenia şi Dagestan în cercuri care erau suspecte de terorism. Americanii după câteva luni de cercetare l-au lăsat în pace pentru că nu reprezenta un risc şi nu vroiau să se amestece prea tare în situaţia din Cecenia. Greşeală enormă, care a costat multe vieţi şi suferinţe umane. La fel se estimează că zona Boston-ului ar fi pierdut peste un milliard de dollari din cauza închiderii intregului oraş în timpul stării de asediu şi nu s-a facut aproape nicio activitate comercială.

Cu siguranţă că în zilele şi săptamînile viitoare vom afla mult mai multe amănunte despre aceşti indivizi.  La prima vedere se pare că erau foarte bine integraţi în viaţa americană.  Cu toate ca veniseră din Cecenia cu zece ani în urmă ca şi refugiaţi politici, Statele Unite i-a primit şi a ajutat familia să se pună pe picioare intr-o ţară nouă.  Au primit ajutoare, la fel ca alţi refugiaţi, dar pe undeva au fost decepţionaţi de ceva şi au hotărât să se răzbune. Părinţii celor doi fraţi s-au reîntors în Rusia pe motive medicale, dar un unchi care locuieşte în Maryland şi-a cerut scuze în numele familiei şi a condamnat în mod categoric acest act mişelesc.  Aşteptăm rezultatul interogatoriului cu fratele supravieţuitor, poate vom afla cine i-a radicalizat în aşa masură încât să comită un atentat în care ţinta erau civili de toate vârstele, oameni şi copii nevinovaţi care au fost supuşi unor suferinţe crâncene. În general nu prea sunt de acord cum se aplică  pedeapsa capitală în Statele Unite, dar cred că într-un caz ca şi acesta se poate justifica.

Lecţia cea mai importantă din acest eveniment tragic este că, din păcate, terorismul este o primejdie reală, mai ales când sunt mari adunări de oameni şi probabil sistemul american de securitate trebuie sa-şi lărgească orizontul şi să controleze accesul oamenilor şi conţinutul sacoşelor şi a poşetelor în multe alte locuri unde în prezent nu se fac aceste controale. Fraţii Tsarnaev au dovedit că este relativ simplu să faci o bombă din obiecte de uz casnic şi să execute un atac terorist la un eveniment public cu rezultate catastrofice pentru populaţie. Sper ca autorităţile americane să înveţe ceva din acest atentat şi să introducă măsuri mai stringente pentru protecţia populaţiei civile, la fel ca în alte ţări care au mult mai multă experienţă în lupta împotriva teroriştilor. 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *