George Petrineanu: O NUNTĂ ca-n SUEDIA

Voi relata despre nunta a doi tineri din Suedia. Scopul nu este de a povesti despre miri sau invitaţi, ci de a relata desfăşurarea unui eveniment care poate fi interesant ca studiu de caz în timpurile noastre aflate în continuă schimbare. Cât mai poate fi tradiţie şi cât înnoire la o nuntă din 2013?

 

Voi relata nunta a doi tineri din Suedia. Scopul nu este de a povesti despre miri sau invitaţi, ci de a relata desfăşurarea unui eveniment care poate fi interesant ca studiu de caz în timpurile noastre aflate în continuă schimbare. Cât mai poate fi tradiţie şi cât înnoire la o nuntă din 2013?

 

Vedere din Stockholm

Mireasa, să-i spunem, A, este de origine română, iar mirele, X , este suedez. Ambii sunt puţin trecuţi de 30 ani drept care au apucat să-şi facă o carieră.

Nu se mai fac atât de multe nunţi în Suedia pentru că, în primul rând, perechile nu se mai căsătoresc. Convieţuirea familiala ”sambo” (ceea ce nu are de-a face cu dansul Samba ci în suedeză sam – înseamnă împreună iar bo – a locui) este cea mai răspândită, iar legile suedeze o echivalează cu o căsătorie.

Nici perechea noastră, A şi X , nu a încheiat căsătoria imediat ce s-au cunoscut. De ce a mai trebuit totuşi să o facă şi de ce cu ceremonie la biserică şi petrecere de nunta? E o întrebare la care numai A şi X ar putea răspunde. Dar să vedem cum au decurs lucrurile. Veţi constata o serie de asemănări dar şi multe deosebiri faţă de ceea ce suntem obişnuiţi.

A şi X au hotărât să organizeze singuri toată ceremonia, adică fără intervenţia şi ajutorul părinţilor. Au invitat peste 80 de persoane, dintre care mai mult de 50 erau foşti colegi de liceu, facultate, serviciu, prieteni şi parteneri de afaceri din Stockholm. Restul au fost rudele şi cunoştinţele lor..A este de confesiune creştin-ortodoxă iar X de confesiune reformată. Nici unul dintre ei nu este practicant..

A şi X au început cu trei luni înainte să se programeze la o biserică şi să aleagă un local pentru petrecerea de nuntă. Odată data stabilită, mijlocul lui iunie, s-a văzut că biserica dorită nu era liberă. Au ales Katarinakyrkan, o construcţie maiestuoasă în culori luminoase în centrul Stockholmului. La dorinţa lor au ales un preot femeie. Un posibil obstacol putea fi acela că mireasa nu era de confesiune reformată. După o scurtă discuţie cu preotul au aflat că asta nu este o problemă şi că lucrurile se vor regla cu ocazia încheierii cununiei..

Legile suedeze permit bisericii să oficieze şi formalităţile de căsătorie, astfel încât o prezentare la ,,Oficiul Stării Civile” nu a mai fost necesară. Dacă perechea ar fi dorit să nu oficieze căsătoria la biserică, ar fi folosit într-adevăr Oficiul ca alternativă.

În ambele cazuri nu se cere nici un fel de colecţie de ,,acte necesare” cum ar fi act de naştere (eliminat total din administraţie) sau certificate medicale. Codul Numeric Personal indică identitatea şi starea civilă ale celor doi însă fără alte referinţe, cum ar fi starea de sănătate. La biserică li s-a rezervat o oră începând cu 13:00, într-o sâmbătă de iunie..

Pentru biserică au mai aranjat cu un pianist care urma să cânte o piesă clasică pe post de antract şi cu un fotograf profesionist pentru un portret de grup şi unul cu mirii.

Tot la biserică, în cadrul slujbei , avea să fie de faţă organistul bisericii.

Drept local de festivitate, după ce a fost eliminată ipoteza unui restaurant şic, cu meniu sofisticat – şi foarte scump – s-a ales un local amplasat central care aparţine întreprinderii la care lucrează A. Acolo existau săli dar şi o curte în care se putea face petrecerea în aer liber în caz că vremea permitea. Asta s-a şi întâmplat, anume că masa s-a luat în aer liber iar în interior s-a dansat (după muzică înregistrată – a fost angajat un disk jokey ).

După stabilirea datelor şi locurilor, au fost trimise invitaţii electronice celor aleşi. S-a menţionat ,,Ținută frumoasă de vară”, ceea ce nu se obişnuieşte în Suedia.

Titlul invitației era şi el neconvenţional, în stil IT: A&X / BRLP / FST / 15J unde BRLP / FST înseamnă petrecerea de nuntă.

A&X (să le spunem aşa în continuare) au hotărât să nu aibă naşi. Pentru chestiuni de organizare şi îndrumarea invitaţilor au ales o pereche care să îndeplinească funcţia de ,,maeştri de ceremonie”, toastmaster în suedeza. S-a văzut că prestaţia acestora, începând de la biserică şi până la ultima oră din dimineață, a fost la înălțime. Cei doi maeştri de ceremonie au anunţat fiecare moment al nunţii. Au invitat de exemplu oaspeţii la paharele de şampanie de la biserică şi apoi să servească felurile de mâncare în sistemul bufet – mesenii de la cele 12 mese rotunde separate au venit pe rând în ordinea meselor.

Pentru pregătirea mâncării a fost angajată o mică firmă de catering care a venit cu un microbuz-bucătărie. Ea a preparat şi servit un meniu simplu format din aperitiv, un fel cu carne şi tort. Tortul a fost de fapt comandat. Meniul a fost cu tentă mexicană, puţin mai condimentat.Ca băuturi s-au servit un cocktail ca aperitiv, două soiuri de vin, roșu şi negru plus apă şi bere. La desert fiecare şi-a putut alege Limoncello, Whisky scoţian – Laphroaigdin cel cu gust de creolină, lichioruri şi băuturi fără alcool.

Să ne întoarcem însă la biserică unde ceremonia a fost simplificată şi pe jumătate convenţională. Rudele miresei, urmate de cunoștințe, au stat pe grupul de bănci din partea stângă, în timp ce omologii din partea mirelui au ocupat băncile din dreapta intervalului.

A a apărut cu o rochie albă fără voal şi fără buchet de flori – neconvenţional – cu o coafură simplă, cu părul strâns în coade. X a fost în costum negru cu papion. Ținuta şi-au combinat-o din piese alese din timp cu ocazia unor călătorii în Hong Kong respectiv Milano. Că nu au ales designeri suedezi (mireasa A chiar are o bună prietenă suedeză care e designer vestimentar) s-a datorat faptului că au făcut alegeri spontane când s-a ivit ocazia. Designul vestimentar suedez este de altfel apreciat.

Tot neconvenţional (sau de fapt după cutumele suedeze, diferite de cele americane sau românești) părinţii nu au condus mireasa la altar ci erau deja aşezaţi cuminţi în banca lor. Mai târziu, la petrecere nu s-a ţinut nici tradiţionalul discurs părintesc (atribuit prin tradiţie tatălui fetei). Preotul a avut grijă să-i convoace pe mire şi mireasă mai devreme într-o încăpere a bisericii şi să-i pregătească moral, ca să facă faţă cu bine unor eventuale emoţii.

Slujba a fost scurtă (şi concisă). Undeva pe la mijlocul orei cât a durat ceremonia, pianistul a cântat o piesă de Bach. De două ori oaspeţii au fost invitați să cânte câte un psalm ales potrivit, acompaniaţi de orgă. Textul era deja distribuit ca să nu intervină inerentele bâlbâieli. După încheierea ceremoniei în biserică şi întâmpinarea celor doi la ieşirea din biserică cu boabe de orez aruncate, s-a băut şampanie, s-a făcut fotografia de grup după care s-a luat o pauză de două ore.

La venirea la local, oaspeţii au avut surpriza să fie întâmpinaţi cu muzică populară românească, interpretată de un acordeonist şi un organist. Aceştia, contrar obiceiurilor, nu au ,,ţinut” toată nunta ci au cântat în prima oră când oaspeţii erau aşezaţi la masă. Odată terminată misiunea lor, masa a continuat câteva ore bune, interval în care a fost liniște.

Mesele rotunde de câte opt locuri dădeau un aspect intim. Părinţii mirelui au făcut un gest de drăgălăşenie şi, cu o zi înainte, pe o ploaie torenţială, au adunat flori şi crengi proaspete din pădure. Cu florile au făcut aranjamente la fiecare masă iar crengile au format un fel de îngrăditură verde împrejurul spaţiului cu mese.

La atmosferă au contribuit vremea minunată, cerul senin, şi soarele nordic care a apus tocmai pe la zece seara.

 

Aşezarea la mese a fost stabilită dinainte şi marcată cu etichete. Bineînțeles că oaspeţii s-au putut mişca liberi şi comunica între ei așa cum au dorit. Lipsa unei muzici la nivel de sute de waţi a permis ca oaspeţii să comunice şi să se cunoască între ei. Au fost multe scene spontane, depănare de amintiri şi glume.

La masa mirelui şi miresei, plasată undeva în faţă-mijloc au fost convocaţi pe rând toţi prietenii să guste dintr-o ţuică românească turnată dintr-o sticlă de plastic de Coca Cola (aleasă intenționat ca element ,,autentic”) în căni de lut. Oaspeţii s-au strâmbat când au dat pe gât licoarea, simulând, poate, plăcerea maximă. Din experienţe anterioare se ştia totuşi că gustul brutal al ţuicii româneşti nu prinde la suedezi. A fost însă un prilej deosebit de a face haz de cei care dădeau pe gât păhărelele. Buna voie a crescut şi ea ca atare.

Tot celor doi maeştri de ceremonie le-a revenit misiunea să convoace pe rând câte un prieten care a povestit ceva despre mire sau mireasă. Astfel de ,,discursuri” sunt de obicei convenţionale. S-a remarcat totuşi sinceritatea şi ataşamentul real al prietenilor faţă de tinerii căsătoriţi. Unul din prieteni l-a numit pe mire ,,cel mai bun om din lume” şi, în momentul când o spunea, privind la amândoi, aveai toate motivele să-l crezi. O prietenă a miresei, fostă colegă de liceu, a numit-o pe aceasta, oarecum surprinzător, ,,sora ei”. Şi de data asta nu au fost motive de îndoială.

Referindu-ne la organizarea mesei, se mai poate aminti că au fost angajate două adolescente (cunoştinţe) pe post de picoliţe. Ele şi-au făcut datoria cu multă atenţie, astfel încât pe mese era întotdeauna apă rece şi proaspătă, făcându-se şi debarasarea.

Cum i-au recompensat oaspeţii pe miri? Aşa cum era de aşteptat, în Suedia nu se practică obiceiul nunţilor cu dar. Cu atât mai puţin strigarea darului de către orchestră sau cheta pentru aceştia ( lucrul s-a stabilit de la început). În interior în local a fost desemnat un loc, ornamentat cu flori proaspete, unde invitații au putut lăsa cadouri, a căror valoare a fost mai mult raportat la sentimentele nutrite de ei. Aceste cadouri nu au acoperit nici pe departe cheltuielile nunţii – de aproximativ 100 de euro de persoană. Dar în mod sigur, multe din cadouri au fost alese cu atenţie , ca să îndeplinească o funcţie practică, fie şi numai pentru încântarea ochiului.

Felul cum a fost concepută nunta a permis ca tinerii căsătoriţi să apară, în mod firesc în centru, fără însă să fie supuşi sâcâielilor. Atmosfera a fost relaxată, oaspeţii au putut să se cunoască şi să comunice între ei după plac. ,,Fastul şi bogăţia”, chiar dacă unii dintre invitaţi, deşi tineri, aveau poziţii importante în societate sau chiar titluri de nobleţe, au lăsat loc unui rafinament simplu şi neafectat, de sorginte suedeză minimalistă. Părăsind petrecerea cu mintea limpede, chiar dacă bine-dispuşi, oaspeţii au luat cu ei amintiri şi impresii frumoase.

Am consemnat pentru dumneavoastră nu o nuntă ca-n poveşti, aşa cum se obişnuieşte ci doar povestea unei nunţi aşa cum ar putea fi. O posibilă inspiraţie poate pentru alţi tineri, dar mai ales pentru părinţi. Să aibă curajul să nu le pese de datini şi tradiţii care şi-au pierdut sensul, să lase la o parte convenţionalismul, punând în loc ritualuri proprii simple.. Un astfel de stil ar putea aduce calitate în loc de cantitate şi fast unor familii care nu vor cu orice chip să-şi spargă bugetul pe următorii cinci ani pentru ceea ce totuşi este un prilej de întâlnire pentru oameni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *