Eva Galambos: EGIPTUL după MORSI

“Experienţa Morsi”, o guvernare sub un partid islamist radical “Frăţia Musulmană”, s-a dovedit fatală din toate punctele de vedere. La fel ca în Turcia, încercarea de islamizare a Egiptului a eşuat, iar protestele au vizat tocmai tentativele de a impune legi islamice şi de a submina şi desfiinţa cuceririle democratice obţinute în timpul “primăverii arabe”. Cel de al doilea mare eşec al fostului preşedinte a fost incapacitatea lui de a îmbunătăţi situaţia economică a ţării, egiptenii trezindu-se zi de zi cu creşteri de preţuri şi şomaj. Ce va aduce viitorul?

 

 

După ce preşedintele Mohamed Morsi a refuzat cererea milioanelor de egipteni, precum şi a armatei de a-şi dea demisia şi după expirarea celor 48 de ore ale ultimatumului, militarii au preluat puterea în Egipt. Ei au emis o interdicţie de călătorie pentru preşedintele ţării. Palatul Prezidenţial a fost înconjurat de armata care a ocupat şi televiziunea de stat. Într-o declaraţie făcută aseară, comandantul armatei, generalul Abdel Fattah al-Sisi, a cerut egiptenilor să demonstreze paşnic pentru a nu se ajunge la ciocniri şi vărsări de sânge. Fattah al Sisi a informat populaţia că au avut loc consultări între armată, liderii partidelor politice de opoziţie, inclusiv fostul candidat la preşedinţie, liberalul M. El Baradei şi lideri religioşi şi s-a convenit realizarea unei “foi de parcurs” care va fi urmată până la organizarea de noi alegeri, inclusiv prezidenţiale şi care prevede restaurarea democraţiei. Până la alegeri, funcţia de şef al statului va fi deţinută de preşedintele Curţii Constituţionale.

Nu se ştie deocamdată dacă egiptenii din cele două tabere – pro şi contra Morsi -vor asculta îndemnul armatei de a utiliza doar mijloace paşnice pentru a-şi exprima doleanţele şi nu se ştie în ce măsură cele spuse de Sisi îi vor satisface. Dacă nu, perspective ar fi un război civil care ar scufunda ţara într-o criză şi mai puternică decât până acum. Căci “experienţa Morsi”, o guvernare sub un partid islamist radical “Frăţia Musulmană”, s-a dovedit fatală din toate punctele de vedere. La fel ca în Turcia, încercarea de islamizare a Egiptului a eşuat, iar protestele au vizat tocmai tentativele de a impune legi islamice şi de a submina şi desfiinţa cuceririle democratice obţinute în timpul “primăverii arabe”. Cel de al doilea mare eşec al fostului preşedinte a fost incapacitatea lui de a îmbunătăţi situaţia economică a ţării, egiptenii trezindu-se zi de zi cu creşteri de preţuri şi şomaj. Frecventele proteste, nesiguranţa care se accentua au dus la reducerea drastică a turismului, sursa principală de venit a ţării.

Ce va aduce viitorul? În următoarele zile vom primi răspuns la această întrebare. În măsura în care armata va putea să-şi impună punctul de vedere, lucrurile se vor linişti. De peste cinci decenii, armata , militarii în general, mulţi cu pregătire în Occident, au jucat un rol important în evoluţia politică a ţării. Generalii au fost implicaţi şi în sectorul economic, aşa că sunt conştienţi că trebuie să facă ceva şi în această direcţie. Problema care se pune este cum vor reuşi aici, mai ales că, potrivit analiştilor, la ora actuală Egiptul a intrat într-un con de umbră şi nu reprezintă preocuparea marilor puteri occidentale în Orientul Mijlociu. Poate doar în măsura în care există temeri cu privire la siguranţa navigaţiei pe Canalul de Suez prin care se transportă petrolul. Deja pe pieţele americane barilul de petrol a depăşit 100 de dolari. În acest context este posibilă găsirea unor forme de ajutor economic pe termen scurt Egiptului..

Pentru Occident armata reprezintă o garanţie a unei politici mai ponderate, a unei orientări laice şi respectării unor acorduri semnate încă de regimul Mubarak. Egiptul are nevoie de stabilitate şi pentru a stăvili activitatea grupărilor islamice radicale care s-au instalat în peninsula Sinai şi-i atacă pe poliţiştii, grănicerii şi militarii egipteni, iar aici importantă este şi colaborarea cu Israelul, fiind vorba de o zonă de graniţă comună.

Israelul urmăreşte cu mare atenţie evoluţia lucrurilor. Un cabinet supravegheat de armată nu i-ar displăcea guvernului israelian şi ar fi o garanţie de securitate la graniţa de vest. Aceasta în condiţiile în care tensiunea este din ce în ce mai mare la graniţa cu Siria, incidentele din Golan pot să se intensifice, iar în spatele Siriei se află şi Iranul. Următoarele câteva zile vor fi esenţiale pentru Egipt şi pentru toată zona Orientului Mijlociu şi ne vor arăta dacă lângă focarul Siria va izbucni sau nu şi cel din Egipt

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *