George Farkas: LITERATURA cu TENDINŢĂ

Nici Premiul Pulitzer, a cărui laureata este, dar nici anti-violenţa pe care încearcă sa o afişeze nu par capabile să frâneze ieşirile frecvente de antisemitism ale lui Alice Walker, autoare afro-americană idolatrizată de milioane de cititori şi lăudată de o armată de critici. Crize de acest gen nu mai reprezintă o raritate printre intelectuali de diferite orientări politice şi alte celebrităţi dornice de şi mai multă atenţie.

 

Nici Premiul Pulitzer, a cărui laureata este, dar nici anti-violenţa pe care încearcă sa o afişeze nu par capabile să frâneze ieşirile frecvente de antisemitism ale lui Alice Walker, autoare afro-americană idolatrizată de milioane de cititori şi lăudată de o armată de critici. Crize de acest gen nu mai reprezintă o raritate printre intelectuali de diferite orientări politice şi alte celebrităţi dornice de şi mai multă atenţie.

Adăugarea câte unui nou nume la lista acestor ilustre personaje mă determină, în majoritatea cazurilor, să caut o eventuală explicaţie a fenomenului printre experiențele personale ale respective sau respectivului, în vreuna din fazele existenţei sale. Cum ar putea deveni cineva antisemit sau anti-orice alta rasă, fără să fi avut de a face cu un reprezentant al acesteia?!

În cazul lui Walker, cunoscuta mai ales pentru romanul ,,Culoarea purpurie”, tradus în zeci de limbi, – epopee în centrul căreia stau tocmai tragicele consecinţe ale urii de rasă – explicaţia ar putea fi găsita în căsătoria eşuată a scriitoarei, cu avocatul evreu Melvyn Rosenman Leventhal, tatăl fiicei sale Rebecca, memoriile acesteia din urmă fiind culese în autobiografia întitulată ,,Black,White and Jewish”.

Într-un eseu publicat în 2009, Alice Walker reda dialogul purtat de ea cu o palestiniană :,,Să te ferească Dumnezeu de evrei, mi-a spus ea. După ce translatorul mi-a tradus cuvintele sale,i-am răspuns: E prea târziu, m-am căsătorit cu unul dintre ei!” Iar intr-un alt paragraf din aceeaşi scriere, ea îşi aminteşte de familia lui Leventhal, referindu-se la evrei în general:,,Erau oameni care ştiau cum să deteste , dar şi cum să-i pedepsească pe cei din jur, chiar şi pe cei mai apropiaţi lor”.

Noua carte a lui Walker este şi ea îmbibata de ura sa obsesivă faţă de evrei, de lipsa de respect faţă de iudaism şi valorile acestuia, inclusiv Israel, ţara lor, despre care scrie:,,Este considerata sfântă datorita beneficiilor financiare pe care le asigură”. În nenumărate secvenţe ale volumului, Israelul este comparat cu Germania nazistă, metodă folosită de altfel, cu mult succes, de cei care urăsc ideea creării unui stat al evreilor.

În concepţia lui Walker, situaţia actuală a palestinienilor este similară cu cea a populaţiei de culoare, în perioada celui mai feroce rasism din SUA, sau cu cea a negrilor din Africa de Sud, în anii Apartheid-ului. Iar organizaţia teroristă Hamas, al cărei obiectiv fundamental este asasinarea evreilor, reprezintă în gândirea ,,sofisticată” a acestei eroine a luptei pentru drepturile omului, o armă contra rasismului.

În reacția sa la apariţia noului volum semnat de Walker, fondatorul Centrului Simon Wiesenthal, Rabinul Marvin Hier, a numit-o pe autoare ,,prinţesa a revizionismului istoric”, referindu-se la avertismentele acesteia în faţa unui eventual atac israelian contra Statelor Unite. ,,Îmi imaginez că Israelul ar fi capabil să ne lovească cu arme nucleare”, scrie Walker în noua sa carte, comparând SUA şi Israelul cu doi tâlhari decişi să rezolve un conflict ivit între ei, prin lichidare reciprocă.

Walker are un cuvânt de spus şi în probleme de show-business. Cu doar câteva săptămâni în urmă i-a adresat o scrisoare deschisă cântăreţei Alicia Keys, îndemnând-o să-şi anuleze concertul din Israel. Argumentul principal al autoarei este lipsa de respect faţă de mişcarea ,,Drepturile civile în SUA”, de care vedeta s-ar face vinovată în cazul acceptării contractului cu organizatorii evenimentului.

Tot în categoria tentativelor de boicotare a Israelului se include şi refuzul lui Walker, laureată a Premiului Pulitzer (distincţie care si-a primit numele după Joseph Pulitzer, jurnalist american, evreu de origine maghiara) de a permite traducerea celei mai celebre lucrări ale sale ,,Culoarea purpurie”, în limba ebraică .Ca prin minune însă, ea nu s-a opus ideii lui Steven Spielberg de a realiza filmul bazat pe același volum, uitând pentru moment de urâţenia beneficiilor financiare…

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

One Comment

  • BORIS MEHR commented on August 26, 2022 Reply

    un caz absolut lamentabil

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *