Andrea Ghiţă: KÉMIKUSOK (Chimiştii), de SZÍVES SÁNDOR – o dramă despre AUSCHWITZ

Lansarea volumului Kémikusok (Chimiştii), o dramă în două acte, cu un subtitlu grăitor: Perspectivă asupra lagărului de la Auschwitz înseamnă revenirea lui Szíves Sándor în spaţiul literar clujean din care absentează de patru decenii. Autorul ei, pe numele său real Herz Sándor, clujean de origine, a fost deportat la Auschwitz la vârsta de 17 ani. A scăpat cu viaţă ca prin miracol, s-a întors la Cluj şi a urmat facultatea de stomatologie. Descoperindu-şi vocaţia literară, s-a alăturat cercului tinerilor scriitori de limbă maghiară din generaţia Forrás… De la mijlocul anilor 1970 trăieşte în Israel.

 

 

În 25 iunie, la Casa Minerva din Cluj, a avut loc lansarea volumului Kémikusok (Chimiştii), o dramă în două acte, cu un subtitlu grăitor: Perspectivă asupra lagărului de la Auschwitz. Autorul ei, pe numele său real Herz Sándor, clujean de origine, a fost deportat la Auschwitz la vârsta de 17 ani. A scăpat cu viaţă ca prin miracol şi a revenit la Cluj unde s-a înscris la facultatea de stomatologie. În timpul studenţiei, descoperindu-şi vocaţia literară, s-a alăturat cercului tinerilor scriitori de limbă maghiară din generaţia Forrás.

Încurajat de poetul Szilágyi Domokos, cel care i-a găsit şi pseudonimul literar – Szíves Sándor – (avându-şi sorgintea în numele său Herz (inimă) – în ungureşte Szív), avea să se remarce în paginile revistelor literare şi să publice două volume de proză (Műtét (Operaţia) – 1963, A skorpió jegyében (Sub semnul scorpionului) – 1974) înainte de a se stabili în Israel, unde decenii la rând a profesat stomatologia.

Drama publicată în iunie 2013, în oraşul natal al autorului, este o lucrare târzie, bazată pe cumplita experienţă de la Auschwitz.

                                                             Szíves Sándor fotografiat în uniforma de häftling

Cu prilejul lansării volumului, eseista Szilágyi Júlia a evocat  figura lui Szíves Sândor, spunând printre altele : L-am cunoscut pe Szíves Sándor, acum vreo 50 de ani…Eram studenţi şi bunul meu prieten, marele poet Szilágyi Domokos, ne-a făcut cunoştinţă. Ei se potriveau foarte bine, amândoi fiind oameni cu foarte multe resurse spirituale şi morale care se manifestau puţin în public, fiind foarte rezervaţi şi modeşti, dar dacă scoteau un cuvânt, acesta era înţelept şi spiritual şi se potrivea perfect situaţiei.

Publicistul Tibori Szabó Zoltán, preşedintele Fundaţiei Minerva şi gazdă a evenimentului, a prezentat acţiunea şi personajele dramei, inspirate din realitate: Cartea lui Szíves Sándor este o dramă care – deşi în parte este o ficţiune – se bazează pe un fapt real: alcătuirea aşa-zisului comando al chimiştilor, la Auschwitz, în toamna lui 1944, din care făceau parte o serie de deţinuţi care aveau să se remarce după războii, drept personalităţi ale filosofiei europene. Să-i amintim doar pe Primo Levi (care nu mai are nevoie de prezentare, fiind cunoscut ca scriitor), de profesie chimist , sau Jean Améry, care studiase matematica, literatura şi filosofia la Viena, ajungând în acest comando, din neatenţia examinatorilor. Membrii comandoului vor reuşi să supravieţuiască lagărului morţii, datorită condiţiei lor speciale… Înfiinţarea comandoului, alegerea celor care vor face parte din acest comando, toată atmosfera examinării se constituie într-o situaţie dramatică, dezvoltată în această piesă de teatru.

Cartea a apărut datorită colaborării câtorva oameni inimoşi, aflaţi de o parte şi de alta a Oceanului: Mike Klein – verişor îndepărtat şi prieten al autorului – cel care a iniţiat şi a susţinut material acest demers, eseista Szilágyi Júlia (autoarea prefeţei) şi publicistul Tibori Szabó Zoltán care a lecturat lucrarea şi a redactat-o, Gabriel Pamfil patronul tipografiei care a publicat volumul într-o formă grafică foarte frumoasă, Ágnes Szőcs Klein, autoarea coperte, editura Mega şi a eu care am jucat un rol de legătură între toţi aceşti factori. În această calitate, cu prilejul lansării, am dat citire mesajului lui Mike Klein, din care spicuiesc:

Mama mea, împreună cu miile de evrei din Cluj si localităţile învecinate, au fost adunaţi în ghetoul din Cluj, încărcaţi în vagoane de vite şi trimişi la Auschwitz.  Mama a ajuns în aceeaşi baracă cu Matilda Herz, o verişoară îndepărtată,  ai cărei băieţi, de 16 si 17 ani, au fost  şi ei trimişi la Auschwitz.  După selecţie, Matilda a fost separată  de băieţii ei, Sándor şi Zoltán şi a rămas doar cu mama mea ca unicul sprijin moral , ele trecând  împreună  prin iadul lagărului de concentrare.  În ianuarie 1945, în decursul unui marş, mama şi Matilda au evadat, s-au ascuns intr-un grajd unde au aşteptat sosirea ruşilor.  La reîntoarcerea în Cluj au aşteptat veşti despre cei doi băieţi. După un timp, prin Crucea Roşie, au dat de Sandor care a fost găsit de armata americană într-un şanţ la marginea drumului  în delir, cu un plămân distrus. Americanii prin intervenţie chirurgicală i-au scos plămânul distrus şi astfel i-au salvat viaţa. La întoarcerea la Cluj bucuria revederii a fost mare, dar din păcate Zoltan, fratele său nu a mai revenit.

Sanyi a fost în viaţa mea din fragedă copilărie. După experienţa din lagăr, mama şi Matilda ( Tilda-neni, cum îi ziceam noi) erau ca şi surori şi se vizitau foarte des. Vara  de multe ori eram trimis la Cluj şi-mi petreceam vacanţa în casa lor pe strada care atunci se numea Mikes Kellemen .

Relaţia mea cu Sanyi a devenit mult mai semnificativă după 1967, când am început studiile la Facultatea de Filologie din Cluj şi ne vedeam de câteva ori pe săptămâna. El era deja recunoscut ca un scriitor de valoare şi de câte ori îl întrebam dacă nu-şi va scrie amintirile din lagăr îmi răspundea “ Mai târziu, încă nu pot vorbi despre ele”. După un timp mi-a spus că i-a venit o idee de a scrie o piesă de teatru despre vremea petrecută la Auschwitz, dar nu găsea timpul sau inspiraţia necesară pentru a termina proiectul. La mulţi ani după ce a plecat din România şi s-a stabilit în Israel, a găsit în sfârşit energia de a termina această lucrare. În timpul vizitei mele la Ierusalim în 2005 mi-a înmânat manuscrisul piesei “KEMIKUSOK”, rugându-mă să încerc să public această piesă în speranţa că se va găsi un teatru care s-o pună în scenă.

Din păcate, din motive de sănătate, autorul  nu poate fi prezent la acest eveniment, dar sper că documentarea  acestei lansări de carte îi va parveni cât de curând şi îl va face fericit.

Formaţia Flauto Dolce (conducerea muzicală Majó Zoltán, solistă Mihaela Maxim, instrumentiste Szabó Mária şi Tóth Ágnes) invitată la eveniment, a prezentat cântece hasidice maramureşene.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *