Acum douăzeci de ani se constituia asociația Memento Buchenwald – România. Ideea înființării asociației a avut-o Dr. Petru Mureșan (Dócsi), vicepreședinte al Comitetului Internațional Buchenwald-Dora. Personalitate de excepție, acesta întreținea, de-a lungul anilor, legături strânse cu „buchenwaldienii” din Cluj, care se întruneau în fiecare an la 11 aprilie, ziua autoeliberării lagărului nazist. De astădată însă s-a inițiat înființarea unei asociații persoană juridică. S-a format un grup de 21 de persoane, fondatoare ale asociației (printre care și Andrea Ghiţă împreună cu soțul, tatăl și unchiul ei, ultimii doi foști deținuți în Buchenwald), s-a elaborat un statut, întreaga documentație fiind înaintată Tribunalului Cluj. Acesta, prin sentința nr.31/1994, iar Ministerul Justiției prin Autorizația nr. ll/20.013 au aprobat înființarea asociației ca persoană juridică. În deciziile lor, ambele foruri s-au bazat pe, și s-au referit la articolul 2 din statutul asociației, care stipulează:
Scopul asociației este promovarea valorilor morale ale solidarității și demnității umane din fostul lagăr nazist de concentrare Buchenwald, păstrarea amintirii celor uciși în lagărele de concentrare naziste, păstrarea și cultivarea „spiritului de la Buchenwald”, a solidarității interumane, a prieteniei dintre diferite etnii, între fiii diferitelor popoare, a schimburilor de valori interumane, repudierea intoleranței agresive de orice fel, repudierea încercărilor de negare sau minimalizare a grozăviilor lumii concentraționare hitleriste, respectiv a rolului jucat de rezistența antifascistă din aceste lagăre și în special din ceea din Buchenwald.
Înființarea asociației odată aprobată, ne-am afiliat Comitetului Internațional Buchenwald-Dora. În primăvara anului 1994, președintele acestuia, Dr. Pierre Durand îi scria lui Petru Mureșan: „ Nous sommes tres heureux que vous avez fondé votre association roumaine de Buchenwald et nous vous félicitons pour votre activité au service de la défense de la mémoire de notre passé commun et de notre idéal de paix et de liberté par dessus les frontieres et en tout indépendence. Il va de soi que votre Association fait désormai partie de notre Comité internationale (C.I.B.D.) don’t tu restes, cher Petru, naturellement, Vice-président pour la Roumanie.”
Propagarea înființării asociației s-a făcut de la om la om și prin anunțuri în ziare. S-au tipărit și s-au distribuit formularele de adeziune cu sigla asociației (un triunghiul răsturnat de sârmă ghimpată, în el literele RO). Mai păstrez adeziunile (cca. 200 la număr), în majoritatea lor din București , Cluj, Baia Mare, Tg. Mureș, din alte localități din țară, dar și din S.U.A, Canada, Israel, Elveția etc. Ele sunt semnate de foști „buchenwaldieni”, foști deținuți în alte lagăre, membrii lor de familie, simpatizanți. Am adeziunile mai multor persoane neevrei, reprezentanți marcanți ai intelectualității române și maghiare.
Asociația era laxă, nu se cotiza, nu se țineau întruniri, ședințe, principala legătură dintre membrii se asigura prin Buletinul care a început să apară în 1995 și prin corespondență. (Despre acest Buletin, din care au apărut 20 de numere, voi relata, sper, separat.) Cheltuielile reduse ale asociației (editarea Buletinului, căsuța poștală, corespondențe) se acopereau prin donații sporadice.
„Buchenwaldienii” din București, Cluj, alte localități au participat în repetate rânduri la comemorările de la Memorialul Buchenwald (lângă Weimar) ocazionate de ziua de 11 aprilie. Mai mulți dintre ei erau invitați
în școli din orașe germane pentru a relata despre experiența lor, se organizau întâlniri cu tineri din țările europene, au vorbit deseori invitați elevilor din școlile din țară, în fața profesorilor de istorie ș.a.m.d. S-a desfășurat o susținută activitate publicistică în presa tipărită și electronică,
În prezent, cred, asociația e în agonie, în drum spre o moarte naturală. De ex., din cei cinci membrii din prima conducere a asociației doar unu mai e în viață. S-a dus și inițiatorul ei, Petru Mureșan. La recomandarea lui, de câțiva ani, clujeanul Vasile Nussbaum ne reprezintă în Comitetul Internațional și participă la acțiunile organizate de Memorialul Buchenwald.
De mai mulți ani Comitetul Internațional insistă asupra atragerii tinerilor, în primul rând a copiilor și nepoților foștilor deținuți, dar nu numai, în servirea idealurilor și scopurilor sale. S-ar putea să fie aceasta o soluție și pentru asociația noastră? Personal, nu prea cred. Nu din cauza că tinerii de astăzi – în orice caz, mare parte din ei – nu ar împărtăși valorile propuse, ci deoarece le formulează altfel și, mai ales, le urmăresc altfel. Tempora mutantul…
Mai mențin căsuța poștală a asociației, deși de doi ani nu mai avem nici o corespondență. Ultima scrisoare primită era de la Biblioteca Universitară din Ierusalim; șefa departamentului periodice solicita noul exemplar al Buletinului nostru (care nu mai apărea), deoarece are colecția completă și cititori care-l reclamă.
Cum grăia o zicală de odinioară: „Totul se schimbă… fie că trebuie, fie că nu!”
