Pe lângă ameninţarea consecinţelor  unui eventual acord cu Teheranul în urma negocierilor puterilor occidentale cu Iranul, deocamdată nefinalizat, situaţie care a provocat mari dureri de cap premierului Netanyahu, o altă problemă care ar putea ridica semne de întrebare  este revenirea fostului ministru de externe , Avigdor Liberman…

Pe lângă ameninţarea consecinţelor  unui eventual acord cu Teheranul în urma negocierilor puterilor occidentale cu Iranul, deocamdată nefinalizat, situaţie care a provocat mari dureri de cap premierului Netanyahu, o altă problemă care ar putea ridica semne de întrebare  este revenirea fostului ministru de externe , Avigdor Liberman, şeful formaţiunii Israel Beytenu, în viaţa politică israeliană.

Liberman a fost exonerat de un  tribunal de acuzaţia de trafic de influenţă şi fraudă, celelalte acuzaţii iniţiale, printre care corupţie şi spălare de bani, nefiind luate în considerare. În consecinţă, Liberman, reales în Knesset unde a deţinut şi până acum funcţia importantă de şef al Comisiei de politică externă, a devenit din nou ministru de externe, depunând jurământul luni, 11 noiembrie …

Atunci când Liberman şi-a dat demisia din cauza  procesului ce i s-a intentat, Netanyahu i-a promis că, în cazul în care va câştiga alegerile din ianuarie a.c.,  îi va păstra portofoliul externelor până la pronunţarea verdictului, putând să-l reocupe, în caz că va fi achitat. Până atunci, respectiv până în urmă cu două săptămâni, premierul “gira” şi Ministerul de Externe. în condiţiile în care Israel Beytenu, partidul lui Liberman, nu este numai aliatul Likudului. La alegerile parlamentare din ianuarie, cele două formaţiuni politice au participat pe o listă comună , spre nemulţumirea multor candidaţi Likud care au pierdut atât locuri în parlament, cât şi funcţii în guvern ,în favoarea celor de la Israel Beytenu. E drept că în spatele acestui partid se află electoratul marii comunităţi a evreilor ruşi care are o orientare conservatoare, de dreapta, dar unii analişti politici israelieni au declarat că Likud ar fi obţinut rezultate mai bune, dacă ar fi participat singur la scrutin. Oricum,  partidul lui Liberman este un important sprijin al lui Netanyahu în actualul guvern laic, formând o contrapondere la cele două noi partide centriste care au intrat în cabinet  -. Yeş Atid şi  Habait Hayehudi – dornice de reforme, mai ales pe plan intern.

De fapt, prezenţa lui Liberman în cabinet este de dorit  pentru acest lucru, deoarece ca ministru de externe în cabinetul trecut, nu a avut un rol prea mare, ba mai mult a fost chiar marginalizat de însuşi Netanyahu. Liberman care s-a situat şi se situează în continuare “la dreapta dreptei”, a  adoptat o atitudine lipsită de compromis în negocierile israeliano-palestiniene, s-a pronunţat şi a sprijinit construirea de locuinţe în teritoriile palestiniene, avansând chiar ideea schimbului de populaţie. Toate acestea au displăcut şi continuă să displacă părţii americane, mai ales acum când Obama şi-a propus realizarea unei înţelegeri între părţi.

La ora actuală, negocierile se află în impas, iar revenirea lui Liberman nu va uşura calea către compromis. În schimb, Netanyahu nu va mai fi singur în respingerea unor iniţiative americane. Liberman se situează pe aceeaşi poziţie cu Netanyahu şi în problema Iranului, de fapt aici există un consens politic între partidele din coaliţie pentru continuarea presiunilor asupra Iranului până la renunţarea de către Teheran, la programul de producere a armei nucleare. Totuşi, merită să remarcăm faptul că  prima declaraţie a lui Liberman, ca ministru de externe, s-a referit la “împăcarea” dintre Israel şi Statele Unite în problema iraniană, deoarece “relaţia dintre cele două state este crucială pentru acţiunile Israelului pe arena internaţională.. Au existat neînţelegeri între cele două ţări chiar de la crearea statului evreu, dar acestea nu trebuie făcute publice”, a spus el. Este oare o încercare de a-şi schimba imaginea ? Greu de crezut, dar viitorul va clarifica intenţiile lui.

Paradoxal însă, analiştii politici apreciază că prezenţa lui Liberman este o ameninţare la adresa aliatului său, Benjamin Netanyahu. Revenind în viaţa politică, el ar putea ţinti chiar poziţia acestuia, atât la şefia Likudului, cât şi la conducerea guvernului. Nu este exclusă, susţin unii  analişti, o unificare în ultimă instanţă a Likud cu Israel Beytenu. Cum aripa mai conservatoare a Likud are multe poziţii comune cu ideologia partidului lui Liberman, este posibil, în perspectivă, ca la următoarele alegeri interne, în cazul unificării formaţiunilor politice, Netanyahu să-şi piardă calitatea de lider, ceea ce ar însemna că la viitorul scrutin parlamentar, în cazul victoriei dreptei, Liberman ar deveni premier.

Este un scenariu posibil, dar trebuie luate în calcul şi elemente care nu ar sprijini această perspectivă . Este vorba, totuşi, de situaţia juridică a omului politic originar din Moldova. De la pronunţarea sentinţei, în rândul partidelor de opoziţie s-au auzit voci care cer rejudecarea procesului şi luarea în considerare a celorlalte acuzaţii, mult mai grave, la care s-a renunţat de această dată.

La ora actuală, Israelul nu are foarte mulţi prieteni în străinătate. Statele Unite care doresc să soluţioneze atât conflictul israeliano-palestinian, cât şi relaţiile cu Iranul pentru ca apoi să se retragă din regiune, nu privesc cu ochi buni opoziţia Israelului, lipsa sa de disponibilitate la concesii şi nu vor să ia în considerare că prioritatea statului evreu este garantarea securităţii şi supravieţuirii în regiune. Europa, de multă vreme, susţine lumea arabă, despre Rusia nici nu mai e cazul să amintim de ce parte se situează. În aceste condiţii un Liberman premier care nu este dispus la nici un fel de compromisuri, nici măcar cât ar face Netanyahu,  ar putea îndepărta şi mai mult Occidentul de Israel.

Desigur, este vorba de scenarii. În fond, nu degeaba Israelul este ţara miracolelor. Aici s-a întâmplat ca tocmai premierii cu poziţii dure să încheie acorduri  convenabile cu  inamicii lor . Aşa că, speranţa moare ultima.