Dacă tragem de tivul rochiei la fiecare 5 minute, dacă ne ajustăm permanent decolteul sau gulerul unui pulover, dacă simţim nevoia să deschidem un nasture la pantaloni, înseamnă ca ne-am ales greşit haina. În  momentul în  care o haină ne face sa ne simțim prost, haina si-a greșit scopul. Dar ohaină nu ar trebuie să fie ignorată! Are dreptul la existenţă, are o viaţă proprie, iar noi petrecem ceva timp cu haina respectivă, o purtăm cu noi de-a lungul unei zile întregi…

Concluzia unei discuţii de weekend cu o prietenă, despre femei, tendinţe şi care ne este realitatea vestimentară, faţă de cea la care aspirăm: “indiferent de ţinuta pe care o îmbrăcăm, la final de zi trebuie să ne simţim în largul nostru în  hainele alese, trebuie să ne fie comod! Asta înseamnă eleganţă.”

Oare cine are chef să simtă un cui în talpă (la propriu), să se scarpine din cauza unui pulover care îi înţeapă pielea sau să şchiopăteze din pricina unui escarpen cu jumătate de număr mai mic? Sa nu poată urca trepte din cauza unei fuste creion prea strâmte, să simtă elasticul-garou al unei bretele de sutien, să aibă crampe din cauza unei curele prea strânse în  talie, să facă urticarie din cauza unei etichete iritante?

Cu toate astea, nu sunt de acord cu definiţia prietenei mele. Desigur, trebuie sa ne simţim bine în  veşmintele alese. Trebuie să le purtăm cu drag şi cu lejeritate, trebuie să ne recunoaştem în  oglindă, hainele trebuie sa facă bine (la propriu şi la figurat), trebuie să putem respira când le purtăm.

Dacă tragem de tivul rochiei la fiecare 5 minute, dacă ne ajustăm permanent decolteul sau gulerul unui pulover, dacă simţim nevoia să deschidem un nasture la pantaloni, înseamnă ca ne-am ales greşit haina. În  momentul în  care o haină ne face sa ne simțim prost, haina si-a greșit scopul.

Dar o haină nu ar trebuie să fie ignorată! Are dreptul la existenţă, are o viaţă proprie, iar noi petrecem ceva timp cu haina respectivă, o purtăm cu noi de-a lungul unei zile întregi…

Uneori, viaţa hainei îşi arogă drepturile cu discreţie, mai ales în  zilele în  care nu avem chef să devenim victime ale tocurilor înalte, ale croielilor slim, ale bijuteriilor zăngănitoare.  Alteori, hainele sunt cele care dau tonul zilei: ne dau prestanţă, ne creionează prezenţa, ne ajută să strălucim, ne decupează silueta pe fundalul străzii aglomerate sau între pereţii biroului unde lucram.

Este vorba de diferenţa dintre părul prins rapid într-un coc, cu 2 agrafe şi un elastic, şi un coc bine strâns, controlat, din care nu scapă nici o şuviţă.

Cu un blazer cu umerii bine definiţi, nu uităm să ne îndreptăm spatele. Cu tocuri înalte, ne privim interlocutorii în ochi. Cu o jupa prinsă în  talie, ne simţim reginele lumii. Cu o rochie-bustieră, ne ţinem capul sus, ca şi cum am fi accesorizat-o cu o coroană…

Uneori, apelăm la veşminte pentru a cuceri lumea, ele ne pot fi eroii noştri de fiecare zi.

(preluat de pe blogul autoarei http://www.stylediary.ro)