Mike Klein: GUVERNUL AMERICAN, LIBERTATEA INDIVIDULUI şi TEHNOLOGIA MODERNĂ

Se pare că guvernul american, în numele “securităţii naţionale”, prin agenţia NSA (National Security Agency) colectează şi ţine în evidenţă majoritatea apelurile telefonice făcute de la telefoane mobile. Şi asta nu numai în Statele Unite, ci în toată lumea. 

Când Angela Merkel s-a plâns că agenţii american îi ascultau convorbirile telefonice, nu am auzit prea multe voci revoltate în Statele Unite. Se pare că a intercepta convorbirile şefilor de state, chiar dacă sunt aliaţii noştri este prudent, e bine ca Obama să ştie cu cine are de aface. Ceea ce îi deranjează mai mult pe americani este când guvernul federal ţine cont de convorbirile cetăţenilor de rând.  În general se acceptă că, în decursul investigaţiilor criminale, diferite birouri guvernamentale – cu aviz prealabil de la forurile judiciare – au dreptul să cerceteze lista convorbirilor telefonice ale celor suspectaţi de încălcarea legii. Dar se pare că guvernul american, în numele “securităţii naţionale” prin agenţia NSA (National Security Agency) colectează şi ţine în evidenţă majoritatea apelurile telefonice făcute de la telefoane mobile. Şi asta nu numai în Statele Unite, ci în toată lumea. 

Un articol recent din “Washington Post” dezvăluie faptul că NSA adună cam 5 miliarde de documente pe zi care indică itinerariul parcurs de fiecare telefon mobil. Chiar dacă proprietarul nu foloseşte telefonul,  el  emite un semnal, poziţia fiind marcată la anumite interval de timp. Pe baza unor calcule foarte complicate, agenţia are evidenţa mişcării a sute de milioane de indivizi.  Şi mai interesant este faptul că prin calcule sofisticate procesate de programul NSA numit CO-TRAVELER, pot determina relaţiile anumitor indivizi suspectaţi de terorism sau alte crime, chiar dacă cele doua telefoane nu comunică. E suficient ca două telefoane să se afle în acelaşi spaţiu pentru a determina posibile legături între indivizi. Programul este legal, dar are nevoie să colecteze în bazele de date informaţii despre toate telefoanele mobile pentru a afla cu cine comunică cei suspectaţi de terorism.

Pe baza acestui articol am ajuns la concluzia că guvernul american are deja destul material la dispoziţie ca să ştie pe unde am umblat şi cu cine m-am văzut în ultimul an. Nu cred că îi interesează, dar la o adică m-ar putea lua la întrebări. Pentru noi, cei crescuţi în umbra securităţii din România anilior 60-70 este un sentiment destul de neplăcut. Acolo prin sistemul comunist de evidenţă a populaţiei şi reţeaua de informatori, “tovarăşii” ştiau multe dar nu aveau la dispoziţie o tehnologie atât de sofisticată. Acum, viaţa modernă legată de tehnologie ne face să dezvăluim aşa de mult despre noi încât noţiunea de “privacy”, viaţă personală, pe care nu o vrem afişată în public aproape că a dispărut. Unica soluţie este să nu uzezi deatehnologie modern, în ziua de azi, ceea ce este aproape imposibil!

Exemplele avem la tot pasul: salariile şi alte plăţi se operează prin cecuri sau transferuri bancare, deci sunt depistabile. Depunerile de sume mai mari în numerar sunt raportate guvernului conform legilor în vigoare. Transportul internaţional de bani ghiaţă peste suma de $10000, trebuie declarat autorităţilor. Cumpărarea de bunuri de larg consum se face în marea majoritate cu cărţi de credit sau în rate la magazin. Banii ghiaţă sunt acceptaţi numai până la o limită, pentru cumparături mai serioase cum ar fi o maşină, o barcă, bijuterii, imobile nu se acceptă bani ghiaţă peste suma de $10000, fiind nevoie neapărat de un cec sau transfer bancar care pot fi urmărite de autorităţi, dacă e cazul. Nu umblă nimeni cu o valiză plină de bani ca pe vremuri! Marile bănci şi companiile de credit folosesc baze de date uriaşe unde se notează tranzactiile financiare individuale pe baza cărora fiecare individ are un “scor de credit”. Aceste tranzacţii sunt ţinute zeci de ani şi scorul individual este foarte important dacă vrei o carte de credit sau un împrumut bancar. Fără o carte de credit este foarte greu de functionat în societatea modernă. Inchiriarea unei maşini, obţinerea unei camere la hotel sau cumpărarea unui bilet de avion; toate  necesită o carte de credit. Dacă un individ foloseşte sume mari în numerar este imediat bănuit de trafic de droguri sau terorism. Până şi la supermarket ne-am pierdut anonimitatea. Toate marile magazine alimentare necesită o carte de apartenenţă. Preţurile pentru cei care nu fac parte din “club” sunt cu 20-25% mai ridicate aşa că majoritatea cumpărătorilor se identifică în mod voluntar. Rezultatul este că tot ce cumpărăm este ţinut în evidenţă. Bineînţeles toate cumparăturile prin Internet de la firme ca şi Amazon sunt ţinute în evidenţă şi pe urmă suntem bombardaţi cu oferte pentru articole care corespund profilului nostru. Google şi alte companii, la fel au la dispozitie tot ce am accesat prin Internet. Pe Facebook şi alte programe asemănătoare contribuim în mod voluntar cu informaţii despre noi care nu întodeauna aparţin în domeniul public.

Televiziunea prin cablu ţine evidenţa tuturor programelor pe care le vizionăm şi a filmelor pe care le comandăm. A evita tehnologia modernă este aproape imposibil în secolul 21 şi prin urmare trebuie să ne obişnuim cu ideea că o mare parte din activităţile noastre sunt acumulate în diferite baze de date. Diferitele companii private nu au posibilitatea de a combina toate bazele de date dar guvernul federal poate. Guvernul şi diferite organe guvernamentale, au dreptul de a cerceta aceste baze de date dacă un individ este suspect de încălcarea legii. Se pare, însă, că guvernul american a luat-o înainte şi adună cantităţi enorme de informaţii despre indivizi care nu au încălcat legea. Aceasta se face în numele “securităţii naţionale” şi se pare că majoritatea americanilor nu e deranjată de acest fapt. Se presupune că guvernul va face doar ceea ce este legal şi nu va folosi aceste date decât împotriva celor care încalcă legea. Intr-o lume ideală da, dar din păcate Utopia e doar în cărţi.

 

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *