Andrea Ghiţă: FAIMOSUL COLIND „ANTISEMIT”- REPARAŢII şi ÎNVĂŢĂMINTE

La şase săptămâni după „vinerea neagră” a difuzării faimoasei colinde cu text antievreiesc, am primit primul semn încurajator. Un apel telefonic de la fostul director al ansamblului Dor Transilvan şi  al CJPCTCluj (demisionat după nefericitul eveniment), Tiberiu Groza. Mi-a spus că pentru a repara cele întâmplate, se gândea să omagieze memoria evreilor deportaţi din satul Bârlea, locul de unde fusese culeasă colinda.

După consumarea nefericitului eveniment – a cărui veste a făcut ocolul lumii, stârnind uluire şi indignare, exprimate şi la vârful politicii interne şi externe –  o bună bucată de vreme s-a polemizat vehement şi s-au făcut demersuri menite să descopere sorgintea textului,  să-i  analizeze limbajul şi tâlcul, ca şi cum, odată  limpezit,  „cazul colindei antisemite” s-ar fi rezolvat şi clasat cu eticheta „nu există colinde antisemite”…Deci despre ce vorbim?!

În primele zile, însuşi directorul ansamblului care înregistrase  colinda pe un compact disc – cu câţiva ani în urmă – şi a interpretat-o de Sfântul Nicolae în direct, la televizor, era unul dintre fervenţii susţinători ai acestei teze. Într-un interviu amplu declara  că „tinerii nevinovaţi” nici nu ştiau ce cântau,  recunoscând că nici el nu ascultase cu atenţie cuvintele cu pricina, pe care o mulţime de lume le-a lăsat să-i treacă pe lângă ureche, până când s-a trezit cineva să inflameze spiritele pe marginea acestui text arhaic, al cărui înţeles a fost răstălmăcit şi considerat jignitor de evreii care, trecând prin atâtea orori de-a lungul istoriei, au ajuns să „sufle şi în iaurt” (http://www.vice.com/ro/read/a-fost-sau-n-a-fost-colindul-de-la-tvr-antisemit) atunci când e vorba de manifestări antisemite.

În articolele scrise la vremea aceea arătam  că problema esenţială nu constă în existenţa şi caracterul acestei colinde, ci în diseminarea mesajului ei nociv şi cumplit (după Auschwitz), o acţiune care – sunt aproape sigură – a avut loc nu din ură, ci din ignoranţă şi lipsă de empatie. Pentru a mă face mai bine înţeleasă, le sugeram vajnicilor „apărători ai colindei”  exerciţiul de a înlocui în textul ei cuvântul „jidovan” cu „român”, (http://www.baabel.ro/ultima-ora/595-andrea-ghita-colinda-care-face-referire-la-neamul-evreiesc-nu-e-antisemita-declara-tiberiu-groza-in-ceasul-demisiei) sperând că doar, doar, vor înţelege despre ce era vorba.

La şase săptămâni după „vinerea neagră” a difuzării faimoasei colinde cu text antievreiesc, am primit primul semn încurajator. Un apel telefonic de la fostul director al  ansamblului Dor Transilvan şi  al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale de pe lângă Consiliul Judeţean Cluj (demisionat în urma nefastului colindat), Tiberiu Groza care îmi aducea la cunoştinţă că pentru a repara cele întâmplate, se gândea la omagierea memoriei evreilor deportaţi din satul Bârlea, locul de unde fusese culeasă colinda.

La începutul lunii mai 1944 au fost internate în ghetoul din Gherla 17 persoane de etnie evreiască din localitatea Bârlea care, împreună cu cei aproape 1000 de evrei gherleni şi alte 500 de coreligionari aduse din localităţile rurale învecinate, aveau să fie transferaţi în ghetoul de la fabrica de cărămizi din Cluj, la 18 mai. După şapte zile petrecute în şoproanele unde se înghesuiau aproape 18.000 de suflete au fost îngrămădiţi în vagoane de vite şi trimişi la Auschwitz, cu primul transport, din 25 mai 1944.[Informaţii cuprinse în Enciclopedia geografică a Holocaustului din Transilvania de Nord, coordonată de Randolph Braham, versiunea maghiară]

Cred că, dusă la bun sfârşit, ideea cinstirii acestor victime ale Holocaustului  printr-o acţiune a membrilor ansamblului Dor Transilvan – cei care nu înţelegeau gravitatea textului colindei pe care o cântau cu însufleţire  – va fi nu numai o reparaţia „ofensei adusă comunităţii evreieşti”, cum mi-a declarat Tiberiu Groza, ci, mai ales, o lecţie de istorie, o cale de a-i sensibiliza pe tinerii români faţă de oamenii din preajma lor, de a-i stimula să-i cunoască şi să-i respecte, de a-i ajuta  să înţeleagă şi să-şi asume ceea ce cântă, precum şi o modalitate de a preveni eventuala jignire – din ignoranţă şi nepăsare – a altor comunităţi de etnii sau confesiuni diferite.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *