Daria Dascălu: CÂNTECUL VÂRSTELOR – BĂTÂND la POARTA AFIRMĂRII

Tocmai şi-a terminat studiile şi s-a angajat într-o secţie a unei mari întreprinderi, specializată în IT. De ce îşi închipuie la serviciu că e iar în curtea şcolii? Din păcate, în biroul în care lucrează, e un viespar feminin. O tânără mămică, întoarsă prematur la muncă, a clamat când i s-a repartizat o lucrare dificilă: ,,O femeie căsătorită e mai importantă decât una fără soţ” ,,Bineînţeles că e mai importantă!” s-a răstit o celibatară mai simţitoare. Dar la ea acasă, nu aici. Aici dacă vrei să-ţi dovedeşti valoarea, trebuie să rezolvi lucrarea fără greş, fără să-i înglodezi pe ceilalţi în secţie.

Tocmai şi-a terminat studiile şi s-a angajat într-o secţie a unei mari întreprinderi, specializată în IT. De ce îşi închipuie la serviciu că e iar în curtea şcolii? Din păcate, în biroul în care lucrează, e un viespar feminin. O tânără mămică, întoarsă prematur la muncă, a clamat când i s-a repartizat o lucrare dificilă: ,,O femeie căsătorită e mai importantă decât una fără soţ” ,,Bineînţeles că e mai importantă!” s-a răstit o celibatară mai simţitoare. Dar la ea acasă, nu aici. Aici dacă vrei să-ţi dovedeşti valoarea, trebuie să rezolvi lucrarea fără greş, fără să-i înglodezi pe ceilalţi în secţie.

Femeia… importantă ura lucrările grele, dar alunecoasă, a plâns la cineva suspus şi într-o oră ,,dificultatea” a ajuns la proaspătul angajat. În timp ce se lupta el asudat cu tainele lucrării, o rochie de culoare albastru neon s-a oprit în dreptul său. Posesoarea ,,femeia importantă” şi-a mângâiat faldurile şi a fluturat din gene: ,,Aşa-i că-mi vine bine?” Acesta neobişnuit cu meandrele diplomaţiei de birou, a răspuns : ,,Cu siguranţă, numai că strigă după un trup perfect! ”. Rănită în orgoliu, importanta s-a dus din nou la protectorul suspus, plângându-se că având copil mic, îi e imposibil să efectueze recuperarea din 24 decembrie, care i-a fost indicată. A găsit înţelegere şi aceasta i-a fost vârâtă pe gât noului angajat cel plin de energie… La sfârşitul zilei de muncă, lucrarea buclucaşă corect efectuată, a fost predată, iar tânărul executant sfătuit cu asprime să se pregătească pentru sfârşitul de săptămână petrecut la muncă. El ar fi vrut să meargă la munte, dar un proaspăt angajat trebuie să sară la comandă, nu să îşi împlinească dorinţele.

Plângându-se acasă la soborul unde-şi beau cafeaua părinţii, mătuşile şi bunica, i s-au promis cadouri. A doua zi, pe pat îi tronau perne decorative, pe care scria cu paiete: ,,Tăcerea e de aur!, Dacă tăceai, filozof rămâneai!, Nu vorbi peste măsură, ci pune-ţi lacăt la gură!, Cave quit dicis, quando et qui! Înţeleptul pricepe cu privirea, neghiobul nici cu ciomagul!, Cu răbdare, din aguridă se face miere!, În noroc prudenţa, în nenorocire, răbdare! ”. Cu gust de aguridă în gură, tânărul a vrut să arunce surprizele în debara, apoi s-a gândit să le ducă în dar colegelor de birou. Dar de ce să strice orzul pe gâşte, când vorbele de duh îşi au locul lor lângă un tânăr care păşeşte pe cărările lumii…

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *