George Farkas: QUENELLE – SALUTUL LAŞITĂŢII

Arogantul salut a fost ,,patentat” în 2009, de comicul francez M’Bala M’Bala Dieudonne, ca semn distinctiv al ideilor sale antisemite, în cadrul propriei sale campanii electorale. Recomandatia pe care a oferit-o ca ,,mod de întrebuintare” la invenţia sa a fost: ,,Quenelle ar trebui sa le fie administrat evreilor şi aliaţilor acestora”.La scurt timp de la lansare, gestul a fost adoptat în masă, devenind un simbol nazist al  zilelor noastre, extrem de popular printre ,,amatorii genului”

În ochii unui neiniţiat, gestul ar putea trece neobservat, ca şi numele salutului: ,,Quenelle”, care, în imprejurări normale reprezintă denumirea unui fel de mâncare tipic francez, un amestec de carne şi peşte, servit în forma de cârnat sau piftie.

Lucrurile se complică, însă, atunci când privim imaginile celor care se fotografiază cu braţul drept întins spre pământ, în timp ce mâna stângă cuprinde umărul drept ,,exerciţiul” fiind executat lângă un monument, o sinagogă, la poarta unui fost lagăr de concentrare transformat în muzeu sau în faţa unui public în delir, la un meci de fotbal – aşa cum a făcut-o recent francezul Anelka – după marcarea unui gol în favoarea echipei sale West Bromwich Albion.

Arogantul salut a fost ,,patentat” în 2009, de comicul francez M’Bala M’Bala Dieudonne, ca semn distinctiv al ideilor sale antisemite, în cadrul propriei sale campanii electorale. Recomandatia pe care a oferit-o ca ,,mod de întrebuinţare” la invenţia sa a fost: ,,Quenelle ar trebui sa le fie administrat evreilor şi aliaţilor acestora”. La scurt timp de la lansare, gestul a fost adoptat în masă, devenind un simbol nazist al  zilelor noastre, extrem de popular printre ,,amatorii genului”.

Dieudonne – care la începuturile carierei sale de stand-upist părea să fie un vajnic reprezentant al luptei contra rasismului – s-a reprofilat în ultimii ani, apropiindu-se tot mai mult de personalităţi politice de extremă dreaptă, de teapa lui Jean-Marie Le Pen & Co. (Le Pen este, de altfel, naşul unuia dintre copiii  vedetei).

Nu demult, într-una din apariţiile sale în faţa publicului, Dieudonne l-a atacat, verbal, pe unul dintre jurnaliştii staţiei de radio France-Inter: ,,Ori de câte ori îl aud, mă întreb: unde o fi camerele de gazare…Ce păcat!”. Iar cu o altă ocazie el a interpretat un,,cântecel” întitulat ,,Shoananas”, în care îşi exprima lehamitea (a sa şi a lumii) pe care i-o provoacă ,,interminabilele” poveşti despre Holocaust. Nu o dată, Dieudonne i-a descris pe evrei ca ,,o sectă şi o fraudă”, în timp ce la unul dintre frecventele sale spectacole, invitat de onoare a fost însuşi Robert Faurisson, campionul negării Holocaustului. Cu ocazia unei  vizite în Iran, comicului i s-a facilitat o întâlnire (cordială) cu Mahmoud Ahmadinejad.

Pot fi oare oprite tendinţe de genul salutului,,Quenelle” în societăţi ca Franţa ,Anglia, SUA, în care libertatea expresiei este ocrotită prin lege?  M’Bala a fost amendat şi somat în repetate rânduri pentru ieşirile şi provocările sale  pe scenă şi cu ocazia interviurilor, iar spectacolele ,,artistului” au fost de multe ori anulate din ordinul autorităţilor. În mod automat, bizar, deloc surprinzător ,,popularitatea sa a crescut vizibil, fenomen care se va produce probabil şi în cazul lui Anelka, atletul de care lumea n-a prea auzit până acum.

Lipsa de raţiune şi bun simş au devenit, din nefericire, o epidemie mondială, la răspândirea căreia contribuie în mod generos, evoluţia tehnologiei comunicaţiilor, un progres cu aspecte deosebit de complexe, nu întotdeauna pozitive, în special în ceea ce priveşte educaţia tineretului. Adolescenţii care s-au fotografiat nu demult în fata Muzeului Annei Frank din Amsterdam, salutând ,,à la Quenelle” – ca şi soldaţii din Lyon, pozând în aceeaşi postură la intrarea în sinagogă – confirmă pe deplin acest adevăr.

Alain Jakubowitz, preşedintele Ligii Internaţionale contra rasismului şi antisemitismului şi Cavaler al Legiunii de Onoare, a numit salutul Quenelle ,,sodomizare a victimelor Holocaustului”.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *