George Roth: „KRISTALLNACHT” în SAN FRANCISCO? (SPER că NU!)

Am citit în Wall Street Journal  că Tom Perkins, unul din cei mai cunoscuţi investitori din Silicon Valley a declarat că : “asupra  San Francisco s-a întins umbra defunctului “Al treilea Reich”. Tom Perkins şi-a exprimat îngrijorarea la apariţia unui  nou “Kristallnacht”.  Ţinta acţiunilor la care se referă  nu sunt evreii, ci tinerii programatori care lucrează pentru companiile de mare succes ca şi Google, LinkedIn, Twitter, eBay, Facebook, Apple, etc. Această declaraţie şocantă a lui Tom Perkins a creat multe critici in SUA şi în intreaga lume.

Am citit în Wall Street Journal  că Tom Perkins, unul din cei mai cunoscuţi investitori din Silicon Valley a declarat că : “asupra  San Francisco s-a întins umbra defunctului “Al treilea Reich”. Tom Perkins şi-a exprimat îngrijorarea la apariţia unui  nou “Kristallnacht”.  Ţinta acţiunilor la care se referă  nu sunt evreii, ci tinerii programatori care lucrează pentru companiile de mare succes ca şi Google, LinkedIn, Twitter, eBay, Facebook, Apple, etc. Această declaraţie şocantă a lui Tom Perkins a creat multe critici in SUA şi în intreaga lume.

În anii 30 evreii reprezentau 1% din populaţia Germaniei cam tot atât ca şi procentul tinerilor programatori de mare succes în populaţia oraşului San Francisco. (Oraşul San Francisco are aproximativ 850000 de locuitori).  Această declaraţie şocantă a lui Tom Perkins a creat multe critici in SUA şi în intreaga lume. Mai târziu a revenit, schimbându-şi declaraţia în care invocă Holocaustul, cu o comparaţie cu epoca nazistă:

“In the Nazi era it was racial demonization, now it is class demonization” ceea ce în traducere sună cam aşa: “În era nazistă exista o demonizare rasială, acum este o demonizare de clasă socială”. Probabil că Tom Perkins nu ştie de revoluţia proletară de după 1945, din România, cred că invocarea ei ar fi mult mai normală în acest context. Mie mi-a adus aminte de lupta de clasă amintită atât de des la lecţiile de istorie din perioada şcolii.

Deşi ambele declaraţii mi se par total deplasate, situaţia care le-a generat este fără precedent în istoria SUA a ultimilor ani.

Iată faptele care au generat această declaraţie.  Mai întâi cine este Tom Perkins? Tom Perkins, absolvent de MIT şi Harvard, a ajuns pe Coasta de Vest a Americii în 1957 şi a lucrat iniţial ca strungar la Hewlet Packard. A fost privit cu mult scepticism pentru că în anii 50 numai aventurierii şi oamenii cei mai de jos ai societăţii veneau in vest. Tom Perkins a devenit unul din cei mai influenţi  şi afluenţi investitori în Silicon Valley. El reprezintă o adevărată legendă , a investit în companii de mare success ca şi Tandem ,Genentech, Google sau Amazon. Tom Perkins a fost co-fondatorul uneia din cele mai cunoscute firme de VC (venture capital) din Silicon Valley care se numeşte  Kleiner Perkins Caufield Byers. Averea curentă a lui Tom Perkins este estimată la 8 miliarde de dolari. (La sfârşitul acestui articol am inclus o descriere a firmelor de VC).

Tom Perkins

Angajaţii companiilor noului val (Google, Facebook, LinkedIn, Twitter, Apple, eBay) au o situaţie material foarte bună, la o vârstă tânără. La angajare tinerilor cei mai talentaţi li s-a oferit posibilitatea de a cumpăra acţiuni la companiile lor, la un preţ foarte scăzut, iar după listarea la bursă a acestor companii preţul acţiunilor a atins sume astronomice. De exemplu preţul unei acţiuni Google este de peste 1000 de dolari, pe când preţul iniţial era de 70. Unul din cele mai bune exemple este că la listarea pe bursă a companiei Twitter în 2013, s-au creat instantaneu 1200 de milionari în zona San Francisco. În plus din cauza lipsei de programatori, salariile acestor tineri sunt extrem de mari în comparaţie cu salariile unui angajat de rând. Un programator  bun câştigă la aceste firme între 100 şi 200 de mii de dolari pe an în comparaţie cu un profesor de şcoală care câştigă 50-60 de mii de dolari pe an sau un vânzător la un supermarket care câştigă 30 de mii. în San Francisco, venitul minim necesar pentru un trai decent al unei familii de 3 persoane este de 70000 de dolari pe an,  o sumă foarte mare, comparativ cu salariul mediu pe economie în SUA, de 51000.

Această discrepanţă a generat un fenomen neaşteptat. Tinerii programatori îmbogăţiţi nu mai vor să locuiască în Silicon Valley unde se găsesc majoritatea companiilor, ci vor în San Francisco unde sunt multe localuri, teatre, concerte, etc. Această tendinţă a făcut să crească astronomic preţul caselor şi chiriilor în oraş. în 2013, preţul mediu de cumpărare a unei case în San Francisco era de peste un milion de dolari. Preţul mediu chiriei este de 3 ori mai mare decât media din SUA, adică în jur de 2000 de dolari pe lună. Tabelul de mai jos arată costurile unui apartament cu un dormitor în diferite cartiere din San Francisco:

Având în vedere aceste preţuri, proprietarii de clădiri încearcă să îi dea afară pe vechii chiriaşi ca să vândă sau să închirieze clădirile la tinerii afluenţi. Vechii chiriaşi aveau chirii supuse unui control strict din partea Primăriei, neputând să crească chiriile peste anumite limite prestabilite. Asta în engleza se numeste “rent control”. Dar proprietarii imobilelor decid să vândă o clădire şi atunci chiriaşii sunt evacuaţi. Citeam despre o situaţie similară în Cluj, unde cunoscutul fotbalist Remus Câmpeanu, de la U, riscă să fie evacuat de noul proprietar.

Şi iată că a apărut o nouă mişcare, care după unii riscă să ajungă ceva ca de genul “Ocupati Silicon Valley” pentru a parafraza  “Ocupaţi Wall Street”,  îndreptată impotriva firmelor financiare. Aceste acţiuni creează tensiuni zilnice în oraş. Protestatarii se duc acolo unde vin autobuzele de lux după angajaţii ca să ii ducă în Sillicon Valley. Aceşti angajaţi nu folosesc transportul în comun, ci au autobuze luxoase în care primesc cafea, micul dejun şi au acces la Internet. Aici angajaţii pot să lucreze până ajung la servici, mai ales că drumul poate dura între 30 şi 80 de minute. Din punctul de vedere al poluării şi al traficului, aceste autobuze sunt foarte avantajoase, dar ele sunt ţinta unor proteste care se termină de multe ori cu intervenţia poliţiei ca să le deblocheze din mijlocul demonstranţilor.  

Este o situaţie nemaiîntâlnită datorită discrepanţelor dintre veniturile diferitelor pături sociale. Care este soluţia ?  Politicienii de stânga propun să se creeze o taxă pe fiecare călător în aceste autobuze de lux (sunt 18000 de călători zilnic) de pe urma căreia municipalitatea să construiască case cu chirii normale pentru cei care nu au aceste venituri astronomice.

 A apărut şi un alt fenomen inexistent anterior. Grupuri de tineri în Berkeley (oraş cunoscut pentru existenţa multor grupuri de stânga şi extremă stângă) au început să îi deranjeze sistematic pe tinerii afluenţi din high-tech care şi-au cumpărat case acolo. Acum câteva săptămâni, aceste grupuri au identificat casa lui  Anthony Lewandowski, un tânăr cercetător de la Google care lucrează la maşina-robot care merge fără şofer.  Au postat afişe prin Berkeley , şi au organizat proteste in faţa casei. Pe afiş scria: “Anthony Levandowski contruieşte o lume a supravegherii, control şi automatizare. El este şi vecinul vostru.”  Grupuri de protestatari se adunau zilnic in faţa casei acestuia strigând lozinci anti Google.

După ce Tom Perkins a făcut această comparaţie cu holocaustul, a fost atacat dur de presă. El  şi-a cerut scuze ulterior, dar a spus că trebuie să se aibă grijă ca să nu se “demonizeze si agreseze” cea mai creativă parte a societăţii. Părerea mea este că situaţia economică care a generat aceasta anomalie de acum este similară cu situaţia anilor 2000 când s-a spart “balonul”, numai că locul Internetului a fost luat de companiile care sunt în reţele sociale. Aceste companii trăiesc din reclamele care se publică pe situri si din vânzarea datelor analitice despre utilizatori. Când se va sparge “balonul”, valoarea acţiunilor acestor companii va scădea, companiile nu vor mai putea să plătească aceste autobuze de lux, tinerii nu vor vrea să folosească transportul în comun şi se vor muta înapoi aproape de companii. (dar poate că acolo se vor crea tensiuni similare). Dar până la acea situaţia va mai trece ceva vreme şi până atunci tensiunile sociale vor persista mai ales într-un oraş ca şi San Francisco  în care trăiesc oameni extrem de diverşi şi cu posibilităţi materiale total diferite. 

Ca un efect imediat, companiile nu mai afişează pe autobuze destinaţia lor (înainte erau afişate numele companiilor : Google, Facebook, Apple, etc.).  Dar protestatarii ştiu ce companii reprezintă fiecare destinație.  Oraşul San Francisco a introdus impozite pentru folosirea staţiilor transportului în comun de către aceste autobuze, dar zilnic se caută şi alte soluţii.

 

—————————————-

Informatii despre Tom Perkins:

http://www.celebritynetworth.com/richest-businessmenâtom-perkins-net-worth-2/

Ce este o firmă de VC (Venture Capital)

O firmă de VC este o firmă care investeşte banii investitorilor în companii (care se numesc startups) sau idei aflate în fază incipientă. în schimbul investiţiei firmele de VC devin acţionari majoritari în aceste firme emergente. De aceea de multe ori sunt numite  “Vulture Capital” adică investitori vulturi.

Firmele de VC s-au născut în anii 80, în ecosistemul tehnologic din Silicon Valley, mai precis în zona Universitaţii Stanford. Strada Sandhill Road din orasul vecin cu Stanford Menlo Park, este strada cu cele mai multe firme de VC din lume. Managerii acestor firme sunt în general antreprenori de mare succes care au dovedit că pot să implementeze o idee într-o afacere de mare succes.  A devenit o tradiţie ca oamenii care au creat companii de success să pornească firme de VC. Succesul unei investiţii într-o companie se măsoară in “X”. De exemplu 10X inseamnă că un investitor va primi de 10 ori suma investită după ce  compania se listează la bursă sau devine foarte profitabila. în cazul Google investorii au atins profituri de peste 100X. Nu toate companiile sunt de succes.  în general cam 2-3 companii din 10, celelate dispar. Per ansamblu firmele de VC de succes aduc profituri mari, dar în multe cazuri investitorii pierd investiţia. 

Există două tipuri de firme de VC, firme cu surse de finanţare private şi firme cu surse de finanţare de la corporaţii mari, precum:  Intel, Google, IBM, NTT, ATT etc.  Cele mai cunoscute firme de VC din lume sunt in Silicon Valley. Aici este cea mai mare concentraţie.

Harta de mai jos arată distribuţia acestora in SUA, se poate observa concentrarea în jurul centrelor universitare.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *