Chiar dacă pentru bunici experienţa Disney nu este ideală, dar foarte costisitoare, pentru copii, mai ales cei între 3 şi 8 ani, cum sunt nepoţii noştri, este o experienţă minunată, pentru că ei mai cred în lumea basmelor. Bineînţeles atracţia principală este tot Magic Kingdom, lumea de basm a lui Walt Disney, cu castelul Cenuşăresei în centrul parcului. Nepoţica noastră de 3 ani jumate a fost dusă la castel unde a fost îmbrăcată în haine de prinţesă. Zâmbetul cuceritor al fetiţei  m-a făcut să uit că de fapt nu prea eram de acord cu toată mascarada.

Vacanţa de primăvară a nepoţilor mei mi-a dat prilejul anul acesta să vizitez din nou renumitul parc de distracţii Disney de lângă localitatea Orlando în centrul Floridei. Prima vizită am facut-o în 1979, chiar după deschiderea parcului. Atunci eram în interes de servici, fiind angajat în domeniul turismului, privind totul cu ochii mei de proaspăt emigrant din România şi mi s-a părut chiar ca-n poveşti. De-a lungul anilor am mai fost de câteva ori cu băieţii mei, călătoriile  la Disney fiind un fel de pelerinaj american. Ca părinte,  a nu-ţi duce copiii la această Mecca a parcurilor de distracţii este considerat un adevărat abuz, adică cum să-ţi privezi copiii de plăcerile unei vizite la Disney World?   Mărturisesc că după doua-trei vizite şi mie şi soţiei ni s-a cam acrit de Disney aşa că nu am mai mers până când în anii recenţi au apărut nepoţii. Cu ei  este o altă experienţă, relaţiile fiind diferite de cele pe care le aveam cu băieţii noştri…

În 30 de ani lumea s-a schimbat şi Disney World s-a schimbat cu timpurile. Probabil acesta este secretul lor, nu au stat pe loc, îngheţati în trecut, ci au adaptat continuu parcul la cerinţele moderne ale populaţiei.

Puţină istorie

Primul parc, Disneyland, a fost deschis în Anaheim, California, în 1955. Visul lui Walt Disney era să creeze un spaţiu special pentru familii unde copii şi părinţi să se distreze în siguranţă, fără a fi supuşi grosolăniilor care erau prezente în celelate  parcuri de distracţie din Statele Unite. Parcul a fost conceput pe baze tematice legate de filmele produse în studiourile Disney.  Walt Disney spunea că acest parc era “cel mai fericit loc din lume”. Succesul uriaş al primului parc Disneyland a avut consecinţe pe măsură, neprevăzute de Walt Disney. El nu şi-a dat seama de impactul economic pe care parcul îl va avea asupra localităţii Anaheim, unde construcţia de hoteluri, restaurante şi alte locuri pentru deservirea turiştilor a schimbat total aspectul oraşului.

Atmosfera de circ pe care Disney a încercat şi a reuşit să o evite în interiorul parcului, a reapărut în jurul parcului. Această greşeală de planificare a fost rectificată când Disney a hotărât să deschidă al doilea parc, numit Disney World, de data asta în Florida, pe coasta de est.

Lucrând în secret, sub nume conspirative, agenţii companiei au cumpărat terenuri enorme, la preţuri derizorii. În total, Disney World, are o suprafaţă de 60 km pătraţi, aproximativ aceeaşi suprafaţă ca şi oraşul San Francisco. De data aceasta, compania şi-a reparat greşeala din California şi au încorporat hoteluri, restaurante, prăvălii şi alte facilităţi pentru turişti pe vastele teritorii acumulate de la fermierii din Florida.

Walt Disney nu a mai trăit să vadă Disney World, părăsind această lume în 1966, dar fratele său, Roy, a luat cârma companiei şi a creat cel mai mare parc de distracţii din lume. După succesul enorm din Florida, compania Disney a mai deschis parcuri în Japonia şi Franţa. Numărul anual de vizitatori al tuturor parcurilor Disney a fost de peste 126 de milioane, bazat pe statistici din 2012.

La distracţie cu nepoţii

Vizita noastră, în martie, în timpul vacanţei de primăvară, mi-a reamintit de ce le place copiilor acest loc fermecat, dar în acelaş timp mi-a dat din nou gustul amar al aspectelor mai puţin plăcute legate de Disney World. Iniţial, parcul era compus doar din “Magic Kingdom”, (Regatul Magic), cel mai elocvent pentru lumea lui Walt Disney, un parc cu personaje de basm, poveşti universale,  nepieritoare şi în general o lume a fanteziei. Pe urmă  s-a mai adăugat EPCOT,  pe tematica viitorului şi a inovaţiilor ştiinţifice. Holywood Studios, pe tematica filmului şi a divertismentului a fost construit ca un răspuns la Universal Studios, care le făcea concurenţă. Ultimul parc, Animal Kingdom, (Regatul Lumii Animale) s-a deschis în 1998.

Băiatul meu, tatăl nepoţilor noştri, locuieşte în sudul Floridei şi a decis să-şi cumpere un abonament de familie pe întregul an cu intrare nelimitată la toate parcurile Disney World. Ei au făcut deja mai multe vizite aşa că erau versaţi în strategiile de a vedea cât mai multe, fără a sta la cozi lungi. Printre altele, cozile enorme, unde lumea aşteaptă câteodata 60-80 de minute pentru o  “călătorie” de 5 minute este motivul principal pentru care eu eram decepţionat, iar soţia mea pur şi simplu refuză să mai meargă la Disney.

Un nou sistem de rezervare numit “fast pass” te ajută să nu mai stai la coadă, dar primeşti doar un număr limitat şi nu toate atracţiile pot fi rezervate dinainte.

Şi dacă vrei să faci doar o poză cu unele din caracterele Disney, cozile sunt foarte lungi. Băiatul meu a rezolvat această problemă făcând rezervări la restaurante unde în preţul extrem de ridicat al mâncării era inclusă şi o întâlnire cu Mickey Mouse, Cenuşăreasa, Albă-ca-Zăpada şi alte personaje, bineînţeles cu pozele de rigoare. Un alt secret este rezervarea micului dejun la unul din restaurantele care îţi permite intrarea în parc cu o oră înainte de restul populaţiei. Avantajul este că ai un mic dejun foarte scump cu Mickey Mouse, dar la ora 9 eşti primul la coada pentru safari în Animal Kingdom. Vorba românului “dau un ban, dar stau în faţă”.

Cina cu bucătarul Mickey Mouse

Chiar dacă pentru bunici experienţa Disney nu este ideală, dar foarte costisitoare, pentru copii, mai ales cei între 3 şi 8 ani, cum sunt nepoţii noştri, este o experienţă minunată, pentru că ei mai cred în lumea basmelor. Bineînţeles atracţia principală este tot Magic Kingdom, lumea de basm a lui Walt Disney, cu castelul Cenuşăresei în centrul parcului. Nepoţica noastră de 3 ani jumate a fost dusă la castel unde a fost îmbrăcată în haine de prinţesă, coafeza i-a aranjat părul în coc, cu diademă. Zâmbetul cuceritor al fetiţei când s-a văzut în oglindă ca şi o prinţesă adevărată m-a făcut să uit că de fapt nu prea eram de acord cu toată mascarada.

Printesa noastră la castel

Pe urmă când, evident euforică, s-a întâlnit şi a făcut poze cu prinţesele din diferitele filme cu basme, mi-am dat seama că probabil aceste momente magice vor rămâne cu ea o viaţă întreagă şi că a meritat efortul. Am mers împreună în bărcuţă să facem călătoria “It’s a Small World” (lumea e mică). Am făcut acelaş lucru când băieţii mei erau mici. Pentru mine, acest drum, prin diferite părţi ale lumii, cu păpuşi îmbrăcate în costume naţionale cântând aceeaşi melodie de prietenie şi pace între diferitele popoare şi grupuri etnice este şi astăzi la fel de impresionantă, ca în urmă cu 30 de ani.

La castel cu Albă ca Zăpada

Dar în timp ce noi cântam fericiţi şi habar n-aveam ce se întâmplă în lume, Putin a invadat Crimeea. Probabil el nu a fost la Disney World şi nu-l interesează prietenia între popoare.

În timpul săptămânii petrecute la Disney World am reuşit să mă apropiu şi mai mult de nepoţi. Am făcut împreună un safari în Animal Kingdom, întâlnindu-ne cu girafe, rinoceri, lei, elefanţi care erau lăsaţi să zburde liberi ca-n Africa. Ne-am dat pe caruselul Dumbo, am mers în maşini “conduse de ei”, ne-am plimbat pe insula lui Tom Sawyer, am admirat parada personajelor Disney, urmată de spectacolul în faţa castelului, am făcut zborul lui Peter Pan şi multe alte zboruri şi calătorii de basm.  Este o plăcere să le vezi feţele fericite de emoţia întâlnirii cu protagoniştii unor basme sau filme Disney pe care ei le cunosc foarte bine. Spre surprinderea mea, eu nu cunoşteam toate personajele, se pare că sunt rămas în urmă la capitolul Disney. În ultimii ani Disney a produs multe filme noi de animaţie sau seriale TV pe care eu nu le cunoşteam. Nepoţii zâmbeau că bunicul, care ştie aşa multe, habar n-are cine este Doc McStuffins. Aşa e, veacul înaintează…

Geniul parcurilor de destracţie Disney este că au creat o lume artificială, curată, organizată unde totul merge ca pe roate şi, pentru o zi  sau mai multe, vizitatorii se simt într-un spaţiu de aventură dar care are toate siguranţele în funcţiune, astfel încât nimeni nu se simte în primejdie. Este în mare măsură un refugiu de la problemele de fiecare zi.

Nu ştiu dacă voi mai merge la Disney, dar bănuiesc că dacă nepoţii imi vor cere, nu voi rezista tentaţiei de a le admira veselia, inocenţa şi credulitatea pe care numai copilăria ţi le oferă, şi în unele momente chiar şi eu mă simt copil bucurându-mă de magnetismul şi magia din Disney World.