Edith Balas: MĂ CONSIDER FOARTE NOROCOASĂ!

Sunt Edith Balas profesoară de Istoria artelor la Carnegie Mellon University din Pittsburgh Statele Unite, unde trăiesc de aproape cinzeci de ani. Aici sunt  reprezentantă a supravieţuitorilor evrei din iubitul  nostru oras Cluj. Găsesc o onoare formidabilă că sunt invitată la inaugurarea sculpturii lui Egon Lővith în memoria  clujenilor deportaţi , pieriţi în lagărele de concentrare. Ca o specialistă în Istoria artelor şi sculpturii, în special,  vă asigur  că sculptorul Lövith  a creat un obiect valoros, din puct de vedere estetic,  al cărei puternic  simbolism va intriga generaţii de spectatori.

Discurs susţinut de criticul de artă Edith Balas, supravieţuitoare a lagărelor morţii, la dezvelirea Monumentului Martirilor Evrei Deportaţi, Cluj 27 mai 2014.

Stimate Domnule Schwartz, domnule primar Emil Boc, Rabbi Rafael  Schaffer, onoratul ministru Hunor Kelemen şi dragi Clujeni !

Sunt Edit Balas profesoară de Istoria artelor la Carnegie Mellon University din Pittsburgh Statele Unite, unde trăiesc de aproape cinzeci de ani. Aici sunt  reprezentantă  supravieţuitorilor evrei din iubitul  nostru oras Cluj. Găsesc o onoare formidabilă că sunt invitată la inaugurarea sculpturii lui Egon Lővith în memoria  clujenilor deportaţi , pieriţi în lagărele de concentrare.

Ca o specialistă în Istoria artelor şi sculpturii, în special,  vă asigur  că sculptorul Lövith  a creat un obiect valoros, din puct de vedere estetic,  al cărei puternic  simbolism va intriga generaţii de spectatori.

Acum 70 de ani  am fost deportată la Auschwitz, împreună cu populaţia evrească din Cluj. După cum ştiţi, puţini au supravieţuit. Am pierdut membrii ai familiei, colegi de şcoală, profesori,  o lume întreagă.

Am 85 de ani,  acum 7  zile m-am pensionat dela Universitate dupa 35 de ani de profesorat.

Că sunt aici, prezentă, că am supraviețuit  a fost un miracolţ Eu am avut noroc multuplu, elementul decisiv a supravieţuirii. La sosire, după o călătorie groaznică, într-un vagon destinat pentru animale, cu 70 de oameni, am văzut printr-o deschizătură, nişte focuri imense din patru coşuri.  Am înţeles că acesta e sfârşitul  drumului. Mama, Tata şi cu mine ne-am îmbrăţişat  şi am plâns. Când am sosit la Auschwitz nu împlinisem  încă 15 ani, şi în cadrul selecţiei SS-lui aş fi fost destinată  să merg la stânga,  împreuna cu cei care au fost exterminaţi imediat după sosire… Dar cand am coborat din vagon, un prizonier în haine de  lagăr a întrebat : « Fata câţi ani are ? » « Paisprezece ». « Şaiprezece ! » a spus el şi a disparut. Câteva minute mai târziu, când mi s-a cerut vârsta, am spus şaisprezece şi am fost trimisă la dreapta.

Deci, un om anonim mi-a salvat  viaţa.  O viaţă destinată  sclaviei. Mi-au luat hainele, mi-au tăiat părul, mi-au dat  în cap cu un baston de gumă – să fiu sigură de  noua mea existenţă. Foametea şi dizenteria erau cronice.  Selecţia era frecventă. La dreapta sau la stânga. Bun pentru muncă sau  dispensat, la gaz !

Am dormit pe pământ gol, nici locul nu era de-ajuns. Dormeam ca lingurile aşezate  una in alta, şi de întorceam numai când se întorcea tot rândul Când ploua  eram pe picioare.  

După trei luni am fost transportată într-un lagăr de muncă, Unterluss, unde tăiam lemne. făceam drumuri,  sfărâmam pietre întrun frig  nordic…  .  Ultima etapa  a suferinţei a fost Bergen-Belsen, un lagar  infestat cu tifos şi desinterie. Pază era  numai din exterior. SS-ul nu mai intra. Nu au distribuit hrană şi nu mai era apă.  Sute de oameni piereau zilnic.

Dupa ce am fost eliberat la Bergen-Belsen, cântăream 28 de kilograme, mă târam, nu mai aveam putere să merg pe picioare..

Din cei peste 16,000 de evrei deportaţi de la Cluj numai trei nuclee de familii au suprevieţuit : Mama,Tata şi un copil . Familia mea a fost una din ele.  Mă consider foarte norocoasă.

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *