Cu siguranţă prima aniversare e cea mai importantă, iar tortul rotund cu o singură lumânare la mijloc, este emblematic pentru evoluţia celui aniversat de la stadiul de nou născut – abia ieşit din găoace – la cel de omuleţ care îşi întâmpină oaspeţii copăcel-copăcel. Anul trecut i-am invitat pe Baabelieni la un tort aniversar cu smântână, garnisit cu o poveste din copilăria mea.
În calitate de amfitrioană mă simt datoare să pregătesc şi tortul celei de a doua aniversări, pe care, din pricina deformaţiei profesionale, iarăşi am să-l însoţesc cu o poveste. De astă dată din copilăria fiului meu.
Tort de castane în Epoca de Aur
Într-o zi mohorâtă şi geroasă de noiembrie am ieşit din casă decisă să cutreier oraşul în lung şi-n lat şi să nu mă dau bătută până când nu voi reuşi să valorific cele cinci bonuri de ouă (nişte bileţele albastre pe care era desenat câte un ou) – teoretic trebuia să obţin în schimbul lor vreo 5×5=25 de ouă – pentru că nu mai aveam timp de pierdut. Ziua de naştere a fiului meu bătea la uşă şi nu puteam să păţesc din nou ruşinea din anul anterior, când cu pile şi relaţii am reuşit să comandăm un tort de cofetărie (galben şi ornat cu o margaretă de zahăr, dar era singurul sortiment) pe care copiii invitaţi l-au primit cu dezamăgire comentând că „Acesta nu e tort de casă, ci de cofetărie, cu gust de margarină!” (şi avuseseră dreptate). Pentru tortul de casă – primul pe care îl făceam – aveam nevoie de ouă, iar ouăle se „dădeau” numai pe cartelă, aşa că am pornit dis de dimineaţă, îmbrăcată cu paltonul şi încălţată cu botinele pentru că dăduse îngheţul.
Am intrat în mai multe magazine cu autoservire şi aprozare indecent de goale de marfă, entuziasmul meu scăzând exponenţial, până când am auzit pe cineva zicând: „Se dau ouă în ghereta din Piaţa Cipariu”. M-am grăbit într-acolo şi, spre norocul meu, rândul avea o lungime dătătoare de speranţă (ajunsesem expertă în estimarea şanselor de a ajunge la marfă, în funcţie de lungimea şi grosimea cozii din faţa prăvăliei). Am şi apucat să cumpăr cele douăzeci şi cinci de ouă (în schimbul celor trei bonuri ale noastre şi alte două ale părinţilor) pe care vânzătoarea mi le-a întins într-o pungă de nailon transparentă „de 1 leu”. Le-am luat şi am pornit cu pas grăbit şi voinicesc să-mi iau copilul de la şcoală. Numai că în elanul meu nu am observat gheţuşul care ieşise perfid în calea botinelor mele cu toc înalt (sau viceversa) şi am tras o trântă de toată frumuseţea…
Când m-am ridicat de pe jos am izbucnit în plâns, nu numai din pricina sentimentului de ciudă şi neputinţă, pe care-l stârneşte orice cădere, ci mai ales din pricina daunelor iremediabile suferite de preţioasa şi fragila încărcătură din punga transparentă de 1 leu. Mi-am continuat drumul înfruntând privirile compătimitoare ale trecătorilor care nu pregetau să mă atenţioneze: „Doamnă, vi s-ai spart ouăle!”. Am ajuns la şcoală, mi-am luat copilul de mână şi am pornit spre casa Mamei, cu lacrimile şiroind pe obraji şi văitându-mă că s-a zis cu tortul aniversar. Vali mă urma cu paşi repezi, cărându-şi vioara şi tăcând speriat…Am sunat la uşa părinţilor, cu deznădejdea ostaşului întors dintr-o bătălie pierdută. A deschis Mama. Văzând tabloul jalnic pe care-l înfăţişam cu chipul brăzdat de lacrimi şi ouăle sparte în punga “de 1 leu” şi ţinând de mână copilul amuţit de spaimă, a izbucnit într-un hohot de râs. Apoi m-a îmbrăţişat şi mi-a spus: „Fii liniştită, e imposibil ca din cele douăzeci şi cinci de ouă să nu fi rămas atâtea câte sunt necesare pentru aniversarea copilului.” Şi aşa a fost: în punga de 1 leu rămăseseră opt ouă întregi, suficiente pentru maioneză, chifteluţe şi blatul pentru tortul cu piure de castane.
Şi acum reţeta tortului de castane
Pentru blat:
– 6 ouă
– 6 linguri de zahăr
– 6 linguri de făină
Pentru umplutură
– piure de castane
– gem acrişor
Mod de preparare
Se separă albuşurile de gălbenuşuri. Albuşurile se bat bine cu mixerul, se adaugă treptat zahărul, apoi fiecare gălbenuş în parte şi în final făina cernută (eventual cu un praf de copt). Se toarnă în tava de tort unsă cu unt şi tapetată cu făină. Se coace în cuptorul preîncălzit. După ce s-a copt, se lasă să se răcească şi se taie în patru sau cinci felii orizontale care se însiropează în ceai negru cu rom.
Feliile însiropate se ung alternativ cu piure de castane şi gem, în aşa fel ca ultima felie să fie unsă cu pireu de castane. Tortul se poate decora cu frişcă sau ciocolată rasă.
Poftă bună !
Zahărul şi făina le scosesem de la alimentara unde eram «arondaţi » (pe baza buletinului de identitate), pireul de castane ni-l adusese un prieten din Baia Mare, iar gemul de vişine îl primisem de la mama soţului meu. Tortul l-a preparat soţul meu, Adi, (eu dându-i doar o mână de ajutor cu vasele şi ustensilele) şi tot el l-a decorat cu frişcă (nu ţin minte de unde făcusem rost de ea !) aşa că fiul nostru, Vali, şi invitaţii lui au avut un tort de casă delicios, şi nu unul de « cofetărie cu gust de margarină » .
Întâmplarea a avut şi un epilog fericit. Peste câteva zile, unul dintre părinţii care-şi aşteptaseră copiii la şcoală şi fusese martor la tragica mea păţanie, mi-a adus o cutie cu zece ouă cumpărate de la prăvălia şantierului hidrocentralei unde lucra soţia lui (muncitorii de acolo erau ceva mai bine aprovizionaţi). Iar eu am tras învăţămintele de rigoare : să nu mai merg niciodată să cumpăr ouă fără cofraj sau cutie, să mă uit cu atenţie unde calc şi să am încredere că după orice nenorocire rămân câteva grăunţe de speranţă (mai exat câteva ouă întregi pentru…un tort).
Acest remake al tortului aniversar de odinioară îl ofer din inimă tuturor Baabelienilor care trudesc pentru ca această revistă să existe şi tuturor susţinătorilor ei, rugându-i să ia loc, în jurul mesei virtual, în ordine alfabetică: Serena Adler (Bucureşti), Flavia-Alina Ardelean (Cluj), Edith Balas (Pittsburgh, Pa.), Andrei Banc (Bucureşti), Gabriel Ben Meron (Beer Şeva, Israel), Delia Ceuca (Cluj), Vlad Cucereanu (Cluj), Daria Dascălu (Cluj), Mihai Eisikovits (Baia Mare), George Farkas (Suedia), Mark Fischoff (Bucureşti), Andrei Fischof (Israel), Ingrid Fussman (Bucureşti), Eva Galambos (Bucureşti), Doina Gecse-Borgovan (Cluj), Valentin Ghiţă (Cluj), Laszlo Alexandru (Cluj), Lucian Herşcovici (Ierusalim), George Hida (SUA), Liana şi Mirel Horodi (Haifa, Israel), Carol Iancu (Montpellier, Franţa), Nicolae Kallós (Cluj), Mike Klein (Washington), Maria Laver (Cluj), Daniel Lőwy (Washington), Irina Markovits (Bucureşti) Silvia Mitricioaiei (Cluj), Tereza Mózes (Tel Aviv, Israel), Lucian Nastasă-Kovács (Cluj), Getta Neuman (Elveţia), Vasile Nussbaum (Cluj), Zoe Petre (Bucureşti), István Rostás-Péter (Cluj), George Roth (Los Gatos, California) Maria Roth (Cluj), Tiberiu Roth (Braşov), Paul Schveiger (Raanana, Israel), Karen-Attila Sebesi (Cluj), Evi Szmuk (Bucureşti), Ivan Truţer (Bucureşti), Yohanan Vass (Ierusalim), Andrei Zador (Cluj).
