A colaborat la rubrica Memoria

Născut la Gherla, 11.01. 1920, într-o familie de evrei ortodocşi, cunoscută pentru modul cinstit si omenos de viaţă, trăsături de caracter adânc brăzdate în orice împrejurare de-a lungul drumului parcurs de dl. Eizikovits; tot lor le datorează prietenia şi recunoştinţa celor care i-au fost tovarăşi de drum la bine şi, mai ales, la greu. 1940 – intrarea ungurilor în Ardeal, devine şomer. 1941 – luat în detaşament de muncă obligatorie. 1942- 1948, perioada de prizonierat în Ucraina, ani în care învaţă lb. rusă; cunoaşterea limbii ruse îl conferă poziţia de purtător de cuvânt al prizonierilor faţă de conducerea lagărului, rol in care salvează un prizonier de la moarte. In total, 3 colegi de prizonierat iî datorează viaţa.

Născut la Gherla, 11.01. 1920, într-o familie de evrei ortodocşi, cunoscută pentru modul cinstit si omenos de viaţă, trăsături de caracter adânc brăzdate în orice împrejurare de-a lungul drumului parcurs de dl. Eizikovits; tot lor le datorează prietenia şi recunoştinţa celor care i-au fost tovarăşi de drum la bine şi, mai ales, la greu.

1940 – intrarea ungurilor în Ardeal, devine şomer

1941 – luat în detaşament de muncă obligatorie

1942-  1948, perioada de prizonierat în Ucraina, ani în care învaţă lb. rusă; cunoaşterea limbii ruse îl conferă poziţia de purtător de cuvânt al prizonierilor faţă de conducerea lagărului, rol in care salvează un prizonier de la moarte. In total, 3 colegi de prizonierat iî datorează viaţa. Învaţă meserii precum zidăria.

Părinţii sunt deportaţi la Auschwitz, împreună cu sora cea mică. Părinţii sunt exterminaţi.

aug -1948, este eliberat din prizonierat, se întoarce în ţară, la Dej. Printre alte responsabilităţi, este numit şeful cenaclului literar în lb. română şi maghiară.

1950-  pleacă la Iaşi, unde devine “Gospodarul oraşului”, directorul Întreprinderii Tehnico–Sanitare

1967- 1970, studii superioare: Academia “Şt. Gheorghiu” , filiala Iaşi, Ştiinţe economice

1971 se mută la Baia Mare, unde devine conducătorul Întreprinderii de Construcţii din cadrul Cooperaţiei Meşteşugăreşti.

1976 iese la pensie

1978 devine preşedintele filialei Maramureş a Asociaţiei Evreilor din România, Victime ale Holocaustului.

După ieşirea la pensie, se dedică cititului, aprofundând cunoştinţele generale vaste; lucrează în piele, realizând accesorii vestimentare – piese de artă.
Scrie şi desenează din amintirile copilăriei si ai anilor grei de prizonierat. Numeroase povestiri şi desene îi sunt publicate in presa locala şi în cea on line.

Este eroul unor reportaje TV dedicate experienţei sale de viaţă.

2007, lansează volumul Ce a fost nu mai este, colecţie de schiţe –mărturie în amintirea comunitaţilor evreieşti distruse de Holocaust.

Vorbeşte, scrie şi citeşte cursiv 5 limbi: română, maghiară, germană, rusă, idiş. 

Din păcate, de aproximativ 10 ani, viaţa îi este tulburată de un incident petrecut in cadrul Comunitaţii Evreieşti din Baia Mare, care nu a fost rezolvat de autorităţile Federatiei din Bucuresti nici în momentul de faţă.

(Rodica Eizikovits)