Campania electorală şi-a scos deja la iveală cotloanele groteşti, în care argumente de atac pot fi viaţa de familie sau numărul de copii ai rivalului. Asemenea aberaţii levantine nu sînt în măsură să mă intereseze. Oricum profilul lipsit de clorofilă al tuturor candidaţilor mă determină să nu merg la primul tur de scrutin. Însemnările mele nu reprezintă, aşadar, o opţiune politică, ci o simplă remarcă de decenţă publică. Atunci cînd un scriitor premiat şi tradus în cîteva limbi străine înhaţă barda pentru a ieşi în spaţiul politic – deja surescitat de neghiobii –, s-ar cuveni să reflecte o minimă cuviinţă, pe lîngă stăpînirea decentă a limbii române.

Campania electorală şi-a scos deja la iveală cotloanele groteşti, în care argumente de atac pot fi viaţa de familie sau numărul de copii ai rivalului. Asemenea aberaţii levantine nu sînt în măsură să mă intereseze. Oricum profilul lipsit de clorofilă al tuturor candidaţilor mă determină să nu merg la primul tur de scrutin…

Atunci cînd un scriitor premiat şi tradus în cîteva limbi străine înhaţă barda pentru a ieşi în spaţiul politic – deja surescitat de neghiobii –, s-ar cuveni să reflecte o minimă cuviinţă, pe lîngă stăpînirea decentă a limbii române. Nu aceste calităţi îl definesc pe Vasile Ernu, încă de pe vremea cînd ne predica nostalgic despre beneficiile unui paşaport în URSS. Propagandistul cauzelor dubioase se prăvale şi în această campanie cu agramatismul care îl caracterizează.

Ernu e nemulţumit de programul electoral anunţat de Monica Macovei şi ne spune tărăşenia asta. Este el vreun mare specialist în lumea politicii? Nici măcar. “Nu urmăresc dezbaterile TV, sunt pe drumuri, nu am suficient timp, însă apuc să mă informez destul cît să-mi formez o opinie despre candidaţii la Preşedinţie. Mai multă lume mi-a zis să citesc programul Monicăi Macovei. L-am citit.” Avem, prin urmare, un opinioman care, încă din prima frază, îşi declară nepriceperea, documentarea “după ureche”, din ceea ce-i sugerează alţii – iar apoi ne dă poveţe răspicate. Metoda, care denotă o stupefiantă incompetenţă, asumată pompos, se prelungeşte pînă în finalul textului. Ernu ne povesteşte aspru (şi prin intermediar) o transmisie televizată, la care Monica Macovei ar fi participat. Dar el, analistul devastator, admite senin că “Nu am văzut emisiunea deja faimoasă”. Păi, dacă n-ai văzut-o, de ce-o comentezi? Citindu-l pe Ernu, parcă mă uit la tabloul lui Bruegel, cu orbii care se conduc unii pe alţii în prăpastie.

După ignoranţă, exagerarea mincinoasă. Cînd rezumă opinii care-i displac şi de care află întîmplător, Vasile Ernu, ideolog tulbure, le defineşte exploziv: “Pogrom împotriva săracilor, educaţiei, sănătăţi[i], culturii”. E şocant să auzi demagogia ambalată în cuvinte grave, de individul venit din spaţiul geografic care, în privinţa conceptului de pogrom, trebuia să aibă o cunoaştere clară. Neruşinarea ostentativă l-a surprins şi pe Dan Alexe, care notează: “Bun, eu știu că exaltații din secta ieșeană, de pildă, cînd le-au fost tăiate uscăturile alea de copaci, au putut scrie despre «genocidul teilor»… «GENOCIDUL teilor», da. Așa-s ei, mai excesivi în dendro-metaforă. Asta se pune pe seama ploiiprovinciale, care transformă în holocas și faptul că tu nu te-ai trezit la timp ș-ai sunat la facultate-n Copou s’ minți că ardi blocu… Da, băi, ardi, tot un holocas îi. (…) Vasile, tu vii din Odesa, parcă… Măcar din rușine de bunici și tot n-ar trebui să folosești aiurea vocabula «pogrom». Sau vrei să sugerezi că tu erai în căruciorul ăla care cobora somptuos scările în Crucișătorul Potemkin? Căruciorul era gol, fraiere… În viața reală, pentru idei se face doar figurație.”

Îmi mai rămîne să bănuiesc numai că scriitorul urss-ist habar n-are de importanţa cuvintelor. Văzîndu-i în treacăt stilul, înclin spre această variantă.

– adverbul confundat cu adjectivul: “Intelectualilor enervanţi [sic! – L.A.] de naivi”;

– pronumele în dativ fără formă de plural; substantivul propriu fără marca dativului: “de ce i [sic! – L.A.] se întîmpla ICR-ului & Patapievici [sic! – L.A.]”;

– nu se face acordul dintre predicat şi subiecte: “nu doar pe mine m-a uimit [sic! – L.A.] iresponsabilitatea şi cinismul”;

– nestăpînirea sferei semantice a lexemului: “mă apucă un sentiment de teamă şi cutremur” [cum arată sentimentul de cutremur? – L.A.].

M-am relaxat văzîndu-i pe anonimii invocaţi şi citaţi de Ernu în sprijinul aberaţiilor sale: Dani Sandu, Victoria Stoiciu, Sorin Cucerai. Iată nişte autorităţi colosale. În sfera propagandei, o asemenea şmecherie se cheamă “inventarea martorilor”.

Vasile Ernu a mîncat o pîine albă în ultimii ani, împrăştiind prin spaţiul românesc valorile sovietice şi ale comunismului umanist, diabolizînd occidentul corupt şi capitalist, punînd umărul la dubioase grupuri de presiune, inventînd antisemitismul printre adversarii umorilor sale comsomoliste. Pentru a deveni credibil ca propagandist, poate că a venit vremea să înveţe corect limba română.

(articol preluat de pe blogul autorului http://laszloal.wordpress.com/)