Ca în fiecare an, înaintea sărbătorilor de toamnă, mergem la cimitir, la mormintele celor dragi. Am credința nestrămutată într-un Dumnezeu Universal și, în spiritul tatălui meu, care mă apără și mă îndrumă. Anul acesta n-am izbutit să ajungem la cimitir înainte de Rosh Hashana (Anul Nou), așa că am făcut această vizită, în primele zile care despart Rosh Hashana de Yom Kipur, pe 29 septembrie. Ca întotdeauna, după ce am curățat piatra și am udat florile, am pus ambele mâini pe piatra încinsă de soarele dogoritor și m-am rugat.
Ca în fiecare an, înaintea sărbătorilor de toamnă, mergem la cimitir, la mormintele celor dragi. Pentru mine, înseamnă ceva mai mult, o „vizită” la tatăl meu, Valentin Saxone, de la a cărui plecare dintre noi se vor împlini în curând 30 de ani. Am credința nestrămutată într-un Dumnezeu Universal și, în spiritul tatălui meu care mă apără și mă îndrumă. Anul acesta n-am izbutit să ajungem la cimitir înainte de Rosh Hashana (Anul Nou), așa că am făcut această vizită, în primele zile care despart Rosh Hashana de Yom Kipur, pe 29 septembrie.
Ca întotdeauna, după ce am curățat piatra și am udat florile, am pus ambele mâini pe piatra încinsă de soarele dogoritor și m-am rugat. Am plecat cu inima împăcată, având sentimentul că ceva bun trebuie să se întâmple. Orice mi-aș fi putut închipui, dar surpriză absolută! Acasă, am găsit pe poșta electronică un mesaj de la domnul Horia Nestorescu-Bălcești, istoric, directorul Centrului Național de Studii Francmasonice din România. Îl redau: „Iată că,după ani, Francmasoneria ne pune din nou în legătură. Într-un dosar, de la Marele Orient al Franței, am găsit noi informații despre David Feuerstein Saxone, născut la Vaslui la 16 februarie 1872, avocat, locuind în București, str. Labirint nr. 16. Primise gr. III, la 15 septembrie 1910, în loja Memphis din Obiedența Marii Loji Naționale din România. Numele său figurează într-un tabel al Lojii „Progresul” Orientul București, din Obediența Marelui Orient al Franței, admis la 7 mai 1913, prin regularizare în Federația Lojilor din Obediența Marelui Orient. Eu l-am menționat sumar și în Enciclopedia ilustrată a Francmasoneriei din România (vol.1, p.423) cu date foarte sumare.
Mi-ați face un imens serviciu dacă mi-ați putea schița o biografie a sa și eventual o fotografie. Nu știu dacă aveți ceva material masonic referitor la el. Materialul va intra în unul din volumele Arhivei Francmasonice din România, în pregătire pentru tipar și, care cuprinde în cele 10 volume materiale din perioada 1732-1989”.
David Feuerstein-Saxone
Prea multe nu știam despre bunicul David, decât că a decedat pe 8 octombrie 1923, când avea numai 51 de ani și tatăl meu nu terminase încă studiile de Drept. L-a răpus o boală grea, care pe vremea aceea nu avea leac. Este înmormântat la cimitirul Filantropia și exact acum 4 luni, când am fost la București, am fost la mormântul lui și al bunicii, Omama Luiza. La moartea prematură a bunicului, Omama a rămas văduvă cu patru copii, doi băieți și două fete, pe care mă întreb și eu cum a reușit să-i crească singură, și fiecare din ei să reușească în viață. Loja Masonică din care făcea parte bunicul David, l-a ajutat pe tata să-și poată termina studiile de Drept. Era prima oară când principiul de binefacere al masonilor a acționat în folosul familiei noastre și tata a fost din acestă cauză puternic atras de fracmasonerie. Documentele pe care le avem de la loja „Grand Orient de France” atestă că Valentin Saxone a fost inițiat pe 5 aprilie 1922 la Loja „Unirea” din București.
Dar informațiile cu privire la trecutul de francmason al bunicului David nu se opresc aici. Printr-un nou mesaj, domnul Horia Nestorescu-Bălcești mă anunță: „Cercetând în continuare documentele fotocopiate la Paris, am găsit unul care atesta că bunicul dvs. a fost și venerabilul Lojii „Progresul” din București. Am mai multe documente semnate de el în calitate de venerabil al Lojii”. De altfel, David Saxone, poseda un pașaport masonic internațional, eliberat la Paris, cu care a călătorit în anul 1921 la Karlsbad și Berlin, împreună cu fiul Valentin, care absolvise în acel an cu distincție Liceul Matei Basarab din București (acelaș liceu pe care l-a absolvit 27 de ani mai târziu, tot cu distincție, soțul meu, Mirel Horodniceanu-Horodi).
Se zice că „Israel este țara tuturor minunilor, dar, la așa o minune, nu mă așteptam!”.
Valentin Saxone
Trebuie să menționez,că tata, Valentin Saxone, l-a urmat pe bunicul David, nu numai în domeniul profesional și pe calea masonică, ci și în activitatea din comitetul Sinagogii Mari, din București. Bunicul David a fost consilier începând din 1911, când se numea încă Feuerstein. În 1920, îl găsim trecut deja la noul nume, Saxone, pe care l-a adoptat cu ocazia primirii cetățeniei, după firma de avocatură la care lucra. Tata, devenind avocat, a intrat în comitetul sinagogii din 1927, ca secretar, pentru ca în 1930 să devină consilier și din 1932 vice-președinte.
Dacă Masoneria l-a ajutat pe tata să-și termine studiile de Drept, tot Masoneria mi-a ajutat mie, aici în Israel, să fiu angajată, la vârsta de 30 de ani, la Bank Leumi , unde am lucrat 20 de ani. Era deci normal ca eu să fiu interesată de francmasonerie. În 1970, când mai trăia tata, am avut o expoziție cu picturi având subiecte masonice în clădirea lojii masonice din Tel-Aviv. Pe 5 martie 2002, am intervenit într-o emisiune interactivă, intitulată „Adevăruri subiective”, la postul de Televiziune TVR Internațional (realizator: Marilena Borcescu; moderator Mircea Suciu) într-o discuție cu domnul Horia Nestorescu-Bălcești, pe care domnia sa a reprodus-o în volumul „Masoneria o stare de spirit”, Editura Nestor, București, 2003. Citez cele spuse de mine (pag. 374):
„Subiectul pe care îl abordați în această seară îmi este mai mult decât cunoscut, deoarece sunt nepoată și fiică de francmason. Voi începe prin a cita din cartea lui Cristian Jacques: se spune că Masoneria actuală ar vrea să pregătească o lume mai bună. Este totalmente greșit. Masoneria nu trebuie să pregătească o lume mai bună, ea trebuie să pregătească oameni care apoi vor face, poate, o lume mai bună”.
„Din păcate , cu trecerea anilor, multe s-au schimbat – așa cum spunea Alecu Paleologu – nici Masoneria nu mai e ce a fost!” Și, vine din nou domnul Horia Nestorescu-Bălcești și completează ideea unei lumi mai bune. El scrie: „Dar noi trebuie s-o facem să fie. Este datoria noastră (…) Ei bine, Masoneria în secolul prăbușirilor morale are menirea de a salva Omenirea prin asanarea morală. În fond noi șlefuim piatra brută care este sufletul Omului. Omul este aluatul pe care trebuie să-l plămădim ca pe o pâine. Iar pâinea nu poate lipsi de la nici o masă”. Dar tata, avocatul Valentin Saxone, pe lângă activitatea din cadrul masonic și din cadrul Comunității Evreilor din București, s-a implicat și în activitatea politică din România. În anul 1926 s-a înscris în Partidul Național Liberal, la îndemnul lui Vladimir Donescu, colegul lui de la Liceul Matei Basarab, fiul celebrului Primar General al Capitalei, Alexandru G. Donescu. În 1935, deși era consilier în consiliul Municipiului București din partea Partidului Național Liberal, el și-a dat demisia din partid și din consiliul municipal, protestând împotriva politicii duplicitare a acestui partid, în acel moment de guvernământ, față de evrei. După 23 august 1944, el a colaborat politic cu prietenul lui, Petre Ghiață, fost liberal, din grupul de stânga „H”, la formarea Partidului Popular Românesc, pe a cărui liste a participat la alegerile măsluite din anul 1946. După abdicarea regelui, în decembrie 1947, partidul lui Petre Ghiață s-a autodizolvat. În cadrul valului de represiuni, inițiat de regimul comunist în anul 1959, împotriva ultimilor politicieni și intelectuali, care scăpaseră de valul de represiuni din primii ani ai regimului comunist (1946-1950), tata a fost arestat cu grupul Petre Ghiață, condamnat la 16 ani muncă silnică pentru așa zisa infracțiune de „uneltire contra ordinei sociale” și eliberat în 1963, după patru ani petrecuți în Fortul 13 Jilava, cu ocazia grațierii deținuților politici. Trebuie spus că la proces a fost acuzat, printre altele, că a fost mason și că a avut contacte cu personalul diplomatic al Statului Israel, când aceștia veneau de sărbători la Sinagoga Mare… Așa era în epoca regimului comunist!
