Care este poziția ploii în iudaism? Ea este considerată un element de importanță deosebită în viața omului. Explicații le găsim in Biblia Ebraică (TaNaCH), cât și în Talmud. Importanța acordată ploii se datorește rolului apei în udarea pământului. Dacă pământul nu este udat de ploaie, dacă este secetă, nu cresc plantele necesare hranei omului și hranei animalelor care ele însele îi servesc omului drept hrană, respectiv vitele. Căderea ploii la timp este promisă de Dumnezeu oamenilor, cu condiția ca ei să respecte poruncile Lui. Dacă ploile nu cad la timp, faptul este interpretat de Tora, precum și de înțelepții din Talmud ca o pedeapsă dată de Dumnezeu oamenilor pentru nerespectarea comandamentelor Torei.

Care este poziția ploii în iudaism? Ea este considerată un element de importanță deosebită în viața omului. Explicațiile le găsim atât în Biblia Ebraică (TaNaCH), cât și în Talmud. Importanța acordată ploii se datorește rolului apei în udarea pământului. Dacă pământul nu este udat de ploaie, dacă este secetă, nu cresc plantele necesare hranei omului și hranei animalelor care ele însele îi servesc omului drept hrană, respectiv vitele. Căderea ploii la timp este promisă de Dumnezeu oamenilor, cu condiția ca ei să respecte poruncile Lui. Dacă ploile un sosesc la timp, faptul este interpretat de Tora, precum și de înțelepții din Talmud ca o pedeapsă dată de Dumnezeu oamenilor pentru nerespectarea comandamentelor Torei. Faptul este menționat într-un paragraf din Tora anexat  paragrafului ”Șema Israel” crezul fundamental al iudaismului, ceea ce denotă importanța ploii și legătura ei cu îndeplinirea comandamentelor Divine. Deoarece vechiul Israel era o cultură agricolă, un an bun este anul în care ploile cad la timp. Există și o rugăciune specială pentru ploaie, recitată în ziua de Șmini Ațeret, precum și în perioade de secetă.

 

Sărbătoarea de Sukot şi semnificaţiile ei

Ce este ziua de ”Șmini Ațeret”? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne referim la sărbătoarea de Sucot, respectiv ”Sărbătoarea Colibelor”. Conform afirmațiilor din Tora, fiii lui Israel au obligația de a locui în colibe (”Sucot”) timp de șapte zile, în amintirea perioadei în care au peregrinat în pustiu. Locuitul în colibe reprezintă și egalitatea între oameni din punct de vedere social. Toate colibele trebuie să fie clădite la fel, după norme halahice bine definite. Ajunul sărbătorii de Sucot este în seara de 14 spre 15 a lunii Tișrei, deci patru zile după Iom Kipur, ziua rugii pentru iertare, a ispășirii, a pecetluirii soartei fiecărei ființe umane în Cartea Vieții, zi în care evreul promite să îndeplinească poruncile Divine în viitor. De aceea, există tradiția de a începe construirea ”Sucalelor” (= colibelor) după ieșirea din post, pentru a începe cu îndeplinirea unei porunci a Torei. De Sucot sunt binecuvântate patru feluri de plante: ”etrog”, respectiv chitra, numit ”fructul arborelui frumos”, care este atât frumos, cât și binemirositor; ”kapot tamarim”, respectiv o frunză de palmier de un anumit fel, care este frumoasă, dar fără miros plăcut; ”hadas”, respectiv crenguțe de mirt, care au un miros plăcut, dar sunt lipsite de o frumusețe majestuoasă; ”arava”, respectiv crenguțe de salcie plângătoare, lipsite atât de miros plăcut, cât și de frumusețe majestuoasă. Conform tradiției interpretative, fiecare dintre aceste patru plante reprezintă una din categoriile fiilor lui Israel: cei care învață Tora și îndeplinesc poruncile ei; cei care învață Tora, dar nu îndeplinesc poruncile ei; cei care nu învață Tora, dar îndeplinesc poruncile ei, așa cum pot; cei care nu învață Tora și nici nu îndeplinesc poruncile ei. Faptul că aceste plante sunt binecuvântate laolaltă simbolizează unitatea poporului. Unii comentatori au comparat sărbătoarea de Sucot cu sărbătoarea de Pesach. Ambele sunt sărbători menționate în Tora, care durează șapte zile, sărbători în care avea loc pelerinajul evreiesc la Templul de la Ierusalim.

 

Rugăciunea cu cele plantele binecuvântate

Mai mult decât atât, cele patru plante simbolizând cele patru categorii sociale din punct de vedere intelectual, au fost comparate cu cei patru fii menționați în Hagada de Pesach (cel învățat în Tora și care respectă poruncile ei; cel care refuză să respecte poruncile Torei, deși le cunoaște; cel necunoscător; cel care un știe nici măcar să întrebe, întrucât un înțelege nimic). Binecuvântarea plantelor are loc zilnic în cele șapte zile, la rugăciunea de dimineață, cu excepția zilei de Șabat (sâmbătă), zi în care este citită cartea Qohelet (=Ecleziastul). Carte meditativă, prezentând patru filosofii diferite (gândirea iudaică, platonicismul, epicureismul, stoicismul), dar care se încheie cu chemarea către evreu de a respecta comandamentele Torei și de a se teme de Dumnezeu, deși poate auzi (respectiv cunoaște) totul. Sărbătoare reală este numai prima zi de Sucot (în afara Ereț-Israelului, primele două zile): celelalte zile sunt ”Hol HaMoed”, zile de semisărbătoare. Cea de a șaptea zi, ”Hoșana Raba”, este ziua Marii Mântuiri, în care Dumnezeu decide soarta tuturor  în mod definitiv (conform tradiției, este vorba de soarta păcătoșilor). În noaptea care o precede, se studiază Tora în mod intensiv și profund: este recitită ultima carte a Torei, ”Devarim” (=Deuteronomul).

 

Ultima zi de Sukot – celebrarea Torei

Care este poziția zilei a opta și ce reprezintă ea? Unii comentatori au comparat-o cu sărbătoarea de Șavuot, ziua predării Torei. Ziua a opta, ”Șmini Ațeret” (= Adunarea din cea de a opta zi) este aniversarea Marii Adunări convocată de Ezra HaSofer (=Scribul, respectiv copistul și ”redactorul” textului Torei Scrise), atunci când a citit Tora în fața poporului lui Israel după revenirea din robia babiloniană (respectiv, în fața celor reveniți). Știri asupra acestui fapt găsim în cartea biblică Ezra-Nehemia. Observăm continuitatea între Sucot (în special ultima zi, ”Hoșana Raba”) și ”Șmini Ațeret”, ultima fiind o zi de sărbătoare. În această zi are loc și încheierea ciclului anual al lecturii Torei: este citită ultima pericopă, ”Zot HaBracha” (respectiv ultima pericopă din cartea ”Devarim” – care prezintă binecuvântarea făcută de Moșe (=Moise) celor douăsprezece triburi ale lui Israel și menționează decesul lui Moșe – şi începe lectura unui nou ciclu al Torei, respectiv este citit începutul primei cărți a Torei, ”Bereșit” (=La început). De aceea, această zi de sărbătoare este numită și ”Simchat Tora” (= Bucuria Torei). În seara de ajun a ei, în cadrul rugăciunii de ”Maariv” (=seară), precum și în cadrul rugăciunii de ”Șacharit” (=dimineață) sunt scoase toate sulurile de Tora din chivotul sfânt și plimbate în sinagogă de șapte ori (”haqafot”).

Simchat Tora

În afara Ereț Israelului, ”Simchat Tora” este o zi diferită, care urmează zilei de ”Șmini Ațeret”, din motive legate de inexactitatea calcului astronomic în antichitate: din cauza dublării, unele datini au fost separate. Totuși ambele zile (iar în Israel o singură zi) reprezintă o sărbătoare care amintește omului de obligația respectării poruncilor Torei.

Şmini Aţeret – rugăciunea pentru ploaie

Ziua de ”Șmini Ațeret” este considerată și prima zi a iernii. Este ziua în care este recitată rugăciunea pentru ploaie, pentru un an mănos. Ea reia legătura între respectarea poruncilor Torei de către fiii lui Israel și căderea ploii, trimisă de Dumnezeu. Oprirea ploii de către Dumnezeu este considerată pedeapsă pentru nerespectarea poruncilor Torei. Ruga specială pentru ploaie este intercalată repetării  rugăciunii de  către ”chazan” (=cantor) a rugăciunii de ”Musaf” (=suplimentare”) în ziua de ”Șmini Ațeret”. Această rugăciune pentru ploaie este un poem sinagogal care exprimă rugă, dar și speranță, precum și comparații cu diferite aspecte din istoria iudaică, a patriarhilor, ca și a primului și a celui de al doilea Templu de la Ierusalim, precum și perioade ulterioare, ale Diasporei (=Galut). Prezența rugăciunii pentru ploaie în ziua de ”Șmini Ațeret” arată atât importanța acordată ploii în iudaism, cât și legătura între căderea ei și respectarea celor 613 porunci ale Torei. Deci, o legătură strânsă între Tora și ploaie, evreii cerându-i lui Dumnezeu să trimită ploaia datorită meritelor patriarhilor, care și-au dovedit credincioșia față de Dumnezeu: Avraham, care a fost dispus să-și sacrifice unicul fiu, pe Ițchak: Ițchak, care nu numai că nu s-a opus acestei sacrificări (care până la urmă a fost oprită de Dumnezeu), dar care și-a oferit sângele ca să curgă ”ca apa” și ulterior a săpat făntâni; Iacov, care a dat laoparte piatra de pe o făntână pentru a permite adăparea turmelor și ulterior a învins îngerul, iar Dumnezeu i-a promis că va fi alături de el în orice loc. Urmează faptul că evreii îi reamintesc lui Dumnezeu promisiuni ale Lui în legătură cu apa, precum și fapte de credincioșie, ca și importanța legăturii cu apa din punctul de vedere al lui Moșe în pustiu, al lui Aharon HaKohen și al celor douăsprezece triburi în timpul peregrinării în deșert: ei au supraviețuit datorită apei trimisă de Dumnezeu, fără de care nu ar fi putut rezista. Apa este importantă și ca apă sfințită, în Templul de la Ierusalim. Observăm relația între Dumnezeu și Israel și sub forma relației: respectarea poruncilor Torei – apă – sfințenie – viață. Se reflectă și suferința evreilor în Diaspora în evul mediu: aluziile sunt la perioada Cruciadelor. Poemul sinagogal (”pyyut”) ”Tefilat HaGheșem” (=Rugăciunea pentru ploaie), în original în limba ebraică, are un sistem de versificație care cuprinde atât aliterația, cât și rima variată. Comparațiile și metaforele folosesc aproape totdeauna apa, in sens concret sau abstract.

Poemul sinagogal ”Tefilat HaGheșem” (=Rugăciunea pentru ploaie) a fost tradus în limba română în proză în câteva rânduri, traducerea cea mai renumită fiind a rabinului A. S. Gold. După informațiile pe care le deținem, el nu a fost tradus în versuri niciodată. Am încercat o traducere liberă a lui în versuri, pe care o adăugăm în continuare, mai jos.

RUGĂCIUNEA  PENTRU  PLOAIE

Traducere versificată din ebraică : Lucian-Zeev Herșcovici

“Suflu care trezește la viață” este al său nume sfânt,

Căci îngerul care stropește cu apă din cer pe pământ

Aduce ceața , adună norii,

Face să cadă ploaia, răsunând ca trilul viorii,

Iar apa ploii împodobește văile cu ierburi și flori,

Pe care omul, când le vede, îl trec ai bucuriei fiori,

Fiindcă florile se înalță peste văi ca o coroană,

Precum coroana regală peste mulțimea umană.

Doamne, să nu se oprească stropitul pământului cu apa din cer,

Deși păcatele noastre sunt înscrise ca săpate în piatră și fier,

Te rugăm, în numele strămoșilor noștri, trimite apa din cer.

 

Domnul se străduiește să împartă apa care vine din ploaie,

S-o împartă pe pământ în pâraie,

Învelișul uscat al pământului cu apa lor să-l înmoaie,

Cu picurii de ploaie strălucitori precum cristalul,

Ca piatra prețioasă, ca opalul ;

Doamne, Tu ai pus apa să facă minuni

Și picurii ploii pe care Tu o trimiți și îi aduni,

Cu apa ploii trezești toate ființele la viață,

Toate care respiră și se trezesc în fiecare dimineață.

Puterea ploii toți și-o amintesc

Și simt că datorită ei trăiesc.

 

Domnul nostru, al părinților noștri Dumnezeu,

Amintește-Ți de credincioșia lor, mereu.

 

Amintește-Ți de Avraham, care precum o apă curgătoare Te-a urmat

Și Tu l-ai binecuvântat,

Precum un pom crescut lângă pâraie,

Care cresc, se umflă și udă malul cu apa de ploaie.

Tu l-ai apărat de foc și de apă,

Sămânța lui ai pus-o în pământ udat cu apă,

Urmașii lui au crescut cu a Ta apă.

 

În numele lui, Doamne, te rugăm, ploaia nu o opri,

Dumnezeule, vrem a trăi.

 

Amintește-Ți de cel născut din vestirea : ”Să se aducă puțină apă”,

De Ițchak, pe care i-ai cerut tatălui lui să ți-l jertfească

Și ar fi putut să nu mai trăiască,

Iar el se ruga din suflet să-i curgă sângele ca o apă.

Dar Tu ai oprit mâna tatălui lui și l-ai salvat

Și apoi, el făntâni pentru apă a săpat.

 

Doamne, pentru devotamentul lui te rugăm, dă-ne ploaie,

Să cadă, să ude pământul șiroaie-șiroaie.

 

Amintește-Ți de cel care, cu al său toiag, a trecut a Iordanului apă,

De Iacov, care a dat laoparte piatra de pe gura făntânii de apă,

De el, care a învins îngerul născut din apă și foc

Și Tu i-ai promis că vei fi cu el în apă și foc,

În orice loc.

 

În numele lui, Doamne, te rugăm, ploaia nu o opri,

Dumnezeule, vrem a trăi.

 

Amintește-Ți de cel scos din apă,

De Moșe, care era într-un coșuleț de papură și plutea pe apă,

De el, care turma cu apă a adăpat,

Iar când poporul Tău fusese însetat,

El stânca a lovit și apă a luat.

 

Doamne pentru devotamentul lui te rugăm, dă-ne ploaie,

Să cadă, să ude pământul șiroaie-șiroaie.

 

Amintește-Ți de Marele Preot care s-a cufundat de cinci ori în apă,

De Aharon HaKohen, care de Iom Kipur, ziua iertărilor, s-a spălat cu apă sfințită,

Iar mulțimea lui Israel a fost purificată, curățită.

Și cu șapte zile înaite de Iom Kipur s-a izolat

Ca să învețe Tora, s-o știe ca pe apă,

Iar poporul era grăbit,nerăbdător, când era adunat.

 

În numele lui, Doamne, te rugăm, ploaia nu o opri,

Dumnezeule, vrem a trăi.

 

Amintește-Ți de cele douăsprezece triburi ale lui Israel, pe care le-ai trecut prin apă,

Care prin mijlocul Mării Roșii au pornit

Și, când erau însetați, pentru ei apa ai îndulcit.

Pentru Sfințirea Numelui Tău, urmașii lor și-au vărsat sângele ca apa.

Întoarce-Ți privirea către noi,

Căci viața noastră este chinuită, ca atunci și apoi,

Iar suferințele căzut-au peste noi ca apa.

 

Doamne, pentru devotamentul lor, te rugăm,  dă-ne ploaie

Să cadă, să ude pământul șiroaie-șiroaie.

 

Căci Tu, Domnul Dumnezeul nostru, Unul,

Faci vântul să sufle și ploii îi dai drumul.

 

Binecuvântare peste noi să fie,

Iar de blestem, nimeni să nu știe.