Lucian Zeev Herşcovici: MINUNEA DE HANUCA

Hanuca este o sărbătoare specială. Ea nu este menționată în Tora. La fel ca și Purim. Binecuvântările speciale recitate în aceste două sărbători, sunt asemănătoare ca formă, deși diferite în conținut. Dacă de Purim mențiunea se referă la salvarea fizică a neamului lui Israel, de Hanuca este vorba despre salvarea iudaismului, a credinței iudaice. Ambele sunt sărbători vesele, ale bucuriei. Dar de Purim bucuria este nețărmurită: bucuria salvării. În schimb, de Hanuca bucuria este meditativă: ea se referă la lumină. Lumina adevărată este cea a Învățăturii: Lumina Torei.

 

Obișnuiesc să scriu articolele sub formă de întrebări și răspunsuri. Pentru că de fiecare dată mă întreb din ce cauză s-a petrecut ceea ce s-a petrecut. Caut întotdeauna argumentele unui fapt istoric, petrecut demult. Sunt convins că nu există nici întrebări fără răspunsuri, cel puțin parțiale – și nici afirmații asupra cărora nu ne punem o întrebare prealabilă.

M-am gândit la aceste lucruri atunci când mi-am pus întrebarea asupra sensului sărbătorii de Hanuca. Trebuie să ne gândim numai la evenimentul istoric? Sau la ”minunea de Hanuca”? Sau la ambele aspecte? Sau la implicațiile istorice ale acestui fapt? Sau, oare, putem compara o tradiție cu altele? Mi se pare că tradiția iudaică – atât cea istorică pură, cât și cea religioasă – trebuie comparată cu alte tradiții, iar implicațiile ei istorice trebuie înțelese în profunzimea lor.

 

Hanuca este o sărbătoare specială.

Ea nu este menționată în Tora. La fel ca și Purim. Mai mult decât atât: binecuvântările speciale ”al hanisim” (=pentru minunile), recitate în aceste două sărbători, sunt asemănătoare ca formă, deși diferite în conținut. Dacă de Purim mențiunea se referă la salvarea fizică a neamului lui Israel, de Hanuca este vorba despre salvarea iudaismului, a credinței iudaice. Ambele sunt sărbători vesele, ale bucuriei. Dar de Purim bucuria este nețărmurită: bucuria salvării. În schimb, de Hanuca bucuria este meditativă: ea se referă la lumină. Lumina adevărată este cea a Învățăturii: Lumina Torei. Este adevărat că Tora însăși, studiul ei, este celebrată de Șavuot, Ziua Predării Torei, precum și de Simhat Tora, Ziua Bucuriei Torei, care simbolizează continuitatea studiului ei, de la un ciclu anual la altul. Dar Tora însăși este Lumina: ea luminează pe fiecare învățăcel al său.

Îmi aduc aminte de o povestire din Midraș. În prima pericopă a Torei, ”Bereșit”, se povestește despre primele zile ale creației lumii. În prima zi a creației, inițial nu era lumină: soarele încă nu fusese creat. Dar Dumnezeu, Binecuvântat Fie El, a înțeles importanța luminii și a decis să fie lumină înainte de a creat toate corpurile cerești. Cum? El a poruncit ”Vayehi Or” (=Să fie lumină) – și a fost lumină. Dar ce s-a întâmplat cu această lumină după crearea soarelui și a celorlalte corpuri cerești? Răspunsul este : aceasta este lumina înmagazinată pentru drepții care vor urma, care vor veni în viitor. Este Lumina Torei. Această Lumină este cea care poate fi legată de minunea ulciorului cu ulei, celebrată în cadrul sărbătorii de Hanuca. Sensul ei este revenirea la Învățătura Torei. Neamul lui Israel nu poate exista fără Tora, dar  nici Tora nu se poate bucura dacă nu este învățată de fiii lui Israel.

 

Consideraţii de ordin istoric

Ca istoric, aș putea vorbi despre evenimentele care au precedat sărbătoarea de Hanuca. Despre stăpânirea regatului seleucid asupra Ereț-Israelului, despre tendințele elenizante, ca și despre opoziția evreilor tradiționaliști împotriva evreilor asimilați, despre răscoala Macabeilor, ca și despre războaiele duse de ei, despre întemeierea unui regat independent și despre istoria lui. Recunosc, nu sunt teolog, ci numai istoric și nimic mai mult. Temele legate de istoria răscoalei Macabeilor și a regatului Hașmoneu au fost cercetate de mulți istorici, din generații diferite, printre care Elias Bickerman și Menahem Stern. Ele continuă să fie studiate, de fiecare dată adăugându-se câte ceva nou : aceasta este menirea cercetării istorice, care nu se încheie niciodată, fiecare generație de cercetători adăugând ceva nou, un aspect documentar sau o interpretare nouă, diferită, menită să aducă lumină asupra trecutului. Tot ca istoric aș putea vorbi despre un aspect special : celebrarea sărbătorii de Hanuca în timpul iernii, în apropierea (relativă, pe baza calendarului mozaic) de solstițiul de iarnă. Unii cercetători au paralelizat între Hanuca și tradiția Crăciunului în religia creștină, precum și ziua de naștere a soarelui, așa cum era văzută ea în antichitatea clasică greco-romană. Nu pot face o analiză, cu atât mai puțin în cadrul de față, deși cred că această ipoteză este posibilă : lumina spirituală avea (și are) importanță în toate culturile și în toate religiile. Mai ales că Hanuca a fost paralelizată cu sărbătoarea de Sucot, care ar fi fost celebrată cu întârziere în unele locuri. În trecut, disputa asupra sărbătorii de Hanuca era dusă între reprezentanți ai evreimii laice și ai evreimii religioase.

Rezistenţa macabeilor

Reprezentanții evreimii laice – inițiatorii sionismului modern – au afirmat, dându-i exemplu pe Macabei în fața evreilor slabi (sau considerați slabi) de la sfârșitul secolului al 19-lea, că am avut și noi o victorie, iar rabinii au înnecat-o în ulei. Reprezentanții iudaismului religios din aceeași perioadă au afirmat numai aspectul minunii de Hanuca, a ulciorului cu ulei. Cine oare avea dreptate?

 

Consideraţii talmudice

Cu mulți ani în urmă am ascultat o conferință a regretatului rabin și profesor universitar Yeșaiyahu Leibovici, la Ierusalim. Disputa lui era cu fosta deputată, ziarista Gheula Cohen. Ambii au conversat cu mult respect reciproc, el vorbind ca un intelectual evreu israelian religios, iar ea ca un intelectual evreu israelian laic. Am reținut punctul de vedere al regretatului profesor Leibovici. El prezenta Hanuca nu pe baza diferitelor izvoare istorice inițial neacceptate de tradiția iudaică, ci pe baza tradiției talmudice, transmisă în rugăciunea de ”Amida” (=”ȘemoneEsre”, sau Cele 18 Binecuvântări), comparată cu informațiile din izvoarele laice. Fragmentul recitat în cadrul acestei rugăciuni în zilele de Hanuca este evident în acest sens, iar izvoarele istorice laice îl completează. Răscoala Macabeilor, condusă de Marele Preot Matitiyahu Hașmoneul, nu a fost îndreptată împotriva grecilor, ci împotriva evreilor elenizați: era reacția evreilor tradiționaliști, învățați în Tora și păstrători ai comandamentelor ei împotriva evreilor elenizați, recte împotriva asimiliștilor, care nu o respectau, ci voiau să copieze alte obiceiuri, provenite din tradiția elenistică. Autorii textului rugăciunii, bazați pe Talmud, îi mulțumesc lui Dumnezeu că a dat pe cei mulți în mâna celor puțini, pe cei spurcați în mâna celor puri, pe cei păcătoși în mâna celor drepți, pe cei nelegiuiți în mâna celor care trăiesc după legile Torei. Deci, pe de o parte răscoala, ca un război civil, pe de altă parte intervenția lui Dumnezeu de partea celor drepți, care au biruit cu ajutorul Lui. Victoria aceasta a fost prima minune de Hanuca. După ea a urmat a doua minune, ce a uleiului sfânt, când Dumnezeu Și-a făcut un Nume mare și sfânt în mijlocul poporului lui Israel, iar fiii lui Israel, fiii Lui, au târnosit Templul și au fixat cele opt zile de Hanuca. ”Îți mulțumim, Doamne…pentru minunile și pentru salvarea și pentru faptele de vitejie și pentru mântuirea și pentru războaiele pe care le-au dus strămoșilor noștri în acele zile, la acest timp.

Idoli în templul de la Ierusalim

În zilele lui Matitiyahu fiul lui Yohanan, Mare Preot,  Hașmonai, și a fiilor săi, atunci când regatul cel păcătos al Greciei se ridicase împotriva poporului Tău Israel pentru a-i face să uite Tora Ta și a-i îndepărta de la legile impuse lor prin voința Ta. Și Tu, în marea Ta milă, ai fost alături de ei la vremea suferinței lor, ai purtat conflictul lor, ai judecat judecata lor, ai răzbunat răzbunarea lor, ai dat pe viteji în mâna slabilor, și pe cei mulți în mâna puținilor, și pe cei spurcați în mâna celor puri, și pe păcătoși în mâna celor drepți, și pe nelegiuiți în mâna celor care trăiesc după legile Torei Tale. Și Ție Ți-ai făcut un Nume Mare și Sfânt în lumea Ta. Și poporului Tău Israel i-ai adus mântuire și salvare în această zi. Și după aceea, fiii Tăi au venit la Sfânta Sfintelor care este în Casa Ta și au curățat Templul cel Sfânt și au aprins lumânări în curtea Ta sfântă și au stabilit aceste opt zile de Hanuca (=ale târnosirii) pentru a-Ți mulțumi și a lăuda Numele Tău Cel Mare. Și pentru toate să fie binecuvântat și să se înalțe Numele Tău, Regele nostru, întotdeauna, în vecii vecilor”.

Lumini de Hanuca într-o casă evreiască

Să recităm această rugăciune în cele opt zile de Hanuca, pentru a înțelege ceea ce a fost, cu mai multă ușurință.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

One Comment

  • Eva Grosz commented on August 29, 2019 Reply

    Minunată descriere a acestei sărbători . Yieshaiahu Leibovics și Gheula Cohen…aș fi vrut să ascult și eu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *