Un scurt domentar-reportaj BBC m-a făcut să descopăr un proiect fascinant, despre oameni şi propriile garderobe. Yassine El Mansouri, un fotograf american de origine marocana, a creat un fel de experiment-studiu social: a invitat diverse persoane în studioul lui, rugându-le să-şi aducă întregul conţinut al garderobei. Apoi i-a fotografiat, înconjuraţi de hainele atent aranjate şi împăturite, după anumite criterii: în imediata lor proximitate hainele pe care le poartă cel mai des (nu neapărat pe cele mai frumoase sau cele pe care le iubesc!), iar cele purtate rar spre marginea “tabloului”.
http://www.bbc.com/news/magazine-29185713
Pentru unele set-up-uri, El Mansouri a avut nevoie de un soi de macara de interior, pentru a reuşi să se ridice suficient de sus încât să cuprindă întreaga suprafaţă acoperită de haine.
Imaginile sunt fascinante (din păcate nu am găsit foarte multe online), la fel şi interviul realizat de BBC. Pe măsură ce filmuleţul se derulează, vocea fotografului pune întrebări despre cât de asemănător ne îmbrăcăm, cum ne încăpăţânăm să credem ca avem libertatea de ne îmbrăca diferit şi cum, paradoxal, în ciuda libertăţii stilistice, ajungem să ne îmbrăcăm mult prea similar unii cu ceilalţi. Unde ne-a dispărut individualitatea? De ce nu alegem haine care să ne reprezinte cu adevărat?
Experimentul lui El Mansouri m-a făcut să mă gândesc cum ar arăta o fotografie cu mine înconjurată de garderoba mea. Am multe haine, recunosc, dar puţine dintre ele îmi sunt favorite şi le port des. Sunt atentă la schimbările mele stilistice şi recunosc momentele de declic, de viraje, şi tocmai asta m-a făcut ca în ultimii doi ani sa îmi cumpăr mai puţine haine (dar mai frumoase, mai bune) decât în anii precedenţi.
Oricum, sigur ar fi nevoie de o macara pentru a surprinde această imagine.
Dar oare cum ar arata o poza aeriana a garderobei mele? Îmi imaginez că imediat lângă mine ar fi cămăşi albe şi bleu, piese negre, bleumarin, gri şi imprimeuri alb-albastre (carouri, florale, Toile de Jouy), punctate de accesorii exotice verde smarald, aurii şi galbene; iar cercul imediat următor ar fi delimitat de animal print, mult alb, bej camel şi imprimeurile divers colorate ale multor fuste – mult galben, portocaliu, turcoaz, albastru cobalt, indigo, ca o grădină tropicală. Însă în centru, gradina mea “urbană”
M-am întrebat ce au simţit participanţii în momentul fotografiei: să realizezi adevărata dimensiune a garderobei proprii, să îţi dai seama de efortul – mental, financiar, decizional, stilistic – pe care îl depui pentru aceste bucăţi de material inerte cărora noi le dam viaţă. În aceeaşi situaţie, ne-am da oare seama cât investim în garderobă? Un astfel de exerciţiu ne-ar face să reflectăm la cât folosim din ea şi cât nu? Ce-am face, ulterior, cu tot ce nu îmbrăcam?
Mă întreb dacă ne-am simţi mândre de calitatea şi frumuseţea hainelor purtate, sau vinovate, stânjenite de dimensiunea garderobei? Ne-am hotărî să devenim minimaliste, să revenim la esenţe? Sau am hotărî să exploatăm la maximum culorile, imprimeurile, ţesăturile, accesoriile? Ce emoţii am trăi?…
(preluat de pe blogul autoarei www.stylediary.ro
