O MOSCHEE la BUCUREŞTI…de ce NU?!

Stând la intersecţia străzilor Bolyai şi Iuliu Maniu din Cluj (vestită prin cele două clădiri în oglindă) şi privind către vest se vede silueta maiestuoasă a bisericii Sfântul Mihail, emblema Clujului, un lăcaş de cult romano-catolic care, începând din anii 1540 – în timpul convulsiilor reformei – a fost cucerit, rând pe rând, de luterani, calvinişti şi unitarieni, redevenind biserică romano-catolică abia peste un veac şi jumătate, în perioada Contrareformei. Intoleranţa religioasă şi-a pus amprenta şi asupra interiorului minunatului edificiu, dând naştere la unele stricăciuni imposibil de remediat nici în urma restaurărilor succesive de mai târziu.

Întorcând privirea către răsărit se distinge cupola graţioasă a catedralei ortodoxe, clădită între anii 1923 – 1933, după unirea Transilvaniei cu România, pe un teren destul de instabil – consolidat cu costuri foarte ridicate – şi având altarul orientat către nord întrucât importanţa ridicării unei biserici ortodoxe de mari dimensiuni a fost mai mare decât cutumele cultului respectiv. (În oraşul de pe Someş construcţia lăcaşurilor de cult ortodoxe fusese interzisă de-a lungul istoriei).

Catedrala ortodoxă

Rotindu-ne în unghi drept şi privind către sud, vedem edificiul în baroc al catedralei greco-catolice, trecută în folosinţa Bisericii Ortodoxe după ce, în 1948, Biserica Greco-Catolică Unită cu Roma a fost desfiinţată de statul comunist. După schimbarea de regim din 1989 au mai trecut nouă ani de tensiuni între cele două biserici româneşti şi chiar încăierări între enoriaşi, până când greco-catolicii au putut să-şi recapete catedrala, câştigată în instanţă. În schimbul acesteia, pe aceeaşi stradă, a fost ridicată o biserică ortodoxă nouă, cu acelaşi hram Schimbarea la faţă.

Catedrala Greco-Catolică Schimbarea la Faţă

Mutându-ne privirea către nord-est zărim turnul baroc al bisericii unitariene. David Francisc, episcopul întemeietor al unitarianismului, a inspirat Edictul de toleranţă religioasă emis de Dieta din Turda, în 1568, un act de mare progres chiar dacă se referea doar la libertatea religiilor creştine recepte din acea epocă.

Turnul bisericii unitariene

A mai trecut suficientă vreme până când (pe la mijlocul veacului XIX) avea să li se permit şi evreilor – care îşi făceau rugăciunile în case particulare – să-şi ridice prima sinagogă de lemn şi apoi prima sinagogă de piatră, nu foarte departe de acest punct de intersecţie unde v-am invitat să poposiţi.

Sinagoga neologă construită în 1887

S-ar mai putea povesti despre construcţia micuţei biserici greco-catolice de pe strada Bob – aflată vizavi, dincolo de piaţa dominată de Biserica Sfântu Mihail – care a fost construită în secret, declarându-se iniţial că este vorba de clădirea unui magazin, pentru că (în Clujul începutului de veac XIX) era interzis a se construi o biserică ortodoxă sau greco-catolică intra muros.

În ciuda vremurilor vitrege, dominate de ostilitate religioasă, enoriaşii şi-au păstrat şi apărat credinţa, s-au luptat şi au reuşit să-şi ridice biserici. După veacuri de vrajbă s-a înstăpânit armonia multiconfesională.

Acum, în secolul XXI, acest colţ de stradă din Cluj este cel mai sugestiv loc pentru a ilustra multi-confesionalitatea oraşului. Biserica luterană se află la doar o stradă distanţă, sinagoga neologă se găseşte la zece minute de mers pe jos…

În cartierele oraşului s-au ridicat case de rugăciune ale diferitelor culte neoprotestante, mai modeste sau mai impunătoare…după buget. În ultimii ani s-au construit biserici ortodoxe şi nu numai (doar pe strada mea – Donáth – s-a ridicat o biserică romano-catolică, una ortodoxă şi una reformată); construcţia câtorva biserici de mari dimensiuni durează de decenii, dar enoriaşii aşteaptă cu speranţă şi răbdare adunarea fondurilor pentru finalizare lor, iar restul clujenilor nu-şi manifestă nemulţumirea faţă de …eventuala supradimensionare a acestor edificii încă neterminate.

Casă de rugăciune baptistă

La Cluj nu a trăit o comunitate musulmană de-a lungul istoriei şi de aceea în oraş nu exista vreo geamie, însă în urmă cu câţiva ani, într-un cartier de vile al oraşului, s-a ridicat un elegant centru cultural islamic care găzduieşte şi un lăcaş de rugăciune. Odată cu sporirea locuitorilor de confesiune musulmană – studenţi sau oameni de afaceri stabiliţi la Cluj, ba chiar şi români convertiţi la islam – numărul acestor lăcaşuri de cult a crescut în mod firesc, fără ca cetăţenii oraşului să fie revoltaţi sau…îngroziţi de existenţa lor.

Sediul Ligii Islamice Cluj

Clujul nu este o excepţie; în majoritatea oraşelor mari din ţară există o diversitate confesională reflectată în lăcaşele de cult şi de aceea construcţia unei moschei la Bucureşti mi se pare în firea lucrurilor. Nu înţeleg de ce ar trebui să ne opunem ca enoriaşii unui cult care funcţionează legal în România să-şi construiască un locaş de cult şi o şcoală în care să-şi studieze religia.

De ce ar trebui să reglementăm noi dimensiunea şi locul acestora?! Cred că inflamarea spiritelor, iniţierea sondajelor de opinie din presă (al căror rezultat nu reflectă decât componenţa confesională, majoritar creştină a celor chestionaţi sau…manipulaţi) sau a unui eventual referendum legat de o moschee ce ar urma să fie construită la Bucureşti nu-şi au rostul şi sunt păgubitoare, alimentând xenofobia.

Incriminarea din start a credincioşilor, care ar urma să frecventeze moscheea sau să înveţe la şcoala din preajm a ei, nu este decât o manifestare a intoleranţei, a cultivării fobiei faţă de un cult religios.

Nu Muftiatul Cultului Musulman din România are îndatorirea să protejeze România de terorism, ci organele abilitate pentru apărarea securităţii naţionale.

Atribuirea terenului, amplasarea şi dimensiunea construcţiei, obţinerea autorizaţiilor, a fondurilor, etc. revin în responsabilitatea autorităţilor competente şi trebuie stabilite prin proceduri legale.

Libertatea de credinţă e garantată de articolul 29 al Constituţiei României şi mi se pare cel puţin ciudat să lupţi împotriva unui locaş de rugăciune şi învăţătură al oricărei confesiuni care funcţionează în mod legal în ţara noastră.

Andrea Ghiţă

10 Comments

  • leontyn commented on August 4, 2015 Reply

    Acceptamd faptul legitim ca intr-un stat democrat libertatea de credinţă e garantată de articolul 29 al Constituţiei României cum bine amintesti , nu inteleg de ce construirea unei megamoschei ? numarul musulmanilor din romania necesita un astfel de edificiu sau va ganditi la impactul “turistic” (si nunumai ) pe care il va avea aceasta cladire? Eventualele pelerinaje pe care acestia le vor face vor aduce in Romania ceea ce-au adus in Europa , atentate, nesiguranta si demonstratii huliganice ori de cateori va fi un eveniment care nu va fi pe placul extremistilor lor. Musulmanii de astazi nu sunt ca cei de alta data , sunt mult mai periculosi sunt ca o bomba cu ceas . Nu va doresc sa-i cunoasteti ! Pentru ca este imposibil sa-i alegem pe cei buni dintre cei rai ar fi foarte bine sa faca in continuare pelerinaje la Meca. Faptul ca pana in prezent n-au fost probleme se datoreaza activitatii excelente a SRI ului si a celorlalte servicii abilitate . Inchei cu un proverb romanaesc care spune “nu te lega la cap daca nu te doare ! “

  • Andrea Ghiţă commented on July 16, 2015 Reply

    Comentariile de mai sus si sper ca si cele care vor urma au scos in evidenta aspecte interesante ale “chestiunii moscheii”. Eu am adus in discutie dreptul credinciosilor musulmani din Romania – o minoritate istorica si o confesiune istorica recepta – de a avea o moschee in Bucuresti (sau oriunde altundeva din tara). Un drept care nu inteleg de ce ar fi contestat sau restrictionat. E punctul MEU de vedere si nu “al nostru” sau al vreuni grup sau al redactiei. Tocmai de aceea am postat articolul la rubrica Opinia mea.

  • Andrea Ghiţă commented on July 16, 2015 Reply

    Draga George Hida,
    Comentariul Dvs. in limba engleza ma uimeste pentru ca nu va stiam ca unul care vorbeste califica o intreaga categorie de oameni. Musulmanii constituie una dintre confesiunile recepte, legale in tara noastra care are aceleasi drepturi de a avea lacasuri de cult si scoli, ca oricare alta confesiune (sau minoritate) traitoare – de veacuri – in spatiul romanesc. E vorba de o moschee, un lacas de rugaciune pentru enoriasii acestui cultului islamic. Orice amenintare la securitatea si libertatea cetatenilor tarii cade sub incidenta legilor si si in atributia organelor de protectia sigurantei cetatenilor.

  • Hida George commented on July 16, 2015 Reply

    Do you know the story with a cat having a 5 kitties liter. They had the eyes closed and loved Muslims as you are. However, few weeks later one of them opened its eyes and started to cry but was too late. first the Muslims cried for sharia law. Then the Muslims eradicated the churches and synagogues. Then they killed all the non-Muslims. At the end they started to Kill each other. This is what you want for your people?

  • Michael Shafir commented on July 16, 2015 Reply

    In sfârșit, o atitudine cum n-am văzut (din păcate) multe. Felicitări.

  • eva galambos commented on July 16, 2015 Reply

    Recomand articolul ”De ce megamoscheea de la București nu poate fi antidotul fundamentalismului?”deFatma Ruxandra Ylmaz, activistă pentru drepturile femeilor musulmane (Adevărul nr.7367 din 16 iulie)care lămurește multe din aspectele legate de necesitatea sau inutilitatea acestei construcții prin prisma existenței numeroaselor facțiuni religioase musulmane cu cele mai diverse orientări din România și care nu pot fi adunate într-o singură moschee.

  • Irena Leibovici commented on July 16, 2015 Reply

    Dumneavoastra ati urmarit ce se ingtampla in Europa la nivelul comunitatilor musulmane? Faptul ca Romania inca nu este atinsa de aceasta problema este si din cauza saraciei tarii, care nu atrage atati turci ca in vestul Europei, dar si datorita SRI. Miscarea contra acestei moschei bineinteles ca nu va fi sprijinita de Comunitatea Evreiasca, dar e bine sa va abtineti sa o sustineti…

  • Ionel Schlesinger commented on July 16, 2015 Reply

    Draga Andrea, cred ca nu este cazul ca noi sa ne implicam in aceasta disputa, mai ales ca nu era vorba de proteste impotriva ridicarii unui locas de cult musulman oarecare, ci a unui megaproiect finantat de statul turc, ai carui conducatori actuali sunt islamisti sustinatori ai fratiei musulmane, ai Hamas, etc. In aceasta situatie semnele de intrebare sunt justificate.
    Oare cate biserici crestine (ca sa nu vorbim de sinagogi) se pot ridica in Franta, Anglia, Suedia, etc. in zonele declarate a fi deja sub controlul celor care nu respecta decat sharia si unde organele de ordine ale statelor respective (crestine) nici nu mai indraznesc sa intre? Cred ca mai degraba asta ar trebui sa ne preocupe…

  • Mike Klein commented on July 16, 2015 Reply

    Total de accord cu Andrea, toti credinciosii au dreptul fundamental sa-si construiasca un lacas de cult, dar am o problema foarte serioasa cu felul in care statul roman este implicat in treburile religioase. Separarea religiei de stat este un lucru necesar intr-o democratie. In ceea ce priveste dimensiunile cladirii, cei de la planificarile urbane trebuie sa-si dea aprobarea, si sa verifice daca cladirea este in conformitate cu normele legale pentru acea zona.

  • Maria Roth commented on July 16, 2015 Reply

    Coltul str. Bolyai-Maniu e locul preferat si de mine pentru a ilustra multiconfesionalitatea si totodata multiculturalitatea clujeana.

    Promovarea libertatii religioase e o cauza dreapta, de acord.

    Ca nu au protestat clujenii impotriva supradimensionarii unei biserici care e in constructie de 25 de ani si ca atare uriteste piata Cipariu, nu stiu daca tine de toleranta sau mai mult de neimplicarea civica a clujenilor.

    Implicarea civica a fost ceva mai accentuata in cazul proiectului grandoman al Catedralei Neamului, miza fiind implicarea unor resurse ale statului: teren si fonduri care ar trebui sa isi gaseasca alta destinatie in vremuri in care Romania are cel mai mare procent de copii saraci in Europa, cea mai mare mortalitate infantila si o lipsa cronica de fonduri in servicii culturale, in educatie, in sanatate. Sa nu mai vorbim de nesfirsita lista de monumente istorice care ar trebui reabilitate.

    Dar parasind contetul si revenind la titlul articolulului Andreei: probabil ca credinciosii musulmani din Bucuresti isi doresc o moschee. Intr-adevar, de ce nu? Dar de ce e acest lucru treaba statului roman si de ce trebuie sa fie o constructie mare, respectiv cea mai mare din regiunea sud-est europeana? Nu sunt de loc convinsa ca nu e prozelitism, fenomen care imi displace profund. Si de ce trebuie statul sa se implice apoi in construirea unei biserici echivalente in Istanbul? Chiar nu gaseste statul roman scopuri nobile in care sa se implice?

    De ce nu se poate ajunge in sfirsit la despartirea puterilor stat-biserica?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *