După o întrerupere a ascencensiunilor de câţiva ani, în acest August 2015, am petrecut o săptămâna de neuitat în staţiunea elveţiană Leukerbad…Drumul spre Leukerbad nu este simplu. Din aeroportul Zurich-Kloten trenul ne-a transportat prin Berna şi Thun timp de 2 ore şi 20 de minute, printr-un număr de tunele, în valea Ronului – oprind în gara Visp din cantonul Valais. 
Aerodinamicul vehicul a continuat drumul încă 50 de minute spre altă perla elveţiană: Zermatt, dar noi coboram aci în Visp, amânând ascencensiunea spre Matterhorn, pentru o dată ulterioară… Din Visp, potrivit planului, ar fi trebuit să urcăm în alt tren care după 10 minute ajungea în gara Leuk, de unde călătoria ar fi continuat cu un autobuz….
Alegem o versiune mai comodă, urcând într-un “shuttle” care ne transporta din gara Visp la Leuk ( at.731 m.) , după care care vehiculul părăseşte valea Ronului şi urcă timp de 35 de minute dramaticele sepentine până la la complexul RCI Les Naturelles din Leukerbad (1411 m.), unde aveam să locuim în următoarele 8 zile…
Ieşim pe terasa apartamentului şi în faţă noastră apare stupefiantul perete de piatră al Alpilor Bernese, dominat de vârfurile Balmhorn (3.698 m.), Dolderhorn (3.643 m.), Aties (3.629 m.) sau Randhorn (3.453 m.).
Comparând extraordinara vedere care înconjoară Leukerbad, cu cel oferit de alte staţiuni alpine pe care le-am vizitat în trecut, acesta poate fi egalat (în opina mea) numai de culmile înzăpezite ale munţilor Jungfrau (4.158 m.) şi Eiger (3.970 m.) admirate din Grindelwald şi Lauterbrunnen sau de imaginea munţilor Tofana (3.244 m) şi Cristallo (3.221 m.) din Cortina d’Ampezzo…
Există şi două teleferice pornind din Leukerbad: o cabina spre pasul Gemmi (2322 m.), singura trecere între cantoanele Berna şi Valais şi alta care urcă la Torrent (2313 m.)
***
Faţă de pitorestile staţiuni menţionate mai sus, Leukerbad are însă un atu ieşit din comun: apele termale sulfuroase, calcaroase şi cu gips, recomandate în tratamentul reumatismului, afecţiunilor circulatorii şi ale pielii…
Datorită izvoarele de apă termală şi a efectului terapeutic al acestoa, Leukerbad renumit încă din vremea romanilor este considerată cea mai mare staţiune alpină ”spa”. Actualmente, 3,900,000 litri de apă termală – până la 51 °C – alimentează 22 de bazine termale. O parte din băi sunt la dispoziţia oaspeţilor în hoteluri particulare. Cele mai mari băi sunt cele publice, din care amintesc sofisticatul Walliser Alpentherme şi mai popularul Leukerbad Therme.
Am optat pentru Leukerbad Therme care oferă 10 bazine cu ape termale la la diferite temperaturi între 38°şi 43°C., unde am cumparat un abonament de 5 zile a 3 ore pe zi. Complexul balnear respectiv are printre altele diverse saune, jakuzi, un bazin de înot sub cerul liber şi altul acoperit.
Majoritatea timpului l-am petrecut însă într-un bazin oval, cu apă la temperatura de 38°C, cu adâncimea de 1.5 m. şi care oferea un masaj acvatic energic şi o vedere alpină încântătoare. Sub numeroasele bănci subacvatice sau paturi metalice nichelate “de odihnă (!)” ale bazinului, apa bolboroseşte energic în mod sporadic, punându-ţi muşchii şi sângele în mişcare. Şuvoaiele ovale sau rotunde de apă , cu diametre de 10,5 cm care ţâşnesc din cele 6 duşuri , pur şi simplu – exprimându-mă într-un limbaj mai popular- , îţi “moaie oasele” !
Vremea a fost însorită, exceptând una din zile cere ne-a oferit o experienţă de neuitat: baia într-un bazin cu apă fierbinte sub o ploaie de vara cu băşici, din fericire efemeră….
***
Un număr de persoane notabile au vizitat Leukerbad, inclusiv Johann Wolfgang von Goethe, Mark Twain şi Guy de Maupassant. Ultimul, inspirat de peisajul auster al staţiunii ,a scris povestirea fantastică “L’Auberge”(Hanul). Personal,consider că noţiunea de “peisaj auster” nu este adecvată. Coborând privirile sub cota 1600 m, ochii ne sunt încântaţi de vederi odihnitoare, dominate de păşuni verzi şi pâlcuri de brazi sau foioase,străbătute de cărări încântătoare
Nu am avut maşină în localitate. Pentru deplasarea la Therme am folosit autobuzul local “Leukerbad Ring-Jet” care circulă în permanentă pe un traseu circular (gratuit!). Staţia cea mai apropiată era însă la circa 1 km de hotel…
***
Nu am folosit restaurantele. Supermaketul din localitate ne-a oferit numeroase delicatese la un preţ – din păcate mai redus – decât cel practicat de Shupersal-ul din Haifa…
***
Spre deosebire de alte staţiuni din Alpi, în Lekerbad nu am au auzit vorbindu-se ivrit. I supermarket am întâlnit însă “haridimi” care foloseau limba idiş. Unul din ei m-a informat, într-un ivrit cu accent anglo-saxon, despre existent unui “beit-hakneset” …în apropierea bisericii…
Întâlnim şi un grup de copii cu chipă şi peisăh care conversau în engleză sau idiş. Abordăm în ivrit pe tânăra lor însoţitoare, care ne informează cu amabilitate că grupul a sosit din Londra pentru două săptămâni. Am ajuns la concluzia că tânăra, al cărui accent tzabaritic era impecabil, fusese adusă din Ţară Sfânta pentru a învaţa bebeluşii londonezi limba bibliei …
***
Cele 8 zile minunate petrecute în Leukerbad au trecut repede şi ne-am întors, via giganticul Zurich Airport (supra-aglomerat cu tipi din lumea treia!), El Al şi “Nadbag” – la televiziunea noastră, dominată de polemici între politicieni, “anti-bibism” şi isteria mass-mediei contra numirii unui general Zahal in functia de comandant al politiei si impotriva … construcţiei unui tramvai la Tel-Aviv…
Parcurgând cele 100 de canale europene disponibile pe aparatul TV din apartamentul nostru de la Les Naturelles –Leukerbad, nu am remarcat redarea unor probleme similare!
Theodor Toivi
