A fost un moment în istoria omenirii, adică a speciei noastre când din maimuțe porneau spre destinul uman câteva linii de dezvoltare . Faptul că noi existăm astăzi așa cum ne știm, ca ”oameni”, creatori ai unei civilizații extraordinare şi singura din lumea vie, e un miracol și în același timp un joc al hazardului. Când strămoșii noștri direcți,oamenii de Cro-Magnon au sosit din Africa în Europa au găsit-o ocupată de oamenii de Neanderthal, numiți astfel dupa oase fosile descoperite într-o peșteră din Germania, lângă localitatea Neanderthal. Superiori ca inteligență și capacitate de a acționa în comun, mai abili deci la vânătoare și la război, strămoșii noștri i-au exterminat în circa 15.000 de ani pe neanderthalieni. Ultimii au murit pe litoralul atlantic al Spaniei de azi, acum 35.000 de ani. Până nu demult se considera că aceste două tipuri de humanoizi au fost singurele ramuri ale arborelui genealogic al omenirii. Dar nu demult, în Siberia, în munții Altai, a fost descoperit într-o peșteră, la Denisova, un fragment de deget și un molar al unei specii de humanoizi necunoscute, numită de antropologi ”omul denisovan”, care acum 60.000 de ani trăia în inima Siberiei, se pare că simultan cu altă linie de hominizi, dispărută și ea. Era o ființă destul de abilă ca să supraviețuiască în epoca glaciară.
Și trăia acolo înainte ca strămoșii noștri să pornească din Africa, acum 50.000 de ani, la cucerirea Europei…și a planetei. Vorbim aici de zeci de mii de ani de evoluție ca de mărunțiș, dar gândiți-vă că toată istoria civilizației noastre are circa 10.000 de ani, iar scrisul a apărut în urmă cu 5.000 de ani, religia creștină acum 2000 de ani, revoluția industrială a început acum 200 de ani. Iar drumul evoluției hominizilor a durat zeci de mii de ani. Natura nu se grăbește! Numai omul își accelerează drumul spre cunoaștere și evoluție tehnologică.
Specialiștii apreciază acum că omul a trăit alături de rude apropiate în ultimul million de ani. În Siberia însă nu au trăit decât neanderthalieni de acum 300.000 de ani până acum 40.000 de ani. Se apreciază că denisovanii și neanderthalienii s-au despărțit de familia umană acum 400.000 de ani.
Recentul descoperit ”dinte 8” al unui denisovan conține suficient ADN ca să se poată trage concluzii importante din studiul lui. În primul rând s-a ajuns la concluzia că posesorul lui a trăit mult mai în urmă decât se credea – el a pășit pe solul siberian acum 110.000 de ani. Bence Viola, profesor de paleo-antropologie la Universitatea din Toronto crede că denisovanii au trăit în acea peșteră continuu acum110.000 de ani sau au plecat și au revenit acum 55.000 de ani. Viola și colegii lui au constatat că denisovanii au în ADN-ul lor o diversitate tot atât de mare ca europenii actuali. Varietate care nu se regăsește în fosilele neanderthalienilor.
Se pare că alungați de ghețari neanderthalienii s-au refugiat în sudul Europei, unde s-au reprodus prin împerecheri cosanguine, ceea ce a dus la slăbirea potențialului lor evolutiv. Între timp denisovanii s-au răspândit în sudul Asiei, care nu era acoperit de ghețari. Interesant este că fragmente de ADN specific denisovanilor au fost găsite în genomul aborigenilor din Australia, Noua Guinee și Polinezia. Nu poți să nu te minunezi gândindu-te cum în urmă cu zeci de mii de ani acești hominizi primitivi au avut curiozitatea și curajul să se suie în canoele lor (canoea fiind o invenție remarcabilă) și să străbată sute chiar mii de kilometri până în Australia si, mai ales, Polinezia?!
Avem șansa să existăm, să trăim cu apă curentă, calorifer și lumină electrică și să ne uităm la televizor la semenii noștri care au început să cucerească cosmosul. Dar suntem în bună măsură fii ai norocului.
Andrei Banc
