După  amiază  de  martie. Părăsim Clujul  scăldat  în  lumina călduţă  a  soarelui strălucind pe un cer  neaşteptat de senin şi ne îndreptăm spre Târgu Mureş unde  ajungem după  2  ore  şi  ceva  de  rulat  pe  un  drum  mult  mai  aglomerat  decât  ne-am  fi  aşteptat.

Aici  ne  întâmpină  un  cer  acoperit  de  nori  care  tocmai  încep  să-şi  scuture  picăturile mărunte  de  ploaie, parcă să ne sperie, ceea ce  nu  se întâmplă deoarece noi am ajuns, deja, la destinaţie şi am intrat la adăpost.

În  holul  spaţios  al  Palatului  Culturii, suntem  întâmpinaţi  cu  bucurie  de  reprezentanţii  organizatorilor  evenimentului  la   care  a fost  invitată să participle şi  formaţia  “MAZEL TOV” din Cluj, pentru că despre  ea  este  vorba.

Evenimentul la  care  am  fost  invitaţi şi care  s-a  dorit  a  fi  o  acţiune  ce  marchează  finalul  anului de  preşedinţie  a  Ungariei în  cadrul  IHRA ( Alianţa Internaţională pentru  Memoria  Holocaustului ), preşedinţie  ce  urmează   să  fie  preluată, peste  4  zile, de  România,  l-a  constituit  vernisajul  unei  expoziţii  foto, organizată de  Consulatul Maghiar  de  la  Miercurea Ciuc în colaborare  cu Muzeul Judeţean Târgu Mureş şi Comunitatea Evreilor din Târgu Mureş.

De-a lungul  pereţilor, panourile (purtând fotografiile realizate de  Rudolf  Klein, fotografii adunate şi în cartea „Sinagogile  Europei  Centrale  şi  de  Est  1782-1944” pusă  la  dispoziţia  publicului pe o masă  alăturată) ne-au  invitat  la  o plimbare virtuală  pe  străduţe  întortocheate  sau  străzi mai largi, străjuite  de  clădiri  impunătoare, frumos  împodobite, sau  căsuţe  mai  modeste, fiecare  îndemnându-ne  să  ghicim  o  poveste  nespusă despre  comunitatea care  le-a  ridicat, zidită  între  cărămizile lor.*

După  ce, în  deschidere, a  vorbit  Vasile  Dub, preşedintele Comunităţii Evreilor  din  Tg. Mureş, salutând  organizatorii şi  oaspeţii care,  înaintea  acestui  vernisaj,  au  trecut,  mai  întâi,  pe  la  monumentul  închinat  memoriei  victimelor  holocaustului, aducându-le  acestora  un  omagiu  dublat de o lacrimă, au  vorbit, pe rând, organizatorii acestui  eveniment : Sándor  Zoltán Csige, consulul Ungariei la  Miercurea  Ciuc, fostul  ambasador al Ungariei la Bucureşti  Oszkár Füzes,  preşedinte IHRA  din partea Ungariei şi Zoltán Soos, directorul  Muzeului  Judeţean Mureş. Adăugăm şi  prezenţa muzeologului Timea Fülőp  din  echipa  de  organizare  a actriţei  Ilka  Kilyén care a prezentat  programul şi a lui Csortán Fr. care  a  asigurat  traducerea  din  maghiară  în  română  şi  invers.*

Cu  toate  că  sinagogile din România nu au fost cuprinse în acest proiect, am  putut, acolo, la expoziţie, să  admirăm  minunata  sinagogă  din  Târgu  Mureş, prefigurată pe un  imens  panou situat pe peretele din  spatele vorbitorilor şi  am  putut  asculta  istoria  sinagogilor  acestui  oraş, de-a-lungul  timpului, excelent  expusă  de  cunoscutul  istoric  târgumureşan  Mihai Sebestyén Spielmann (Mişi, cel de pe vremea studenţiei  noastre la Cluj).*

Finalul  vernisajului  l-a  marcat  momentul  muzical  oferit  de  formaţia  klezmer  „MAZEL  TOV”  din  Cluj, început  cu  HALELUIA!, întrucât  tematica după amiezii au  constituit-o  acele  lăcaşuri  sfinte, sinagogile. Pe  lângă  cântecele  idiş  legate  intr-un  fel  sau  altul  de  această  temă : „ Rojinkes  mit  mandln”, „ Shabat  candles” şi  suita  instrumentală  de  psalmi „ Mi  haish & Al shlosha dvarim „ Baruch Elocheinu & Ki  hem  chayeinu”, nu  a  lipsit  nici  acel  vechi  cântec  evreiesc  cu  versurile  în  maghiară şi ebraică,ce  vorbesc despre reclădirea  templului dărâmat, „Szol  a  kakas”, completat  cu cântecul idiş „Shnirălă perălă”, exprimând  credinţa în venirea lui  Mesia.*

Finalul, vesel şi optimist, ca în toate ieşirile  la  rampă  ale  formaţiei  „MAZEL  TOV”  a  spus  celor  de  faţă, în  acordul  şi  aplauzele  publicului, „Oseh  shalom” –„ fie  ca  Cel  ce  orânduieşte  pacea  în  ceruri, să  o  orânduiască  şi  pentru  noi, aici, pe  pământ !”

Seara  s-a  încheiat  într-o  atmosferă  caldă, prietenoasă şi  ne-am  despărţit de  gazde  şi  oaspeţii lor cu  speranţa  că  vom  mai  avea  prilejul  să  ne  întâlnim.

Am  pornit  spre  casă  cu  mulţumirea  în  suflet  că  ne-am  adus  şi  noi  contribuţia la  reuşita  acestui  eveniment, contribuţie mult  apreciată  de  publicul  încântat  de  prestaţia  noastră. Pe  lângă  aceasta, am  simţit  că  plecăm  îmbogăţiţi  spiritual de pe urma „vizitării” sfintelor  lăcaşuri  care  stau  mărturie vieţii  celor  ce  au  fost şi  ne  îndeamnă  să ducem lumina  mai  departe.

Sulamita Socea

solista formaţiei Mazel Tov