În timp ce scriu acest articol, mă gândesc la ultima mea vizita la croitoreasă. Mi-am scurtat două fuste, am strâmtat o rochie şi am modificat linia unor pantaloni (unii ţigareta, ceilalți culottes). Fiecare dintre aceste haine mi-au plăcut la nebunie, dar nici una dintre ele nu îmi venea ca turnată. Deși, fie vorba intre noi, sunt de statură normala (am 1.70m înălţime) şi teoretic cel puţin, sunt mă   i înaltă decât media femeilor din România.

În fine. Ideea e ca nu mă  deranjează să îmi duc hainele la ajustat, şi nici nu fac din asta o problema. Sunt conștientă că, pe de o parte, tiparele standard nu țin cont de particularităţile vreunei femei (de asta e vorba de tipare standard, adică generice şi generalizate, nu de haine custom-made, făcute pe măsură). Ba mai mult, micile neajunsuri create de hainele care nu mi se potrivesc „mănuşă” nu îmi creează complexe legate de propria siluetă, de proporții, de înălţime sau de circumferințe. Nu-mi pun problema că ar fi bine să am picioarele mai lungi, talia mai coborâtă, posteriorul mai plat, sânii mai mari sau umerii ma  i lati. Eu sunt asa cum sunt. Ştiu că atunci când ceva nu mi se potriveşte, hainele sunt de vină, nu corpul meu.

Cercetând în  jurul meu, observ că nu sunt multe femei care gândesc asemenea mie.În schimb, vad femei care probează rochii ridicol de scurte care ar trebui să fie midi, şi se întreabă dacă nu cumva ele sunt nişte girafe deşirate, dacă toate femele au genunchii atât de urâţi ca ai lor, dacă nu ar trebui să poarte doar balerini. Văd femei care se chinuiesc să îşi îndese sânii generoşi în  sutiene ale căror cupe sunt prea mici, şi se întreabă dacă vreodată îşi vor admira decolteul în oglindă, dacă vor trăi o zi fără dureri de spate şi fără urme roşii de bretele pe umeri, dacă îşi vor vedea talia subţiată. Văd femei care caută şi caută o pereche frumoasă şi comodă de pantofi în  mărimea lor, doar pentru ca la final să se intrebe dacă picioarele lor sunt chiar scandalos de deformate sau neobişnuite. Nu, nu sunt. Aceste femei nu sunt nici girafe, nici mutanți, nici deformate în vreun fel.

Sunt femei frumoase, normale, splendide. Sunt însă femei care nu înțeleg ca nu e nimic în  neregula cu corpul lor, ci cu hainele sau accesoriile pe care le aleg. Indiferent cum arătăm, nu ar trebui să ne chinuim şi să schimbam felul în  care arătăm, cum suntem formate sau cum ne simțim, doar pentru că nu încăpem în  nimic de la Zara sau PNK Casual. Faptul că avem nevoie sa ne ajustam hainele nu este un indiciu pentru a deveni masochiste.

Hainele sunt de vină, nu corpurile noastre.

Hainele sunt cele care ar trebui să se potrivească corpurilor şi siluetelor noastre, nu invers. Croielile, formele, ţesăturile fiecărei haine în  parte ar trebui sa ne mângâie corpul, să ne facă să zâmbim cu încântare, să ne ajute sa părem mai radioase. Acestea sunt hainele care merită onoarea de a ne atinge pielea. N-ar trebui să lăsăm o haină prost croită să ne convingă că suntem urâte, grase, nepotrivite, deformate, ciudate. Vedetele – care-şi petrec ore în şir făcând sport şi monitorizându-şi dietele – au croitori care le modifică absolut fiecare piesă vestimentară: de la rochii de seară, fuste şi sacouri, la jeanşi, simple tricouri şi maieuri. Nici o femeie, nici măcar un manechin cu silueta filiformă, nu arată perfect în  fiecare haină creată de un designer; şi acelea trebuie ajustate pe corpul lor. Aşa că ajustaţi-vă aşteptările şi nu va luptaţi cu hainele care nu se potrivesc siluetei şi proporţiilor voastre.

Mai uşor de spus decât de făcut, stiu.

Știu exact dezamăgirea şi frustrarea pe care o simțiți când, după ce probați șapte piese diferite, înţelegeţi că nici măcar una singură nu vi se va potrivi. Când ador estetica şi calitatea unui brand sau a unui magazin şi totusi nu mă    armonizez cu nimic din ce mi se oferă, mă simt descurajată, obosită, iritată. Şi, recunosc, pe vremuri mă blamam. „Evident, dacă pulpele mele nu încap nici măcar intr-o pereche de pantaloni de-ai lor, cum să mă    astept sa mă strecor într-o rochie minusculă? Mă voi resemna pentru tot restul vietii, asta e…”

Dar la un moment dat a venit şi declicul, momentul când mi-am dat seama ca mă chinuiesc inutil. Poate pantalonii aceia sunt făcuți pentru o femeia îngustă şi cu alte proporţii decât ale mele. Poate că rochia respectivă este croită după un tipar cu o anume chichiţă. Poate că pantofii sunt făcuţi după un calapod măsurat după un alt tip de picior decât al meu. Fiecare dintre ele au fost create plecând de la un set de factori şi criterii, care nu au legătură cu mine, cu silueta mea, cu mine ca persoana.

Multe femei pot face cumpărături la mall şi multe dintre ele arată splendid în  aproape orice ar îmbrăca. Subliniez „aproape orice” – pentru că nu există nici un suflet pe lumea asta care să arate perfect în absolut orice. NU există nici o femeie în lumea asta mare care să-şi fi cumpărat hainele dintr-un magazin oarecare şi toate să îi fi venit ca turnate, ca croite pe măsura ei. Nu există femeie în lumea asta care să nu se fi confruntat cu haine care nu i se potrivesc, care sunt „aşa şi-aşa”, care să nu fi mers la croitoreasă pentru câteva modificări. NU există femeie în lumea asta care nu fi arătat aiurea într-o haină, o dată în viaţa.

Hainele alea din magazine care nu vi se potrivesc? Nu spun nimic despre voi, nu au legătură cu voi.

Parafrazând expresia din engleza, „it’s not you, it’s the clothes”.

Iar pentru ca să ţin lucrurile echilibrate, mărturisiţi-mi: când a fost ultima oara că v-aţi simţit dezamăgite şi frustrate în cabina de proba? Care este cea mai mare problema pe care o întâmpinaţi cu hainele din magazine: lungimile, croielile, măsurile? Dar mai ales: ce vă spuneţi când vă priviţi în  oglinda?

Fotografii: tumblr.com

Irina Markovits

(preluare de pe blogul autoarei http://www.stylediary.ro/wordpress/)