Ce este SUFLETUL şi ce rol joacă el în viaţa noastră ? Se spune despre unii oameni că au un suflet bun.Alţii sunt ataşaţi sufleteşte de o idee sau o persoană. Oamenii mor şi sunt găsiţi neînsufleţiţi, „şi-au dat sufletul”. Ce rol joacă oare acest suflet care pare mai mult imaterial ,ca o esenţă vitală a existenţei noastre? Nici o disecţie nu l-a găsit,ceea ce e firesc fiindcă la moartea unui om se presupune,aşa cum am spus,că şi-a dat sufletul deci acest fluid vital s-a evaporat.
Nu există nici un loc în corpul nostru despre care să putem spune ca este lăcaşul sufletului şi atunci rămâne un mister : unde se află în timpul vieţii sufletul nostru şi ce rol joacă el în existenţa noastră? Nimeni,medic sau filosof nu poate răspunde satisfăcător la această întrebare. Mai interesant poate ar fi să ştim când a apărut sufletul în cursul evoluţiei omului şi ce rol a jucat el în transformarea maimuţei în hominid.Fiindcă animalele nu au suflet.De ce nu au ? Nu ştim !
Se pare că sufletul omului cântăreşte 21 de grame, deci are masă, nu e un spirit e un fluid, fiindcă dacă ar fi un câmp nu ar avea masă. Ideea de a-l cântări nu e nouă. La începutul secolului trecut,în 1907,un medic american,Duncan McDougal, a avut primul convingerea că sufletul are masă şi deci poate fi cântărit.Experienţele lui au arătat că într-adevăr sufletul are masă. McDougal a convins câţiva muribunzi să se lase cântăriţi cât mai erau în viaţă şi apoi i-a cântărit imediat dupa ce au murit,înregistrând de fiecare dată o diferenţă de 21 de grame.A repetat experienţa cu câini,animalele atât de devotate omului şi rezultatul a fost negativ : câinii nu au pierdut din greutate după moarte,de unde concluzia că ei nu au suflet. Şi prin extensie că animalele nu au suflet. Experenţele lui McDougal au fost supravegheate de alţi patru medici.Patru ani mai târziu New York Times anunţa că Mc Dougal izbutise să fotografieze sufletul în momentul când părăsea corpul uman.
Experienţa lui Korotkov
După un secol un cercetător rus, Konstantin Korotkov,dierctorul Institutului de cercetare pentru cultură fizică din Sankt Petersburg, a reluat experienţele lui Mc Dougal şi a ajuns la acelaşi rezultat : diferenţa dintre corpul viu şi cel mort este de 21 de grame. Korotkov a folosit un aparat foto care lua imagini într-o tehnică specială, cunoscută ca o dezvoltare a metodei Kirlian în care sunt vizualizate fenomene din câmpul biofizic al corpului şi organelor umane. În imagini cu nuanţe de culoare albastră este redată forţa vitală a corpului omenesc. În fotografiile lui Korotkov se vede cum sufletul părăseşte corpul,în mod treptat. Zona buricului şi a capului sunt primele de care se desprinde sufletul iar ultimele zone sunt cele inghinale si inima.Deci sufletul nu este o formaţie compactă ci e distribuit în tot organismul,ca o boare ce asigură forţa vitală a omului dar şi caracterul său,psihicul său.Cum acţionează sufletul omului nimeni nu ştie.Tehnica de fotografie a lui Korotkov este aprobată de Ministerul Sănătăţii din Rusia şi este folosită de 300 de medici din toată lumea.Nu este o scamatorie.
Aura umană
Korotkov vorbeşte despre efectul alimentatiei, apei si chiar despre efectul produselor cosmetice asupra câmpului energetic uman. De asemenea,cercetătorul rus vorbeşte şi despre influenţa pe care o au ceilalţi
asupra propriului nostru câmp energetic. Ne este amintit aici
experimentul Rupert Sheldrake, experimentul sentimentului de a fi
urmărit: câmpul energetic al unei persoane suferâ modificări atunci
când altcineva îşi indreaptă atenţia asupra sa, chiar dacă această
persoană se află în spatele său şi nu o percepe în mod conştient. Există în acest sens o celebră povestire a scriitorului rus Kuprin,de acum peste 150 de ani. De asemenea, in locurile aglomerate câmpul nostru energetic suferă anumite modificări. Totodată, Korotkov ne avertizează cu privire la pericolele reprezentate de radiaţiile emise de telefoanele mobile, multe dintre acestea fiind cancerigene, afirmaţie susținută de mai
multe studii ştiinţifice.
Andrei Banc
