Insula plutitoare

Insula este limanul la care ajunge orice naufragiat norocos, tărâmul liniştit la care visează doritorii de meditaţie, un loc exotic şi izolat unde-ţi cauţi tihna, exilul visat (Make me an island) sau, dimpotrivă, îţi plângi izolarea (Un ostrov fără luntre, fiecare). Insula (fie ea şi misterioasă) este, totuşi, un petec de pământ ferm şi nicidecum…plutitor. Nu şi în universul gastronomic. « Insula plutitoare » din copilăria mea era desertul cel mai râvnit, preparat foarte rar, pentru că de cele mai multe ori eşua sub formă de « lapte de pasăre » un dulce deloc de lepădat, dar care nici pe departe nu avea sofisticarea insulei plutitoare. Deci în minunata vreme a copilăriei mele, când hălăduiam în căsuţa de la periferie a bunicilor http://www.poezie.ro/index.php/prose/13900755/index.html , « insula plutitoare » era mai degrabă o promisiune, arareori îndeplinită, şi de aceea râvneam atât de mult la ea. Dar, aşa cum spunea bunica, « Insula plutitoare cere multă muncă, dibăcie şi răbdare şi nu îmi reuşeşte întotdeauna, prefer să prepar lapte de pasăre. O gospodină trebuie să se concentreze pe felurile care-i reuşesc » mă instruia ea (am luat aminte şi m-am conformat toată viaţa !)

Totuşi Bunica a mai cedat rugăminţilor mele, gătindu-mi insula plutitoare după ceaslovul ei cu reţete – o carte de bucate veche şi voluminoasă, cu foile recondiţionate şi legate în pânză albastră, astfel încât nu i-am văzut niciodată coperta originală.

Andrea Szakacskonyv

Cartea de bucate a bunicii, moştenită de mine

Înainte de a ne apuca de treabă, cobora de pe dulap cântarul de fier masiv, cu cadran şi arătător, aşeza pe masa din bucătărie planşeta de lemn geluit, vailingul de alamă (cel mai fascinant vas din bucătărie), telurile (cel cu arc şi cel ca o antenă de radio), câteva boluri de dimensiuni diferite, îşi punea şorţul de bucătărie, mă îmbrăca şi pe mine cu şorţuleţ şi începeam să trebăluim. Bunica cu ochelarii pe nas citea din cartea de bucate câte o instrucţiune şi o îndeplinea întocmai. Eu îndeobşte chibiţam, dar uneori mă ruga s-o asist, dându-i materia primă. Drept recompensă, în final, aveam voie să mă delectez cu rămăşiţele de spumă de ou cu zahăr sau cu dulceaţă de pe tel, de pe linguriţe şi din vailing.

Pagina cu reţeta insulei plutitoare

Pagina cu reţeta insulei plutitoare

Cred că ultima « insulă plutitoare » am mâncat-o în clasele primare. Apoi bunica mea adoptată Erzsi  n-a mai preparat dulciuri atât de sofisticate, iar în dumincile când eram invitată la masă, prefera să cumpere prăjituri de cofetărie Işler sau Spumoasă care, în anii aceia, la Cluj, rivalizau cu prăjiturile de casă. Potrivit tradiţiei, de ziua mea îmi prepara « tort de smântână » http://_wp_link_placeholderhttp://baabel.ro/2013/07/andrea-ghita-un-tort-pentru-oamenii-din-baabel/ . Asta până în toamna lui 1967 când ne-a părăsit pentru totdeauna…

Am ales să vă împărtăşesc reţeta «insulei plutitoare» , aşa cum e scrisă în cartea de bucate a Bunicii Erzsi, pentru a vă transfera ceva din mirajul unui gust râvnit în copilărie, aproape irepetabil, dar şi de a vă  provoca să încercaţi să-l obţineţi.

Trebuie să recunosc că mă îndoiam că numele acestui desert, cunoscut de mine doar în limba maghiară Uszósziget (pe care nu-l pot traduce altfel decât «insulă plutitoare») am să-l regăsesc ca atare în limba română.

Înainte de a mă apuca de articol am dat o “googlare” şi ,culmea, am găsit exact  această denumire ( tradusă din franceză «l’île flottante»). Reţeta, însă, nu seamănă deloc cu cea cunoscută de mine. Am căutat şi în limba maghiară, dar şi acolo sunt prezentate reţete diferite de cea preparată de Bunica.  Am găsit, totuşi,  o fotografie cât de cât  asemănătoare, pe care o şi reproduc.

Andrea uszo-sziget

Ingrediente

6 ouă, 450g. de zahăr, 1 lunguriţă de făină, 1,5 litri de lapte, 6 linguri de gem (bunica punea gem de caise), 6 linguri de zahăr (pentru spumă).

Mod de preparare

Separăm ouăle. Gălbenuşurile le amestecăm cu 100 g. de zahăr şi linguriţa de făină, adăugând treptat laptele rece. Restul de 350 de g. de zahăr îl caramelizăm, având grijă să nu devină brun, pentru că primeşte un gust amar. Apoi îl stingem cu un pahar de apă şi-l lăsăm să se dizolve, după care îl amestecăm în compoziţie şi o fierbem până se îngroaşă puţin.  Batem pe abur cele 6 albuşuri, cu 6 linguri de zahăr şi cele 6 linguri de gem, până obţinem o spumă consistentă şi apoi turnăm sub ea sosul de caramel, ca să arate ca  o…insulă plutitoare. Se aşează la rece.

Poftă bună !!!!

Andrea Ghiţă

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *