Mitologie vestimentară

Există două tipuri de veşminte: cele pe care le purtăm noi înşine şi cele pe care le vedem „trăind” pe ceialţi. În ceea ce mă priveşte, cele din a doua categorie sunt, fără îndoială, cele care îmi suscită interesul, îmi marchează ziua, mă ajută să îmi construiesc propria mitologie stilistică. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul vostru, deşi poate nu le daţi aceeaşi importanţă sau nu le observați la fel. Însă multe dintre hainele purtate de ceilalţi v-au definit gusturile, v-au hrănit imaginarul, v-au ajutat să cartografiaţi propria estetică…

Bluzonul din piele purtat de un tată

Imaginați-vă un tată care iarna nu poartă pulovere. în dimineţile reci de decembrie, de ani de zile are obiceiul să îmbrace un bluzon din piele peste cămaşă. Când te pupă pe obraz dimineaţa, gulerul îi miroase a piele, tutun şi after shave. Geaca îşi reia locul în dulap abia în primăvară, când soarele apare zilnic. Pentru tine – fetiţa sau adolescenta -, geaca asta din piele moale, cu gulerul ridicat, este o carapace: protectoare, virilă. Când credeai că nu te vede nimeni, îţi treceai degetele peste căptuşeala mătăsoasă, îţi afundai mâinile în buzunarele adânci în care găseai de fiecare dată o bomboană, o probai în oglindă deşi te pierdeai în ea… Nu te încântă şi astăzi acel melanj delicios de masculin dintre piele, apa de colonie şi tutun?

irina1

Mantoul din vizon purtat de o bunică

În copilărie o vedeai rar, însă vizitele ei ţi-au rămas gravate în memorie. O revezi cu ochii minţii, măsurând cu paşi mici curtea casei în care te-ai născut sau în cadrul uşii de la intrare, purtând o tocă miniaturală şi o fusta plisata impecabilă, silueta ei mică, înfăşurată în ceea ce mai târziu aveai să afli că este un mantou din vizon. Vă săruta pe frunte pe fiecare dintre voi, iar apoi o îmbrăţişa pe mama ta. Aştepta apoi ca tatăl tău să îi ia de pe umeri mantoul; abia după aceea vă îmbrăţişa. Mai târziu, când adulţii discutau în sufragerie, iar fratele şi sora ta se jucau în altă cameră, te strecurai spre cuierul de la intrare. Priveai cu un strop de teamă obiectul acela ciudat şi fascinant şi, într-un final, mângâiai pe furiş hainele acelei femei care, între eleganţă, distincţie, severitate şi răceală, te subjuga.

Fusta hippie multicolora purtata de o mătuşă

O ţii minte perfect: tivul se oprea la un centimetru deasupra solului, iar desenele ei orientale – astăzi ştii că se numesc paisley! – se aşezau într-un patchwork de benzi orizontale. Mătuşa ta o primise chiar din India, de la o buna prietenă, jurnalistă şi fotograf, a cărei profesie îi permitea tot felul de calatorii exotice. La vremea respectiva ţi se părea cea mai frumoasă fustă din lume: vaporoasă, uşoară, colorată, neobişnuită. Nu mai ştiai pe nimeni care sa aibă sau să poarte o astfel de fustă! Iar mătuşii îi venea atât bine… De altfel, o purta în fiecare an, cât era vara de lungă: îşi strângea părul ondulat într-o coroniţa împletită, îşi punea la gât mărgele colorate, iar în picioare nişte saboţi de lemn aduşi din Olanda. De-a lungul anilor, deşi culorile fustei s-au şters, în ochii tăi ele au rămas la fel de strălucitoare, vibrante, magice…

irina2

Bascheţii de skater purtaţi de un frate

Aşezat pe un scaun din bucătărie, fratele tău cel mare îşi încălţa cu nerăbdare cadoul de Crăciun: o pereche de bascheţi negri, purtaţi la vremea aceea (in anii ’90) de băieţii pasionaţi de skateboarding. Îi reperase cu câteva luni în urmă, într-o revistă, din care tu păstrai posterele cu actori şi cântăreţi de care erai îndrăgostită. Bascheții erau masivi: o talpă groasă, şireturi late din care se năşteau funde şi noduri surprinzătoare, şi nişte benzi diagonale fluorescente pe lateralul ghetei. Very bad boy, te gândeai atunci, studiindu-i de la depărtare. Tu preferai balerinii lăcuiţi. Însă, de fiecare dată când îl vedeai pe fratele tău suindu-se pe placă, luându-şi avânt şi păşind cu aplomb în bascheţii negri cu talpa groasă, îţi doreai să fii un băiat cool. Măcar pentru o zi.

Irina Markovits

(preluat de pe blogul autoarei http://www.stylediary.ro)

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *