Un foarte recent sondaj de opinie din Ungaria arată că în ultimele două luni, premierul Ungariei, Viktor Orbán, a pierdut aproximativ 500.000 de alegători. Principala cauză a acestei reduceri a popularității a fost, paradoxal, intenția desființării Universității Central-Europene din Ungaria (mai multe orașe din România au invitat conducerea Universității să se stabilească aici). Am folosit paradoxal deoarece, până de curând, Orbán a știut să aleagă  cu mare talent o imagine a dușmanului care să-i sperie pe unguri și să atragă cât mai mulți viitori alegători de partea lui (Alegerile legislative din Ungaria vor avea loc în 2018). După refugiați și Bruxelles,  alesul a fost George Soros, cel care a fondat Universitatea Central Europeană de la Budapesta. În paranteză, pe lângă faptul că este un om foarte bogat și, este adevărat, și-a câștigat o parte din avere și prin speculații financiare, el a oferit fonduri pentru crearea unor organizații de educare și implementare a principiilor democratice în fostele țări comuniste din Europa de est și burse studenților care doreau să studieze științele politice în străinătate, printre cei care s-au bucurat de acest drept fiind și tânărul Viktor Orbán. Și dacă sperietorile cu refugiații și cu Bruxelles au ținut, premierul recâștigându-și popularitatea, care înaintea crizei refugiaților descreștea vertiginos din cauza unor scandaluri de corupție, problema universității ”nu ține”. Probabil că aici s-au mai adăugat și alte probleme ale societății ungare, alte măsuri considerate nedemocratice ale guvernului său ,dar pare că declanșatorul tendinței negative ar fi soarta universității.

Guy Verhofstadt, preşedintele Grupului Parlamentar Europeam al Liberal-Democraţilor, criticând poziţia lui Orbán Viktor.

Această problemă a acutizat relațiile proaste pe care premierul le are cu structurile Uniunii Europene. Orbán a fost supus unor critici extrem de dure ale deputaților Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, ale membrilor Partidului Popular European, grupul parlamentar din care face parte și Fidesz. Invitat la Strasbourg, Orbán a trebuit să asculte cum este comparat cu dictatorii ruși, cum este acuzat că vrea să ducă Ungaria în tabăra rusească. A existat chiar și amenințarea excluderii Ungariei din grupul popularilor europeni. Au fost niște palme pe care oricum ar fi vrut, nu a putut să le ascundă în fața opiniei publice din țară și care a reacționat în consecință.

Alegerile europene din ultima perioadă, finalizate cu victoria susținătorilor Europei unite a slăbit mult poziția premierului ungar. Până nu demult a fost ”copilul teribil” al Europei centrale, al Grupului de la Visegrad, reușind să atragă de partea poziției lui anti-Bruxelles, anti-refugiați și pro-rus membri ai grupului. Succesul Brexitului a fost, de asemenea, o mană cerească pentru el, crezând că punctul lui de vedere prin care preconiza o distanțare de principiile europene și revenirea la  un naționalism izolaționist vor determina UE să-și modifice aceste principii. Dar, să fie clar, chiar dacă a tunat și a fulgerat împotriva UE, Orbán nu a avut și nici nu are intenția să o părăsească. În fond, creșterea economică înregistrată în Ungaria se datorează, afirmă economiștii, fondurilor europene pe care nu le refuză și , spre deosebire de noi, știe să le și folosească.Și, spre norocul lui, în acordurile europene nu există  nici un articol care să prevadă expulzarea vreunui membru, Orbán și-a pus mari speranțe și în victoria lui Donald Trump, al cărui populism îi este familiar. El nu a ținut cont de caracterul imprevizibil al președintelui american (nu avea de unde să știe) și chiar a crezut în pozițile lui antiUE  Dar acum a pierdut și acest atu iar rezultatele alegerilor din Franța (în speranța corectitudinii sondajelor, respectiv victoria lui E. Macron), vor fi o altă lovitură pentru el.

Proteste la Budapesta împotriva legii anti Universităţii Central Europene

Întrebarea este dacă toate aceste evoluții ar putea avea ca rezultat pierderea de către el a alegerilor din Ungaria din 2018? Din păcate, cel puțin eu așa văd, nu.  În general, relațiile externe influențează mai puțin rezultatele unor alegeri interne. O schimbare de regim este determinată în primul rând de situația internă, de capacitatea opoziției de a convinge alegătorii, prin programele pe care le are, că este suficient de puternică pentru o schimbare și că  are soluții mai bune. Dar nu este cazul în Ungaria. Opoziția este extrem de divizată, în decursul celor trei ani care au trecut de la precedentele alegeri, nu a reușit să ajungă la o platformă comună, există o situație conflictuală între diferitele formațiuni politice, de pildă între socialiști și Coaliția Democratică a fostului premier Gyurcsanyi iar  ”Momentum”, noua mișcarei civică, transformată în partid, chiar dacă a avut inițiative de succes, încă nu a reușit să coaguleze alegătorii anti-Orbán. Sondajul despre care am vorbit la începutul articolului, a indicat o creștere a procentelor opoziției, (și ale partidului ”Jobbik”„, extrama dreaptă)_ dar chiar și așa, cifra este de 25 la sută, ”Momentulm” adunând abia doi la sută.

În concluzie, răspunsul la întrebarea pusă în titlul articolului este nu. Alegerile europene ar putea determina slăbirea pozițiilor lui Orbán dar dacă nu va interveni o schimbare radicală pe plan intern care să provoace o dezamăgire a unei mari părți a alegătorilor Fidesz,  este posibil ca cu procente mult mai puține, actualul premier să câștige un  nou mandat.

Eva Galambos