Locuitorii din Drumul Taberei au constatat cu satisfacție că s/a redeschis parcul de care fuseseră lipsiți, o bună bucată de vreme. Și surpriză – parcul a fost reînnoit !!! Este drept, a durat destul de mult, au fost chiar și câteva demonstrații ale locuitorilor din cartier care cereau redeschiderea mai urgentă a parcului, dar până la urmă, s-a făcut. Alături de
copacii bătrâni au fost plantate numeroase mlădițe, unele în șiruri drepte, precum și boschete. Parcul a fost reînnoit, înfrumusețat spre marea bucurie a tuturor celor care se profită de această insulă de verdeață, din ce în ce mai rare în București. Au unde veni să se plimbe, să se odihnească, să se bucure de copacii înfloriți. De apa ce țâșnește dimprejur din insulița din mijlocul lacului, contribuind la prospețimea aerului respirat. Sunt aduși mulți copii foarte mici, mici, măricei, dar vin multe perechi de bătrâni, dar și singuratici. Ți se rupe inima uitându-te la ei. Dar eu nu am voie să mă plâng. Am cine să vină cu mine…
Cele două spații îngrădite rezervate copiilor, cu leagăne și alte aparate specifice
sunt întotdeauna pline de micuții care le folosesc din plin. Părinții, bunicii ocupă băncile din parc așteptându-și cu răbdare copiii care nu se grăbesc deloc.
Multe persoane cu copii se așează pe iarba verde. Curățenia este evident respectată. Nu puținele coșuri sunt folosite din plin.
Mă bucur nespus când trec prin parc. Sau stau și eu să mă odihnesc, să mă bucur, alături
de concetățenii din cartier, de gradul de civilie de care dă dovadă cartierul nostru, de cei care s-au ocupat de refacerea parcului. Și care, evident, se pricep la ce este de
făcut. Primiți mulțumirile unei bătrâne de 93 de ani .
Eva Szmuk
2 Comments
Aproape uitasem de Drumul Taberei, unde in anii 50-60, am lucrat, intai ca zidar salahor, apoi ca ucenic electrician si pana la urma ca ajutor de contabil, la ICM 1, Intreprinderea de Constructii Muncitoresti,
Dupa ce terminasem Facultatea de Ziaristica si Filozofie, dar fusesem catalogat drept un element de neincredere fata de PCR.
Nu eram singurul in aceasta situatie, fratele meu, mai tarziu un inginer renumit, lucra la o betoniera, alt fost coleg la o fabrica de pantofi, si un amic din copilarie la o cooperativa unde se fabricau ladite pentru exportul de capsuni.
Toti evrei!
Ca o amintire suplimentata, am avut “onoarea” de a fi inconjurat de multi fosti ofiteri superiori, unii reveniti recent din lagare in Uniunea Sovietica.
Erau intre noi, cel putin doi generali, vreo zece colonei si atatia capitani si maiori, incat de ajuns sa conduca cel putin o divizie a armatei.
Ma tratau ca pe un “copil” si ma felicitau de sarbatorile evreiesti.
Deci, daca va uitati la blocurile din Drumul Taberei, va rog sa averti un moment de amintire pentru unii dintre cei care le-au construit.
Am avut 7 ani fericiți intr-un bloc lingă parc – str. Topovat 2,bloc TD17- Dacă treceți pe linga el trimiteți, va rog, un gind de la mine.Multumesc.