La Vancouver, cu Regele Mihai

Familia noastră a avut întotdeauna un sentiment de recunoștință pentru eforturile tânărului rege, alături de binecuvântata sa mamă, Regina Mamă Elena, care au făcut tot posibilul pentru a proteja și a salva zeci de mii de evrei din România, in special din Vechiul Regat, dar și din cei deportați în Transnistria, în timpul ultimului război mondial și al Holocaustului.  Aceste eforturi au culminat cu decizia curajoasă a tânărului rege de a-l aresta pe Ion Antonescu și pe colaboratorii lui, la 23 August 1944.

Activitatea din perioada Holocaustului a Reginei Mame Elena, alături de Patriarhul Nicodim, de Nunțiul Papal și de tânărul Șef Rabin al României, Doctorul Alexandru Șafran, pentru a împiedica sau pentru a întârzia deportarea a zeci de mii de evrei, în special din Muntenia, spre lagărele din Transnistria sunt destul de cunoscute. Am găsit, în schimb, documente despre convorbirile dintre Antonescu și Hitler, în care satrapul nazist insista ca Mareșalul să o “lichideze” pe Regina Elena “la fel cum am lichidat și noi diverși dușmani ai Reichului”!

Propunerea a fost adoptată de Hitler la insistența ambasadorului Reichului la București, Manfred von Killinger, un nazist inveterat, foarte iritat de demersurile Reginei Mame în favoarea evreilor din România, care după părerea lui trebuiau exterminați.  Din fericire, mareșalul nu a îndeplinit ordinul lui Hitler.

De asemenea nu știu cât de cunoscut este faptul că între dosarele descoperite la Ambasada Reichului din București, după 23 August 1944, au fost găsite planurile unei lovituri de stat care trebuia să fie urmată de deportarea imediată a evreilor din București și din alte orașe, către Auschwitz și alte lagăre de exterminare.

Un caz asemănător a avut loc în același an în Ungaria: amiralul Horthy, care a încercat și el să protejeze o parte din evrei, a fost înlocuit cu un guvern nazist menit să lichideze toți evreii, sub supravegherea lui Eichmann.  Fără intervenția Regelui Mihai, nici familia noastră și nici o mare parte din cititorii acestor rânduri și familiile lor nu ar fi supraviețuit anul nefast 1944!

Regele Mihai şi Regina Mamă Elena

Nu mi-a trecut însă prin minte că voi putea vreodată să-i mulțumesc personal Suveranului pentru ceea ce a făcut cu aproape cinci decenii în urmă.  Și totuși ocazia s-a ivit în anul 1992.   Amintirea acestei întâlniri o voi păstra atâta timp cât mai sunt in viață.

La începutul anului 1992, prietenul meu Dan Manarovici, din Vancouver, cu care am colaborat la organizarea unei asociații locale a persoanelor originare din România, a contactat Casa Regală de la Versoix și i-a invitat pe Regele Mihai și pe Regina Ana să includă orașul Vancouver în itinerariul unei vizite pe continentul american.

După ce am primit confirmarea, au început pregătiri febrile pentru a organiza o vizită memorabilă, ceea ce s-a și intâmplat.

Nu pot să descriu amănunțit toate întâlnirile și evenimentele care s-au desfășurat sub conducerea lui Dan Manarovici, organizatorul principal al programului, dar a avut loc o vizită la parlamentul provinciei, discuții cu personalități politice, sociale și artistice din oraș, culminând cu un spectacol într-o sală de teatru unde sute de conaționali și alți oaspeți au admirat talentele locale și din alte provincii canadiene, cu muzică, dansuri populare, soliști și actori, mulți dintre ei nume cunoscute din România.

În ultima seară dinaintea plecării oaspeților regali am organizat un dineu într-un hotel foarte cunoscut din West Vancouver, cu un nume cât se poate de potrivit – Park Royal Hotel.  Din păcate acum câțiva ani acest hotel de mare clasă a căzut victimă valului de construcții. S-au ridicat blocuri de apartamente de mare lux, cartierul fiind cunoscut pentru prețurile exorbitante ale terenurilor imobiliare. Ca un amănunt interesant și semnificativ, acest cartier de la poalele munților din West Vancouver este cunoscut de peste 85 de ani sub numele de British Properties.  Inițial a fost proprietatea familiei Guinness, una din cele mai bogate dinastii din Marea Britanie.  La început polițiștii din cartier purtau uniforma de “Bobby”, iar în actele de vânzare și cumpărare era menționată interdicţia de a locui acolo pentru negri, asiatici sau evrei.  Între timp lucrurile s-au schimbat, deși British Properties mai dețin încă terenuri imense, dar este clar că în urmă cu câteva decenii n-aș fi putut să-mi construiesc casa acolo!  De altfel, când comunitatea Har El și-a construit o sinagogă în același cartier, compania British Properties ne-a oferit terenul la un preț foarte avantajos!  Mai bine mai târziu decât niciodată!!

Vancouver 1992 – Regina Ana la restaurant, cu prilejul recepţiei oferite de diaspora românească

Revenind la dineul regal, câteva zeci de membri ai comunității locale ne-am adunat să-i primim pe Regele Mihai și Regina Ana, cu care am petrecut o seară fabuloasă.  Cum Regina Ana nu vorbea româneste, am avut onoarea ca Majestatea Sa să fie așezată între mine și soția mea.  Sincer să fiu, Regina a discutat mai ales cu Marion despre preferințele lor de muzică clasică și operă, dar i-am respectat alegerea.

Eram înțeleși dinainte ca după plecarea suveranilor să ne întâlnim cu toții la noi acasă pentru un “drink” și niște tarte delicioase.  Așadar, când seara se apropria de sfârșit, l-am rugat pe Dan, în românește, să le reamintească celor de față că îi așteptăm.

De mult n-am fost atât de uluit, rămăsesem de-a dreptul “bouche bée” când Regina Ana mi s-a adresat cu un surâs: “What about us?? Could we also come to your home for a drink??” După ce mi-am revenit,  am răspuns: “Of course, Your Majesty, please come!!”

În cele câteva cele minute în care Dan a aranjat coloana de automobile, soția mea și cu mine am sărit în mașină și ne-am grăbit acasă, pentru a face ultimele pregătiri pentru oaspeții de onoare.  Abia am apucat să scoatem sticlele si prăjiturile din frigider și coloana de mașini, în frunte cu cele trei Mercedesuri oficiale, era deja în fața casei.

Vancouver 1992, acasă la familia Chivo: Regele Mihai I şi Regina Ana, alături de Jack şi Marion Chivo

Nu știu nici până azi dacă era prima dată când familia Regală vizita o casă evreiască, dar fiecare obiect, în special colecția mea de argintărie rituală evreiască, multe menore, sfeșnice, zeci de cupe de Kiddush, tacâmurile religioase și turnurile de Havdalah le-au stârnit curiozitatea.  În special Regina a fost “intrigată” (expresia ei) de cele câteva duzini de Yad-uri pentru Tora, pe care le cumpărasem de-a lungul anilor, în timpul călătoriilor în jurul lumii.  Deși Regina vizitase sinagoga din Geneva, unde Alexandru Șafran, care fusese forțat să părăsească țara, era acum Mare Rabin și îl văzuse folosind o “mână” de argint când citea din Tora, după spusele ei nu îi înțelesese semnificația religioasă.

După ce i-am explicat că niciun evreu, nici măcar un rabin, nu are voie să atingă sulul Torei cu mâna și folosește un Yad ca să urmărească textul sfânt, m-a întrebat dacă aveam și un Yad din România.  Da, prin anii 60 găsisem unul în Franța, la un magazin de antichități.  Avea vreo 16 centimetri și era făcut din fildeș cu argint.  Cum ea l-a admirat, i l-am oferit numaidecât, dar Regina mi-a răspuns că așa un obiect este menit să se afle numai într-o casă evreiască sau într-un muzeu.

Dar momentul de care îmi aduc aminte cu emoție în sufle,t chiar după 25 de ani, s-a intâmplat când Regele m-a rugat să deschid ușa spre balcon a salonului de la etaj, în care erau adunați cei peste patruzeci de oaspeți, ca să admire panorama orașului.

Era o seară superbă de vară și casa noastră fiind situată la o altitudine de peste 200 de metri de la nivelul oceanului, se puteau vedea chiar și munții de pe Insula Vancouver, la o distanță de vreo patruzeci de kilometri.  Vapoarele de croazieră, unde se îmbarcau călătorii în drum spre Alaska, erau iluminate “a giorno” și sute de yachturi traversau apele fâșiei de ocean înspre fluviul Fraser.

Regele s-a uitat la mine și m-a întrebat dacă sunt mulțumit să trăiesc în Canada, la care mi-am adunat tot curajul și am răspuns că îi datorăm Casei Regale faptul că mai suntem în viață, în urma actului curajos de la 23 August. După un moment Regele mi-a răspuns cu câteva cuvinte care mi-au rămas imprimate în memorie chiar și după atâta vreme:

“Eu am fost și sunt Regele României.  Al tuturor românilor, fără deosebire.  Mi-am făcut numai datoria!”

Cred că aceste cuvinte sunt cel mai bun epitaf la stingerea din viață a acestui mare fiu al României!

Diploma de Drept între Popoare acordată Reginei Mamă Elena

PS. Un an după vizita Regelui la Vancouver, în 1993, Regina Mamă Elena a fost înscrisă pe lista celor “Drepți între Popoare”, Righteous Among the Nations, pentru contribuția sa curajoasă și nobilă în protejarea evreilor din România.  Această recunoaștere a fost posibilă prin eforturile multor membri marcanți ai comunității noastre, sub conducerea Rabinului Șafran.  Un arbore cu numele Reginei Elena a fost plantat pe Muntele Memoriei din incinta Muzeului.

Dar această recunoaștere a meritelor Reginei Mame pe Muntele Memoriei are pentru familia noastră o semnificație în plus.  Pe același munte este plantat încă un arbore, în memoria unei persoane datorită căreia soția mea, Marion, a fost salvată din ghearele naziștilor în acele timpuri întunecate.  Născută în timpul războiului, din părinți originari din Berlin, refugiați la Bruxelles în fața bandelor lui Hitler, ea era destinată ca toți ceilalți copii evrei să fie trimisă într-un lagăr.  Tatăl și restul familiei erau deja in lagăre de concentrare,  mai rămăsese doar ea și mama ei.
Disperată, mama ei, care obținuse printr-un miracol acte false cu un nume pur german, s-a adresat bisericii catolice ca să își salveze copilul.  Marion a fost adăpostită într-o mănăstire, unde a fost botezată.  Dar conducătorii Gestapoului local începuseră să devină suspicioși de creșterea subită a numărului de așa-ziși orfani și a trimis agenți sprijiniți de trădători localnici ca să verifice dosarele de adopţie.

Din inițiativa episcopului local, câțiva preoți de încredere din regiune au început să caute familii de voluntari gata să-și pună viața in pericol, sfidându-i pe naziști, să preia copii evrei și să-i ascundă in casele lor.  Una din aceste familii, din satul Saint Job, consta dintr-o femeie practic analfabetă, cu un soț care lucra la o fabrică de bachelită și cu un fiu, Pierre, “rechizitionat” de Wermacht să lucreze într-o mină de cărbuni din Germania.  Nu îi voi pomeni numele, numai denumirea “Bobonne”, cu care Marion și încă o fetiță evreică, Francine, au cunoscut-o timp de doi ani, ascunse fiind în podul casei, departe de privirile curioase și posibil primejdioase ale lumii.

După eliberare, Marion s-a reunit cu mama ei, singura din familie care a rămas în viață, în timp ce Francine a fost adoptată de niște rude îndepărtate care au supraviețuit ascunse de alți oameni buni.

Din nefericire, câțiva ani mai târziu Bobonne și soțul ei, pe care Marion îl numea Bonpa, au murit unul după altul de cancer, iar Pierre, un munte de om revenit din Germania cu o soție din Ucraina, care fusese și ea sclavă in minele de cărbuni, s-a mutat în altă parte a Belgiei și i s-a pierdut urma.

În anii 2000, Marion și cu mine am început demersurile la Yad Vashem pentru ca Bobonne să fie recunoscută ca o persoană “dreaptă între popoare”.  Nu a fost ușor.  Cu multă răbdare am adunat mărturii și documente de la primăria satului Saint Job, de la biserica catolică, de la vecinii care mai erau in viață și în sfârșit am reușit să o găsim pe văduva lui Pierre, Nadia, care s-a dus împreună cu un preot la ambasada Israelului din Bruxelles și a depus mărturie despre actul eroic al lui Bobonne.  Au urmat analizele făcute de o comisie de la Yad Vashem, iar după trei ani i s-a făcut dreptate acestei ființe deosebite, care nu știa să citească și să scrie, dar știa precis ce este drept si ce este nedrept!!

Acum zece ani, in 2007, la o ceremonie ținută la Ambasada Israelului din Belgia ni s-a înmânat o diplomă și o medalie comemorativă, iar după aceea, a fost plantat pentru Bobonne un arbore pe Muntele Memoriei, la Yad Vashem.  Ceea ce dovedește că nu contează dacă o persoană este născută în scutece regale sau într-o fermă sărăcăcioasă.  Oameni buni și eroici care își pun viața in primejdie ca să salveze pe cei în nevoie au acelaşi ADN și merită aceeași recunoștință!

Sper să mai apuc ziua când un alt arbore va fi plantat pe Muntele Memoriei de la Yad Vashem, recunoscând contribuția Regelui Mihai prin actul de la 23 August 1944, în salvarea a zeci de mii de evrei din România, care altfel ar fi împărtășit soarta fraților și surorilor lor din Ungaria.

Jack Chivo, Vancouver, Canada

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Stephan Benedict commented on April 3, 2018 Reply

    Cuvantarea mea publica de la NY: Congresul Mondial al Evreilor deplange moartea Regelui Mihai al Romaniei: “Regele Mihai a fost un mare prieten al poporului evreu”. 6 Dec. 2018
    NEW YORK – “Regele Mihai a fost cel ce a opus rezistenta reprezentantilor lui Hitler si care la randul lui, a salvat in mod preventiv mii de vieti in timpul celui de-al 2-lea razboi mondial”, a declarat presedintele acestei organizatii, dl. Ronald Lauder.
    “El a fost de asemenea un adevarat aparator al democratiei, in fata celor mai rele regimuri totalitare, si chiar dupa ce a fost fortat de catre comunisti sa abdice si sa plece in exil, a continuat de-a lungul intregii lui vieti sa se ingrijeasca de tara lui si sa implore pe romani pentru a confrunta capitolele cele mai intunecate ale istoriei lor”.
    “Sute de mii de evrei au pierit in Romania din cauza regimului pro german al maresalului Antonescu, dar fara interventia energica a Regelui Mihai si fara renuntarea la alianta puterilor Axei, un alt numar extrem de ridicat si-ar fi putut pierde vietile”, a spus dl. Lauder.
    “In anii de dupa terminarea Holocaustul evreilor, Regele Mihai a solicitat romanilor in mod public, sa memorializeze pe evreii care au avut de suferit de pe urma actiunilor confratilor lor, declarand ca ei vor fi mereu co-cetatenii nostri, fratii si surorile noastre – Va indemn: sa ii pomeniti”, a adaugat dl. Lauder.
    Mama Regelui Mihai, Regina Elena, a fost recunoscuta la Yad Vashem, ca Drept intre Popoare, pe cont propriu. Sa onoram memoria ei alaturi de memoria regelui Mihai, ca dreapta, curajoasa si sa-i consideram indivizi onorabili care au luptat cu abnegatie impotriva fortelor raului si a caror fapte bune inca sa serveasca drept exemplu in zilele noastre.”
    Iata dedesubt cateva fapte pe baza carora regina mama a primit in 1993 titlu de Drept intre Popoare din partea Muzeului Holocaustului Yad Vashem, din Ierusalim.
    Dupa fortarea abdicarii de la tron al tatalui regelui Mihai, Carol al 2-lea, regina mama a fost lasata sa se reintoarca in Romania si, ca urmare a deportarilor masive ale evreilor din Romania Mare in lagarele din Transnistria, sub regimul lui Antonescu, si a deteriorarii considerabile a relatiilor acestuia cu partidele politice majore, Partidul National Taranesc si cel Liberal, dansa si-a asumat un scop esential.
    Regina Elena a inceput sa primeasca un rol din ce in ce mai important in prevenirea unei catastrofe nationale, care ar fi urmat datorita curateniei etnice pe care o incepuse maresalul Antonescu, care pana la sfarsitul razboiului a dus la disparitia a peste 200 de mii de evrei, mai ales din teritoriile alipite Romaniei Mari in 1918.
    La apelul rabinului Sef al Romaniei Dr. Alexandru Safran si al Patriarhului Bisericii Ortodoxe romane, Nicodim, acestia au fost pana la urma siliti sa intervina intai la emisarul papei Andrea Cassulo si prin apeluri catre primul ministru de la sfarsitul anului 1941, Mihai Antonescu si apoi direct la maresalul Ion Antonescu.
    La sfarsitul aceluias an, cand deportarile catre Transnistria au continuat, Rabinul Sef Safran a apelat din nou la regina mama, Elena pentru ajutor. Aceasta a reusit sa-l convinga pe Mihai Antonescu ca organizatiile evreiesti sa primeasca permisiunea de ajutorare a evreilor din lagare cu medicamente, haine si hrana.
    Ajutorul trimis gratie reginei la inceputul lui 1942, a dus la salvarea vietilor a mii de detinuti. In acelasi an, catre toamna, Regina Elena l-a avertizat pe regele Mihai ca daca deportarile nu sunt oprite, ea va parasi Romania definitiv.
    Multumita eforturilor ei considerabile si persistente, de-a lungul anului 1943 si inceputului anului 1944, mii de deportati din Transnistria s-au intors la vetrele lor si cel putin 5000 de copii orfani au fost eliberati. In pofida interventiei lui Adolph Eichmann in scopul opririi acestui proces pentru 6 luni, gratie determinarii reginei mama, acesti copii au fost pana la urma salvati.
    Dupa afirmatiile dlui Nicolae Steihardt de origine evreiasca, convertit la ortodoxism, din cartea sa Jurnalul Fericirii, Ion Antonescu a fost singurul conducator de stat care a reusit sa i se opuna lui Hitler si pozitiei lui de totala anihilare a evreilor din Europa. El a indraznit sa i se impotriveasca furerului in propriul lui barlog dela Berchtesgaden, darz, dar cu modestia cuvenita, scapand de la moarte cateva sute de mii de evrei. „Si pot afirma, scria Steihardt, ca niciun evreu din Romania nu a fost predat nazistilor pentru a fi trimis in lagarele de concentrare din Germania sau Polonia”. Dar in pofida celor prezentate mai sus, maresalul Antonescu n-o sa poata fi judecat de istorie dupa numarul evreilor salvati gratie reginei mama Elena, ci dupa numarul evreilor disparuti gratiei decizilor lui.
    La acesti factori, mai trebuie luata in seama schimbarea brusca a cursului razboiului mondial, dupa marea infrangere a lui Hitler de la Stalingrad din Februarie 1943, cand si Antonescu a pierdut cateva zeci de mii de ostasi romani, precum si eforturile ambasadorului roman din Turcia, Radu Cretianu, care a negociat in numele lui Antonescu, cu puterile Aliantei, pentru eliberarea celor 5 mii de copii evrei orfani, din Transnistria. Gratie acestui gest, mijlocit de trimisul special la Ankara al presedintelui Roosevelt, Ira Hirschman, dl. Radu Cretianu si familia lui a primit statutul de refugiat in Statele Unite ale Americii.
    Asa sa-l ajute Dumnezeu pe Regele Mihai ! Amin !

  • Adina Storin commented on December 25, 2017 Reply

    Mă bucur să întâlnesc în paginile revistei Baabel numele lui Jack Chivo, prieten al sotului meu Aurel Storin şi care ne-a vizitat în Bucureşti cu mulţi ani în urmă. Mărturia sa şi a d-nei Marion din articolul de mai sus mi se par deosebit de interesante şi le-am citit cu emoţie. Vă mulţumesc!

  • paul leibovici commented on December 21, 2017 Reply

    Adaug la articolul pe care l/am publicat în GAZETA ROMÂNEASCĂ care apare în Israel şi relatările dvs.
    De asemenea l-am cunoscut pe răposatul rege pe când eram elev,cu prilejul unei excursii la Sinaia.Apoi, datorită tatălui unei prietene, care deţinea funcţia de “Poştaş personal al Regelui”.Sunt pentru acordarea Meritului Drept între popoare.
    Relatarea dvs este impresionantă.

  • Artemisia commented on December 21, 2017 Reply

    Impresionant! Cu pretuire, multumiri!

  • Dr Reicher Alfred commented on December 16, 2017 Reply

    Emotionant…..

  • Carol Feldman - Israel commented on December 14, 2017 Reply

    Emotionant! Nu am cinstea sa va cunosc, Dna. si Dl. Chivo, dar am citit cu deosebit respect si admiratie cele scrise de Jack. Toate aprecierile mele pentru oameni ca dumneavoastra! Va multumesc!

  • klein ivan commented on December 14, 2017 Reply

    Despre Regele Mihai ( in propriile vorbe ) : ” Eu nu am dat o lovitura de stat – eu eram seful statului , in drept sa-l demit pe Antonescu . ”
    Despre articol : Pagini de viata , interesante redate cu acuratete .
    Despre evrei ( intrebare retorica ) : ” oare evreii care au suferit sub nazism , direct ei insusi sau prin rude directe , s-au gindit ca ar trebui ceva facut in plus peste reamintirea Holocaustului si plantarea de pomi la Yad VaShem ( amindoua binevenite dar nu suficiente ) , atit pentru evrei cit si pentru neevreii care sunt alaturi de ei . ? ” .

  • MYRA FISCHMANN commented on December 14, 2017 Reply

    M A M-AM NASCUT LA IASI IN ZIUA DE 30IANUARIE 1933,ZIUA CIND HITLER A FOST NUMIT CANCELAR!TATA zl” FARMACIST ARENDA O FARMACIE -SI IN ZIUA POGROMULUI DIN IASI -29 IUNIE/1941 CIND 11.000 EVREI DIN IASI AU FOST UCISI IMPUSCATI IN PIATA PREFECTURII SAU OMORITI IN CELE 5 TRENURI ALE MORTII .TATA A FOST ASCUNS DE FARMACISTUL ION BECEANU -PROPRIETAARUL ,AZI “DREPT INTRE POPOARE CU UN COPAC IN YAAR YERUSHALAIM!

  • gabriel ben meron commented on December 13, 2017 Reply

    Draga Nelu,
    Bucurie nemarginita sa te citesc!
    Hanuka sameah si la multi ani
    Gaby G

  • Tudor Banus commented on December 13, 2017 Reply

    Formidabilă destăinuire!
    Mii de mulțumiri!

  • tiberiu roth commented on December 12, 2017 Reply

    Multumesc Jack Chivo pentru aceste mărturii și doamnei Marion pentru ce a pătimit și a făcut în viață.Nu vă cunosc dar vă admir pentru omenia și noblețea voastră ,împărtășită cu noi în această
    primă seară de Hanuca.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *