Reinaugurarea sinagogii din Alba Iulia

Scurtă retrospectivă

Evreii sosiţi la  Alba Iulia în veacul al XVI-lea erau de origine sefardă, fiind descendenţii celor expulzaţi din Spania şi stabiliţi pe teritoriul Imperiului Otoman. Consideraţi supuşi turci, evreii formau obiectul prigoanei principilor Transilvaniei. Situaţia s-a îmbunătăţit simţitor în timpul Principelui Gabriel Bethlen care a emis Privilegiul din 18 iunie 1623, acordând şi evreilor libertatea de a se aşeza pe teritoriul Transilvaniei, de a face comerţ şi a-şi practica liber credinţa. Aceste reglementări au favorizat stabilirea în principat a unui număr mare de evrei aşchenazi, proveniţi din Polonia, Moravia, Germania şi Ungaria. După moartea lui Gabriel Bethlen, unele dintre drepturi aveau să fie restrânse, Alba Iulia rămânând singurul oraş în care aveau voie să locuiască evreii, rabinatul fiind subordonat Episcopiei Romano-catolice de Alba Iulia. Această situaţie a durat până la instaurarea dualismului şi emanciparea evreilor.

La mijlocul veacului al XVII-lea evreii din Alba Iulia se rugau în case particulare. După un răstimp şi-au construit o sinagogă de lemn. În 1761 evreii sefarzi şi-au propus să ridice o sinagogă de piatră, în 1774 au şi început lucrările de construcţie, dar acestea au fost sistate, în lipsa aprobării oficialităţilor. În 1779 evreii sefarzi au cerut permisiunea oficială de a-şi ridica sinagoga, dar au fost refuzaţi indicându-li-se să se roage împreună cu evreii aşchenazi. Sefarzii (spanioli) nu au fost de acord, pe motiv că se aşezaseră în oraş înaintea aşchenazilor şi că atât ritul, cât şi limba de oficiere erau diferite. Până la urmă au găsit înţelegere la împăratul Iosif al II-lea care le-a dat aprobarea de construcţie în 1781. Totuşi, cea mai veche sinagogă de zidărie din Transilvania este sinagoga este de rit aşchenaz din Alba Iulia.

Lăcaşul de cult ridicat în stil neobaroc, pe un teren achiziţionat în 1822, este strâns legat de renumitul rabin Yeheskel Paneth (1783-1845), al cărui nume îl poartă: sinagoga Mareh Yeheskel. În incinta clădirii funcţiona şi tribunalul rabinic (Beith Din), o încăpere servind drept arest pentru cei care  au încălcat legile iudaice.

Fotografie veche a sinagogii din Alba Iulia

Amintirile mele

Am trecut pentru prima oară pragul sinagogii din Alba Iulia, în 2002, când am filmat cel dintâi reportaj de televiziune despre evreii din acest oraş. M-a impresionat frumuseţea ei sobră, candelabrele somptuoase, feroneria sofisticată, mobilierul sculptat. Pe fundalul pereţilor zugrăviţi în alb, se conturau umbrele proiectate de lumina filtrată prin ferestrele boltite, decorate cu steaua lui David, din fier forjat. Clădirea vădea trecutul înfloritor al unei comunităţi care, în vremurile de glorie, număra peste două mii de suflete şi din acest motiv, poate, pustietatea ei era şi mai dureroasă.

imaginea sinagogii în 2001

Preşedintele de atunci al comunităţii, Géza Abraham, fie-i memoria binecuvântată, mi-a împărtăşit ataşamentul faţă de vechea sinagogă şi speranţa că avea să vină şi vrema renovării ei.

Arhivă 2001. Géza Abraham, preşedintele comunităţii din Alba Iulia, rugându-se în sinagogă

Aveam să revin la Alba Iulia peste un deceniu. Lia Borza, preşedinta energică şi eficientă a comunităţii evreieşti, m-a condus în incinta sinagogii a cărei simplitate maiestuoasă continua să impună respect, însă frumuseţea feroneriei, candelabrelor şi mobilierului păliseră sub povara aşteptării zadarnice a vremurilor mai bune. Pereţii erau scorojiţi, lemnăria era ponosită…

Interiorul sinagogii în 2012

Şi totuşi chipul Liei Borza era luminat de optimism. Renovarea sinagogii începuse timid, cu o sumă obţinută de la Ministerul Culturii şi Cultelor, îndeajuns pentru repararea acoperişului, mai primise nişte bani de la FCER cu care  a renovat gardul şi sediul comunităţii unde se aduna lumea pentru rugăciune şi sărbătorile tradiţionale. „Vom renova şi sinagoga” mi-a spus ea. „Când?” „În următorii cinci ani”. N-aveam argumente ca s-o contrazic,  dar eram destul de sceptică… Şi totuşi, peste cinci ani, în noiembrie 2017, sinagoga integral renovată a fost reinaugurată.

Sărbătoarea reinaugurării

Exteriorul sinagogii renovate

Duminică, 26 noiembrie 2017, am trecut pragul sinagogii proaspăt tencuite într-o culoare diferită, mai caldă şi mai prietenoasă.  Lume multă, larmă, agitaţie… Incinta vechii sinagogi era scăldată într-o lumină diferită. Am ridicat privirea către ferestrele boltite şi am întâlnit culorile vesele ale vitraliilor. sclipirea limpede a candelabrelor. Am remarcat luciul lemnăriei recondiţionate, noua pardoseală de piatră, pereţii proaspăt zugrăviţi. Eram într-o sinagogă înnoită, actualizată, care pierduse din sobrietate, dar câştigase  un aer mai relaxat, mai ludic, aş îndrăzni să spun… Impresia era accentuată de prezenţa unui număr mare de tineri, de sunetele stridente ale instrumentelor muzicale şi de vocile oamenilor care se străduiau să le depăşească, pentru a se înţelege. Lumea era bine dispusă, dornică să schimbe impresii despre acest eveniment sărbătoresc.

Imaginea incintei sinagogii renovate

Lia Borza – cel mai fericit preşedinte de comunitate din România – ne-a mărturisit că simte o mare mulţumire că a putut duce la bun sfârşit acest proiect ambiţios, că şi-a îndeplinit datoria faţă de înaintaşi şi că îşi doreşte ca clădirea renovată să-şi păstreze menirea de lăcaş de cult, dar să găzduiască şi evenimente culturale. Să fie deschisă pentru toţi cei care doresc s-o viziteze. Funcţia triplă a sinagogii reănnoite: casă de rugăciune, de adunare şi învăţătură – a fost subliniată şi de dr. Aurel Vainer, preşedintele FCER.

Vitralii şi candelabre recondiţionate

Am avut prilejul să discut şi cu reprezentanţii echipei care a realizat lucrările de renovare şi restaurare. Inginerul Preoţescu a prezentat public tehnica de eliminare a igrasiei şi de recondiţionare a pereţilor, a vorbit despre etapele construcţiei şi despre modul în care au fost restaurate candelabrele, feroneria şi mobilierul. Liviu Lăcătuşu, preşedintele Comunităţii Evreilor din Deva – constructor de meserie – avea un zâmbet larg, de mulţumire. După cum spunea, pentru el lucrările de renovare a unei sinagogi au constituit o provocare, dar şi o binecuvântare. Rudy Marcovici, directorul Departamentului de administrare a patrimoniului imobiliar FCER, şi-a exprimat satisfacţia în cuvinte puţine şi, la insistenţele reporterului, a devoalat şi cam cât a costat întreaga lucrare: circa 300 -400.000 de Euro. Primii bani, obţinuţi de actualul deputat Silviu Vexler – pe atunci secretar al deputatului Aurel Vainer – de la Departamentul Cultelor, au fost completaţi din fondurile FCER, din contribuţii de la Fundaţia Caritatea şi din donaţii. Silviu Vexler ne-a mărturisit că această sinagogă a fost primul lăcaş evreiesc din provincie pe care l-a văzut şi i-a rămas în suflet.

Am asistat cu emoţie la momentele în care prim-rabinul Rafael Shaffer a fixat mezuza pe uşorul sinagogii vechi de două secole, la scoaterea Torei din chivotul sfânt şi citirea versetelor.

Festivitatea a fost un prilej foarte potrivit pentru conferirea Medaliei de Onoare “Prieten al Comunităţilor Evreieşti din România” personalităţilor locale care sprijină comunitatea evreilor din Alba Iulia şi contribuie la studierea şi cunoaşterea istoriei lor: Mircea Hava, primarul muncipiului Alba Iulia, Daniel Dumitran, conferențiar universitar, Nicolaie Moldovan, city manager Alba Iulia, Tudor Drâmbărean, angajat al Primăriei Alba Iulia, Ioan Harabagiu, voluntar în activitatea comunității.

În cadrul festivităţilor a fost evocat un moment tragic din existenţa sinagogii. În noiembrie 1938, câţiva tineri legionari din Alba Iulia au amplasat o bombă în apropierea lăcaşului de cult evreiesc. Din fericire atentatul, comis într-o zi de Şabat, nu a avut victime omeneşti, însă clădirea a fost deteriorată şi spaima a pus stăpânire pe membrii comunităţii.

Fotografia cu reconstituirea atentatului din noiembrie 1938

În noiembrie 2017, la festivitatea de reinaugurare, medicul Nicolae Bucerzan – nepotul profesorului  legionar Anghel Bucerzan, cel care îşi instigase elevii să comită atentatul din 1938 – a cerut public scuze comunităţii evreieşti, în numele unchiului său. A fost un gest nobil, primit cu aplauze de cei prezenţi.

Doctorul Nicolae Bucerzan a cerut scuze public pentru fapta comisă de unchiul său, Anghel Bucerzan, în nov. 1938

Evenimentul a fost onorat de prezenţa Înalt Preasfinţiei Sale Irineu, ardiepiscopul ortodox de Alba Iulia, care – la întrebarea reporterului – şi-a exprimat respectul şi afecţiunea faţă de poporul evreu, ataşamentul faţă credinţa iudaică ale cărei valori sunt comune cu cele ale creştinismului.

Mi-a părut rău că nu l-am întâlnit la reinaugurare pe Monseniorul György Jakubinyi, arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia, dat fiind că episcopia a fost atât de strâns legată de istoria Rabinatului de Alba Iulia. Îmi aminteam cu plăcere de discuţia din 2012 când eminenţa sa mi-a povestit despre dinastia rabinică Paneth şi mi-a relatat că obişnuieşte să viziteze sinagoga, împreună cu studenţii săi, atunci când predă Vechiul Testament.

Dezvelirea plăcii memoriale de pe zidul sinagogii renovate

Primarul Mircea Hava a participat la dezvelirea plăcilor memoriale amplasate pe zidul sinagogii şi a evocat colaborarea fructuoasă cu regretatul primar din Nazaret-Ilit de la care a învăţat mult în legătură cu administrarea unui oraş. Mircea Hava a mai arătat că sinagoga este introdusă în circuitul turistic al oraşului Unirii în care trăiesc în bună înţelegere cetăţenii de toate naţionalităţile.

Evenimentul s-a încheiat în ritmurile muzicii klezmer, interpretată de Bucharest Klezmer Band.  Melodiile vesele, pline de antren au înveleselit publicul numeros.

Andrea Ghiţă

4 Comments

  • Alexander Fuhrmann commented on December 11, 2017 Reply

    Frumos articol Andreea
    Si eu ma simt legat de sinagoga din Alba Iulia. Tatal meu Eugen Fuhrmann Z”L care era de acolo a fost implicat in precedenta ei restaurare si a adunat la Koeln bani pentru renovarea ei.

    • Andrea Ghiţă commented on December 11, 2017 Reply

      Draga Alex, asa este, am vazut numele de Fuhrmann mentionat pe peretele din sinagoga, dar nu am stiut ca era tatal tau!

  • Claudia Giurca commented on December 10, 2017 Reply

    Felicitari Liei Borza si tuturor celor care s-au straduit si au reusit sa pastreze in realitate si in sufletele lor o mostenire a neamului lor, au adus recunostinta fata de inaintasi. Frumos si acest articol, cu amintirea unor date istorice.

  • Hava Oren commented on December 7, 2017 Reply

    Am şi eu amintiri despre sinagoga din Alba Iulia. În 2001 am venit în România cu soțul meu, la întâlnirea de 30 de ani, de la absolvirea liceului. Cu această ocazie am trecut și prin Alba Iulia. În căutarea unui hotel am trecut de mai multe ori prin centrul orașului și de fiecare dată ne-a sărit în ochi o clădire cu totul diferită de cele din jur. Am numit-o „Casa albastră” și am folosit-o ca punct de reper. A doua zi dimineață, înainte de a părăsi Alba Iulia, curiozitatea ne-a împins din nou înspre „Casa albastră”. Am parcat mașina, ne-am apropiat să cercetăm și nu mică ne-a fost mirarea să descoperim că era vorba de sinagogă. Am fi vrut să intrăm, dar din păcate era închisă. Revăzând sinagoga acum, am fost destul de șocată să aflu că nu mai e albastră, dar a fost o mare bucurie s-o văd renovată. M-au impresionat și cuvintele doctorului Bucerzan – a fost prima dată în România că cineva și-a cerut scuze în public. Dacă aș fi fost de față aș fi aplaudat și eu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *