Adevărul este că oamenii nu mai au timp, dar de fapt își pierd răbdarea cam cu toate cele, dar acum mă refer la citit și înțeles, eventual răspuns. Cine mai pătrunde textele lungi, dacă găsește în internet ”pastile” gata pregătite pentru înghițit? De ce ar mai gândi oamenii, dacă cineva a făcut asta inaintea lor?! Uite o amenințare serioasă pentru viitorul, nu îndepărtat, al omenirii! Asta nu eu am spus, doar sunt de acord și acționez în sensul dezvoltării omului și nu distrugerii lui! Încerc să mă conformez direcției de combatere a tot ce este nociv și devine maladiv în viitor. Cum fac asta? Păi, provocându-vă la un dialog totdeauna direct! Dialogul este un instrument al comunicării cu marea majoritate a celor din jur!

Să ne întoarcem la logica acestei dimineți liniștite de februarie, din 2018.

Întâmplător este miercuri, dar putea să fie oricare altă zi a săptămânii. Ce o face deosebită este faptul că pe strada noastră agentul de salubritate ridică astăzi gunoiul menajer. Unii spun ”se dă” gunoiul, în timp ce alții zic ”se ia” gunoiul! Noi preferăm ”se ridică” gunoiul. Sper să dispară din vocabular expresia ” se ia gunoiul”! Este demonetizată și nici măcar nu este adevărat că cineva ”ia” ceva de pomană, oricum nu ar fi legal. Ni se ridică gunoiul menajer pe bază de contract cu un agent de salubritate și asta este bine. De ce bine? Fiindcă existența mai multor agenți de salubritate ar trebui să creeze competiție intru îmbunătățirea serviciilor, doar că asta nu se prea întâmplă, cel puțin nu încă! A folosi ”nu încă” este mai optimist decât a spune pur și simplu ”nu”!

Auzim știrile și citim paginile oficiale, ne ținem la curent cu ce se întâmplă sau cu ce nu se întâmplă. Uite așa am aflat că ”avem” o problemă cu reciclarea deșeurilor. O avem cu toții, este a noastră, de la cei care nu și-au făcut treaba ani de zile și până la noi, cetățenii, fiindcă totdeauna noi plătim prețul. Acum acest preț crește, dar probabil că serviciile vor rămâne la fel, cel puțin într-o primă etapă, adică neconforme legislației în vigoare la noi, prin alte state membre și pretutindeni în lume. Ar vrea cetățeanul să facă reciclare, dar fie lipsește infrastructura necesară, fie ea există, prin containere special destinate colectării diferitelor categorii de deșeuri, dar deșeurile ajung tot la grămadă în depozitele ecologice sau nu. Cu alte cuvinte, chiar dacă colectarea este făcută separat și cetățeanul depune deșeurile pe categorii, de la ambalaje și până la electrice și electronice, ele nu se regăsesc unde ar trebui pe circuitul real de reciclare a deșeurilor. Infrastructura se creează și se reglementează, dar nu singură. Atâta vreme cât lipsesc verigi din circuitul deșeurilor, depozitarea finală nu este ceea ce ar trebui să fie, adică depozitare doar a deșeurilor inerte. Scumpirea tonei de deșeuri depusă în depozitul ecologic va duce într-o primă fază doar la scumpirea serviciului prestat populației. Poate că abia în subsidiar se va face reciclarea și abia mai târziu va fi și așa cum trebuie, conform normelor. Între timp, de-a lungul anilor, etapa ”să ne facem că facem” a trecut, chiar dacă nu toată lumea a observat. Să nu creadă cineva că a o lua mereu de la început este calea rezolvărilor! Cine și cum planifică? Care sunt etapele? Cine și ce plătește? Cine exercită monitorizarea și controlul, dar raportările statistice care stau la baza celor internaționale? Cine coordonează și face echivalența dintre diversele tipuri de raportări? Sunt multe întrebări și încă prea puțină dorința de a le răspunde. în urma cu peste 12 ani, am coordonat, dar mai ales am lucrat direct în grupul de specialiști care a elaborat un Ghid tehnic practic pentru implementarea Planului Național de Gestiune a Deșeurilor. în Ghid erau formulate scenarii practice de management integrat al deșeurilor pe întreg ciclul, de la colectare selectivă până la depozitarea finală, cu includerea alternativelor celor mai potrivite de transport, depozitare temporară în stații de transfer, sortare în stații de sortare, tratare mecano-biologică, reciclare, compostare, funcție de  o serie întreagă de criterii ce țin de demografie, caracteristici ale mediului geografic, urban/rural, zone echivalente, situația economică, etc. Pentru fiecare dintre scenariile practice au fost descrise tehnologii, utilaje, echipamente.  Atunci exista un asemenea plan și dorința de a-l aplica. A fost o muncă laborioasă, a unei echipe mixtă, la care noi am beneficiat de asistența tehnică a unui prestigios institut german de management al deșeurilor, același care făcuse studii de planificare pentru Uniunea Europeană. Ce s-a întâmplat cu acel demers atât de fundamentat, muncit și util? Nu știu, dar nu observ vreun progres notabil, ci doar cum vom plăti mai mult.

Între timp a venit mașina agentului de salubritate și a ridicat gunoiul! Le mulțumim, pentru că măcar ei vin miercuri dimineața! Cât despre restul întrebărilor de mai sus, zic să lăsăm pe alții să se preocupe!

Dimineața continuă să fie liniștită și potrivită pentru meditație. Îmi permit să mai stau puțin să mă gândesc, după ce au trecut agenții de salubritate cu care mă salut de fiecare dată, fiindcă ei își fac treaba, atât cât este în fișa postului. Mă gândesc, chiar dacă a devenit de-a dreptul un lux să gândești în vârtejul vieții cotidiene. Gândul mi-a fugit la cum să eficientizăm plățile în viitor, măcar să plătim moderat serviciul de salubritate, că de la deșeuri am pornit. În lipsa infrastructurii necesare și până când vom începe să plătim funcție de cantitatea de deșeuri produsă, al cărei calcul va fi un alt aspect sensibil de aflat, să ne gândim la ce și cum putem recicla singuri, fiecare în gospodăria lui, acasă!

Avem o mulțime de lucruri de reciclat! Mă opresc la un exemplu simplu, sacoșa existentă în case, deocamdată cea din plastic.  Aceste sacoșe se aruncau după întrebuințare, mai ales de către cei dornici de ordine și curățenie în casă. în ultimii ani, oamenii au început să devină mai responsabili față de mediu, ca să nu vorbim despre cei care dintotdeauna au fost economi, chivernisiți. Așa s-a ajuns ca aceste sacoșe să fie refolosite, fie la cumpărături ulterioare, fie ca să se pună în coșul de gunoi, în loc de sacii special dedicați acestor coșuri și care ar trebui achiziționați cu alți bani. Uite o risipă evitată, fiindcă reciclarea înseamnă și economie! A fi econom este o calitate! A fi foarte econom devine un defect, fiindcă poate transforma omul din chivernisit în zgârcit. Uite unde am ajuns! Calitățile pot deveni defecte, iar defectele exacerbate devin manii, care pot deveni toxice și apoi chiar nocive pentru individ și pentru anturajul acestuia.

Să lăsăm pentru moment tema deșeurilor și a reciclării, fiindcă am ajuns la o altă temă, de data asta existențială! Cum suntem noi și cum ne percep ceilalți! Ne pasă cum suntem percepuți? Păi ar trebui să ne pese, fiindcă trăim în societate, după niște norme, chiar dacă tot mai multă lume le încalcă grosolan. Ce ar fi societatea fără norme de conviețuire?! Ar fi un haos mai mare decât cel cu care se confruntă astăzi lumea civilizată! Adică, vreau să spun că se poate și mai rău. Aș zice că trebuie să veghem mai bine la ce înseamnă sănătatea societății.

Când v-ați gândit ultima oară la voi și la relația cu ceilalți? Așa-i că nu aveți timp? Încercați să găsiți timp și pentru voi înșivă! Uite câte subiecte de meditat doar într-o dimineață de miercuri! Noi, oamenii, suntem un cumul de calități și defecte, uneori echilibrate, alteori nu. Nici măcar nu știm dacă predomină calitățile sau defectele. După cum am scris mai sus, calitățile pot deveni defecte, dar și invers.

Cum ne înțelegem cu propriile noastre defecte? Oare le recunoaștem și eventual corectăm din ele? Cum ne acomodăm cu defectele celor din jur? Care să fie defectele celorlalți cu care putem conviețui și care să ne fie limita de la care nu le mai putem accepta? Când începem să devenim afectați de impactul negativ al defectelor celor din jur asupra noastră? Uite întrebări la care dacă ne răspundem prevenim  până și bolile secolului! Ne-am născut să fim fericiți și asta ar trebui să stea în puterile noastre, fiindcă doar noi știm ce ne place și ce nu putem tolera. Fericirea stă în puterea noastră, doar să ne cunoaștem, apoi să fixăm limita de la care am putea deveni triști, nefericiți!

Concluziile se trag mai greu, așa că să vedem doar ideile cu care poate vom continua și ar putea avea efect în modificări viitoare de conduita. Aș zice că descifrarea logicii acestei dimineți este un câștig pentru viitor! Asta pentru că fiecare are propriul fir al judecății logice și în analizele noastre urmăm căi diferite. Să nu spuneți cuiva că nu îl înțelegeți cum a făcut să ”sară” de la un subiect ca să ajungă la altul! Subiectele ”curg” unul din altul! Important este nu atât firul logicii proprii, cât concluziile la care ajungem împreună, deși venim pe căi diferite!

Ar mai fi câteva concluzii, înafara managementului deșeurilor care nu este în scopul acestui exercițiu de gândire.

1. Unele calități pot deveni defecte prin exacerbarea lor (econom/zgărcit).
2. Unele defecte pot deveni calități (curiozitatea).
3. Putem trai cu defectele noastre, dar nu le acceptăm pe ale celorlalți, mai ales dacă sunt aceleași cu ale noastre.
4. Acceptăm oamenii ale căror defecte le putem suporta, cu condiția a suma lor să nu depășească toleranța noastră.

Abia ne-am pus în mișcare neuronii și dimineața s-a terminat! Aștept miercurea viitoare!

Serena Adler, miercuri, 07 februarie 2018