Donald Trump s-a retras din acordul nuclear cu Iranul. E bine sau e rău?

La 8 mai, mai devreme cu patru zile decât era programat, președintele Donald Trump a anunțat că Statele Unite se retrag din acordul nuclear cu Iranul pe care l-a considerat o înțelegere imorală care nu ajută cu nimic America și nici lumea. Astfel, visul premierului israelian Benjamin Netanyahu s-a împlinit. El a avertizat cu mult înainte de a fi fost semnat documentul și după aceea, că este un acord prost care nu va împiedeca Teheranul ca – acum sau cu certitudine mai târziu – să reia producția de arme nucleare și a enumerat mai multe argumente printre care lipsa controlului și existența unor baze secrete iraniene unde este posibilă continuarea activității. Dezvăluirile recente ale celor 55.000 de pagini de documente secrete iraniene indică faptul – este adevărat că ele se referă la perioada dinaintea semnării acordului –  că Iranul a mințit când a afirmat că nu a avut un program de producere a armei nucleare. Netanyahu a tras concluzia că este posibil ca Iranul să mintă în continuare și să nu-și fi oprit niciodată programul nuclear. Deocamdată acest lucru nu s-a putut dovedi concret, dar pentru președintele american a fost un element în plus care să-i alimenteze convingerea că America trebuie să părăsească această înțelegere. În consecință, peste aproximativ șase luni, Washingtonul va reintroduce sancțiunile economice, unele dintre ele chiar mai devreme.

Ce se va întâmpla? Cu toate că celelalte semnatare – Rusia, China, Marea Britanie, Franța, puteri nucleare, precum și Germania au declarat că nu vor urma exemplul Statelor Unite, soarta acordului pare a fi pecetluită deoarece partea americană a amenințat cu sancțiuni orice stat care va continua să întrețină relații economice cu Iranul. De aceea există acel termen de 180 de zile ca țările respective să aibă timp să-și facă aranjamentele. Probabil că Rusia, oricum afectată de sancțiuni economice, va avea mai puțin de pierdut. Mai greu este cu China, cu multiple relații occidentale.

Ce va face Iranul? Este greu de spus acum. Teheranul a declarat că nici nu se pune problema revizuirii acordului, noi nu vom schimba nici măcar o virgulă, au spus liderii iranieni. În același timp ei au amenințat cu reluarea programului nuclear. Dar aceasta este doar o fațadă. Chiar și în condițiile respectării acordului,  deci fără sancțiuni, situația economică a Iranului nu s-a ameliorat prea mult. Nu demult am fost martorii unor proteste declanșate de scăderea nivelului de trai. Și, atenție, ele au izbucnit nu în orașe mari, ci în cele medii și mici unde locuiește o populație conservatoare, fidelă conducerii statului. Va putea oare regimul actual să-și convingă populația să facă sacrificii, dând vina pe ”Satana americană” și făcând apel la mândria națională? Totuși, iranienii nu sunt nord-coreenii izolați de decenii de lumea exterioară. Și în contextul în care veniturile vor scădea, să reîncepi programul nuclear, este un mare risc financiar. Dar aici totul depinde de stadiul în care s-a ajuns cu acest program în momentul întreruperii, dacă s-a întrerupt cu adevărat. Apoi, înarmarea nenucleară a țării, fabricarea rachetelor balistice și ale altor tipuri de armament costă de asemenea niște fonduri, nemaivorbind de finanțarea războaielor duse de intermediari, acele războaie ”proxy”, în care sunt implicate forțe considerate teroriste, în primul rând Hezbollah care a ajuns la performața de a forma un guvern în Liban, în urma unor alegeri.

Întrebarea esențială la care trebuie să răspundem și cu care poate ar fi trebuit să încep articolul ar fi, dacă acest acord a servit scopului sau nu? Este greu de răspuns deoarece opiniile sunt împărțite. De fapt nu este o dezbatere nouă. Oare merită să se cedeze din principii și să se ajungă la niște compromisuri pentru o pace pe termen scurt – acordul fiind valabil pentru zece ani și ce înseamnă zece ani în istorie? Nu se poate să nu ne vină în minte faimosul acord de la München din 1938, cu ”peace for our time” și care a durat un an. Oare marile interese economice ne pot determina să închidem ochii în fața unor perspective periculoase destul de apropiate?

Sau, într-adevăr, lumea  a putut răsufla ușurată, a fost îndepărtat pericolul unui război nuclear iar o țară belicoasă – Iranul – a fost atrasă și inclusă în sfera statelor dornice de dialog și de rezolvare a problemelor pe cale mai puțin războinică. Din păcate, oricât am dori această variantă și am vrea să condamnăm poziția președintelui Trump, nu avem curajul să vorbim de o transformare a Iranului. Nu, Iranul a fost obligat de condițiile sale interne să accepte acest acord, dar atitudinea sa pe plan extern, agresivitatea, ambiția de a ajunge puterea regională determinantă în Orientul Mijlociu, au rămas aceleiași ca înaintea semnării acordului. Și aici nu putem decât să dăm dreptate avertismentelor Israelului legate de Iran. Desigur, Israelul nu este singur, de această dată i se alătură, cu din totul alte motive, două state arabe: Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. De menționat că Israelul, care în ultima perioadă a lovit obiective iraniene în Siria, se confruntă cu pericolul unui răspuns iranian care ar putea fi avanscena unui război.

Poziția adoptată de președintele Trump mai are o consecință foarte serioasă în contextul relațiilor cu Europa. Cu acest gest, el a îndepărtat aliații săi europeni care nu au reușit să-l convingă să renunțe la subminarea acordului. De fapt,se confirmă  gândirea inițială a președintelui american, manifestată încă în campania electorală – disprețul și neîncrederea în Europa, chiar dacă, la un moment dat, se părea că el și-ar fi modificat-o. După părerea mea, este o ilustrare a nepăsării unei mari puteri, a celei mai mari puteri din lume, față de consecințele gesturilor sale, așa cum a mai făcut și în trecut. Poate că, de data aceasta, a avut dreptate, lucru pe care îl vom afla în viitorul nu prea îndepărtat. Pe de altă parte, decizia lui va duce la mari mișcări, schimbări ale unor relații, raporturi între țări și alianțe. Oricum am lua-o, eu cred că în lumea civilizată, marile puteri ar trebui să aibă o răspundere morală față de ceea ce fac. Chiar dacă astăzi moralitatea a devenit o noțiune desuetă.

Eva Galambos

10 Comments

  • eva galambos commented on May 12, 2018 Reply

    Eva Grosz, cred că nu ai citit cu destulă atenție articolul. Am luat totuși poziție, deși aș fi preferat să nu iau, înclinând balanța în favoarea deciziei lui Donald Trump. Am arătat că acordul semnat nu a schimbat cu nimic caracterul regimului politic din Iran și că perioada de 10 ani de interdicție pentru programul nuclear este foarte scurtă, mai ales că nu știm în ce etapă se găsea Iranul când a întrerupt programul (dacă l-a întrerupt)..

  • Eva Grosz commented on May 11, 2018 Reply

    Europa se comporta exact cum s-a comportat în anii celui de al doilea război mondial : Nu aude, Nu vede, nu reacționează . Israelul a dovedit clar prin documentele nenumărate aduse de Serviciile de informație izraeliene că Iranul continuă să producă arma nucleară. Poate nici asta nu e evident ? Poate în Europa nu se ascultă știrile zilnice venite din Iran care amenință ștergerea Israelului de pe hartă. Ultima de azi a vorbit de ștergerea Tel Avivului și a orașului Haifa . Sau nici asta nu e suficient. Altfel se vede situația din Israel și altfel din Europa. Pentru Israel adevărul e demult dezvăluit. Numai că ochii Europei nu vor să vadă și urechile nu vor să audă. Exact ca în 38. Articol care nu ia poziție. Îmi pare rău. Este vorba de existența Israelului și numai după aceea de bunele relații între America și Europa.

    • Eva Grosz commented on May 11, 2018 Reply

      “ia poziție” și nu ” i-a poziție ” autocorectare. Poate comentariul meu nu este admis din acest motiv sau motivul este că părerea mea diferă în anumite privințe ???

  • Iulia Deleanu commented on May 10, 2018 Reply

    Răspunsul, numai timpul îl va da.

  • Alex Schneider commented on May 9, 2018 Reply

    Un articol foarte bine elaborat : scurt si cuprinzator. Felicitari.

    A. Din punct de vedere al Israelului nu e vorba doar de pericolul nuclear in viitor ci si de actiunea imperialista expansionista actuala a Iranului, : in Siria ( Asad ) ,Liban (Hizbulla) si Gaza (Hamas) ,dusmane Israelului care sunt sprijinite aproape exclusiv de Iran.

    B . Iranul a oprit (partial) dezvoltarea nucleara , dar a intensificat dezvoltarea de rachete balistice inaintate , la care trebuia de gasit un raspuns .

    C. Mai exista pe lume o tara ca Israel amenintata cu Anihilare Totala de alta tara , Iran ?

  • Tiberiu Georgescu commented on May 9, 2018 Reply

    Felicitari doamna;.va confirmati calitatile de analist politic “la rece”.De-ar fi mai multi pe lumea asta asa, ca doamna Eva Galambos.
    Cu siguranta,lumea condusa de femei ar arata mai bine… si mai sigura.Instinctul matern si-ar spune cuvantul cu varf si indesat.

  • Francisca commented on May 9, 2018 Reply

    Ca de obicei, un text competent și echilibrat. Genul de articole atât de folositoare pentru formarea unei gândiri normale în rândul cititorilor. Vă mulțumim!

  • Peter Singer commented on May 9, 2018 Reply

    Sorry dar cred ca Trump a actionat perfect. Regimul Mullah trebuie sa dispara si atunci Orientul Apropiat va putea deveni o regiune (mai) normala. Corea de Nord este un exemplu ca Trump este mult mai calculat decat mediile il prezinta. Cu “politica correctness” UE si Obama au demonstrat ca nu realizeaza nimic.

  • Dr. Alex Berca commented on May 9, 2018 Reply

    Excepțional de bună analiză. Vă felit din toată inima pentru clar viziunea Dvs.
    În afara celor din aripa de stânga a sistemului politic american, o foarte mică minoritate este în momentul de față împotriva acestei decizii semnată de către fostuk președinte democrat al SUA (Obama), care cu tot consilieratul politic pe care îl avea la dispoziție, nu a înțeles cu cine are deaface, cine poate fi un real pericol pentru aliații SUA (în frunte cu Israelul) și cine sunt cei care vor să aibă un viitor mai liniștit.și înțeleg mai bine poziția Iranului ca un pericol mondial.

  • George Kun commented on May 9, 2018 Reply

    Foarte bun articol, Eva. Desi Trump nu s-a remarcat pana acum nici cu o politica de mare intelepciune, clarviziune sau consecventa, si e mereu plin de surprize, totusi are multe initiative pozitive si curajoase din care unele au fost deja si altele vor fi implementate.
    Cu cat mai mult europenii lasi, stangisti, corupti, dependenti de petrol si terorizati de monstrul islamic pe care si l-au creat singuri ,latra impotriva a orice face Trump. cu atat e mai clar ca ei sufera de o boala mintala paralizanta si auto-distrugatoare numita “corectitudine politica” . Astazi, europenii n-au nimic de demonstrat lui Trump si profita de usurinta de-a ataca omul cu apucaturi de clown si purtare adesea puerila, ascunzandu-si propria ineptitudine, impotenta adictie la fenomenul de “Heraus mit uns:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *